112 matches
-
grecești, luară orașul cu asalt, târâră pe locuitori în robie, dărâmară din temelie toate zidirile și făcură înfloritorul port asemenea pământului. Așa de bine învățase cumanii de la oțăriții români acea aprigă ură contra grecilor, care trecu ca o nefastă moștenire, prăsindu-se prin neîntreruptă cultură, asupra urmașilor acestor din urmă și se descărcă înfiorătoare în sângeroase drame de persecuțiune în principatele dunărene, întemeiate în cursul acelui veac. Potopul nimicitor al românilor și al cumanilor, în contra căruia nu mai cuteza să vâslească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
strictă a dreptului și prin supărătoarele principii ale virtuții. Trecerea de sub supremația bizantină sub cea turcească a încurajat mai târziu tot atât de mult aceste tendențe demoralizatoare și astfel se întîmplă că pe lângă multe alte calități bune, urmele acelei tendențe care se prăsește ca buruiana cea rea s-au transplantat pîn-în epoca celei mai libere autonomii interne a României, răsărite din contopirea celor două Principate și că acea tendență se manifestă în viața publică și privată într-un mod care contrazice ființei pe cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și știință 2258 Prăsirea culturei intelectuale însă prin cei culți se-ntîmpla totdeuna într-o 182r măsură numai foarte mică, și adesea într-un mod întors, dacă nu s-asociază știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să prăsească, fie-n educațiunea copiilor or în influență literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) e aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească iarăși de la știință; nu se poate sămăna făină, ci iar numai grâu din care [să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-și curgerea inutil orizontală într-o inutilitate spre cer? Când va cădea umanitatea în ea însăși, asemenea acelor fîntîni? Când își va da alt curs înșelăciunilor ei? Dacă viața s-ar prelungi ca și cum nimic n-ar mai fi! Dar oamenii - prăsindu-se - se folosesc mai departe de scuza viitorului. Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor. Căci ea s-a înfiripat la punctul unde amărăciunea devine veșnicie, precum viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de zgardă pe animalul dement care chelălăie. Claire Începe să râdă, un hihăit strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai mulți cățeluși campioni decât ai halit tu mâncare caldă la cină, bodogăne el. Pur și simplu Îi place de tine. — Și mie Îmi place de tine Hector, da nu-mi vine nici cât hău să te fut. Câinelăstai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de câini de luptă și sfatul să nu sară calul cu tipii: toate fermele de câini din Malibu Canyon erau conduse de gagii duri și cam săriți de pe fix, veri cu cei din Tennessee. Ei nu făceau altceva decât să prăsească aici câini pitbull, ceea ce nu era ilegal, și nu îi puneau să lupte decât în South L.A. De la război încoace nici unul dintre ei nu fusese condamnat pentru organizarea de lupte de câini ilegale. Danny ieși de pe autostrada Pacific Coast, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte. Danny îi privi cu atenție pe cei legați în apropierea lui, întrebându-se ce-ar face dacă i-ar mângâia pe creștet, apoi le spuse că îi părea bine că nu erau ca alți câini pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spunea.“ Lui Sammler Îi părea rău pentru nepoata lui rămasă văduvă. Puteai s-o critici la nesfârșit. Convinsă de propria dreptate, te plictisea, făcea incursiuni crude În timpul tău, gândul tău, răbdarea ta. Vorbea gunoaie, aduna azvârlituri și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tot Nory, sunt un fel de pasări care fluieră mult și se înmulțesc puțin! Mini, nefiind tare în ornitologie, nu o putea informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă la față numaidecât. - În adevăr, Nory! Ce ai cu prăsi tul mierlelor? râdea Mini. - Cum ce am? Nu țiu subt vigilența mea secția de copii părăsiți ai "Asistenței"? Destui pui de mierlă! Niște miorțăiți pe car? te lupți să-i întreții "vii în viață"! Ne ocupăm, mă rog, de repopulare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-a inundat cu baraju și zice că l-a-ngropat pă unu acolo, cu casa, cu prăvălia, ce-avea și omul la viața lui. Că era despărțit... Și ce-a făcut, ce n-a făcut, da uite că s-a prăsit și i-a trimis p-ăia acu’ să facă dreptate. Pișpirică se înflăcărase. Perora, plimbându-se iarăși, preocupat, dintr-o partea în alta. Intra în cămăruța lui cu calapoade, ocolea măsuța de lucru și revenea îngândurat în dreptul lui Pancratz. Oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Internet Ordonanța de urgență nr. 53/2010 și să se convingă. Și niște coate-goale, mațe-fripte de profesori genuini și serafici în gândirea lor, dar tâmpiți sadea în acțiuni, sunt gata să le ridice monumente acestor lipitori ordinare, acestor păduchi infecți, prăsiți cu zecile de mii pe corpul și așa bolnav al unei patrii secătuite, acestor mizerabili care în majoritatea lor au fost niște pierde vară, niște bețivani în perioada socialistă. De fapt nu revoluționarii aceștia de tinichea sunt de vină ci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și al bogatului și al săracului și îi tratează pe toți la fel, cei care au bani n-au decât să dea, cei care n-au, să fie tratați și ei la fel de creștinește, din mila Domnului. După moda noilor preoți prăsiți cu miile în perioada postdecembristă, dacă nu plătiți, veți sta cu mortul pe laviță până plătiți sau învățați naibii singuri să cântați Doamne miluiește și Veșnica pomenire. Se șoptește pe la colțuri că se vor pune noi taxe bisericești pentru strângerea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cunosc și nici nu am auzit de ei vreodată prin literatura română. Și să nu credeți că dacă nu-i cunoaștem ei nu există, ci sunt din ce în ce mai mulți Pârțaci și Afumați, și pe fondul unui occidentalism prost înțeles, s-au prăsit precum ploșnițele înțepând din orice poziție, numai pe cei care au un nume mare în literatura română. Eu nu aș fi scris rândurile de mai sus, dacă nu aș fi găsit scris într-un articol, ce se voia de înaltă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și grav divinitatea centrală. A fost nevoie de acest singular concurs de împrejurări ca să vă iviți voi, viermii acestei Terre. A fost nevoie de experiența giganticelor reptile, ca să apară stirpea măruntelor mamifere. Cele câteva mii din zorii timpurilor s-au prăsit, ca să acoperiți acum Pământul cu miliardele voastre de trupuri terminate cu o gămălie puțin cugetătoare. - Ce caut aici? Ce vreți de la mine? se lamenta ciudat glasul lui Homer; părea că sufletul i se dezlipise de trup. - Te-a adus probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
la cercul de creație de după-amiază. Chiar nu era cazul să afle cenacliștii, majoritar fete, că în geanta mea veche care-mi apasă un umăr, mereu dreptul, greutatea cea mai mare e dată de manuscrisul între ale cărui file se prăsesc insecte eminesciene, de care mă împiedic îndată ce încep să citesc, ca în fața unor pagini scrise de un străin. Chiar o viață parcă a trecut de când dădeam examenul eliminatoriu la română într-o săliță din asta la un etaj superior, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-au împotrivit: au hotărât să țină câinii închiși în magazii, în beciuri, chiar și în casă, nu cumva vreun bezmetic, de spaimă - ori chiar într-adins - să-i ia drept lupi și să repete istoria. Erau câini de soi, prăsiți din aceeași stirpe: venise, cu mulți ani în urmă, un muntean cu vreo trei, patru: săreau și la urs. S-ar fi năpustit și asupra lupilor, sigur, dar confuzia, atunci, ar fi fost și mai mare. Pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la măsurile de combatere a crizei, măsurile așa zise de solidaritate a românilor prin donarea de sume la bugetul statului. Vom trece peste donația de 5000 de lei a lui Băsescu, fiindcă la el s-a observat că banii se prăsesc mai ceva decât puricii de prin casele amărăștenilor. Cred că v-amintiți, cu deosebită duioșie, cum doamna Băsescu, o casnică și ea acolo, fără nici un salariu, numai din micile economii de coșniță, a reușit să-i cumpere soțului ei o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în piesă proprietarul livezii, nu vede în această livadă, decât atâția și atâția metri cubi de lemn de foc. De fapt nu jurnalista a scos piesa din program, ci conducerea de atunci a teatrului, unde cu siguranță Ermolai Alexeevici Lopahin prăsise urmași, care s-au priceput să mânuiască tot atât de eficient toporul, ca și oamenii puși de negustor ca să taie vișinii. Mi se pare, că pe atunci ajunsese la conducerea teatrului un fost poet, bine dus cu capul, care trăise multă vreme
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Pentru unele din faptele tale nu-ți cere osândă! Are grijă de asta, cică, Bunul Dumnezeu! În „vâltoare”se plămădesc culorile vieții și se limpezesc întunecatele gânduri ale omului! Se întâmplă că, părtaș fiind ori lacom de multe revelații, te prăsește speranța, moment în care încep regretele, resentimentele, părerile de rău, „de ce” -urile, „dacă”, „de-ar fi fost”, ș.a.m.d., adică „prea-târziul”! Nu te-ntreba de ce nu te iubește lumea, dacă nici tu nu o iubești pe ea! Vânător ar
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-și găsească femei și în Atlantida. Nu le purta de grijă. - În Atlantida, stăpâne, nu vor putea să aibă decât tot roabe. Iar Atlantida are roabe puține, și de acea nu are robi destui. - Vrei să spui că nu-i prăsim de-ajuns?... Poate că ai dreptate.. Preotul Tefnaht surâse lăuntric, pricepând ușor tot jocul isteț al sclavului, care avea și dreptate, chiar dacă urmărea cu totul altceva. Și îl mai încîntă și gândul că i se va putea împotrivi încă o dată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ești zeul și stăpânul nostru! Mai bine ucide-mă decât să mă desparți de omul acesta care se numește Mai-Baka!" Așa a spus Ntombi. Iar căpetenia a râs și nu ne-a despărțit. A zis așa: Dacă vă iubiți, vă prăsiți mai bine și vă vând cu preț bun!" Dar pe Valukaga l-au luat alții și nu l-am mai văzut. Căpetenia ne-a vândut unui negustor de piei de leopard. Negustorul a aflat că sunt arcaș iscusit și m-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din nou să prăsiți neamul, Oricare vită șue, oricare tont e-Adamul Vieței viitoare... și fie-un par de gard, Femei rămîe-n lume, de doru-i toate ard. O, moarte! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară, Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a coborât privirea Într-o parte, spre sfioasa inserare a florii. Multicolorii fluturi Oak Eggars care căutau hrană printre tufișuri erau total deosebiți de ai noștri (care oricum nu prăseau pe stejari) și aici specia Speckled Woods nu mișuna prin pădure, ci prin gardurile vii și avea pete roșiatice, și nu gălbui. Cleopatra, un fluture Brimstone galben-citron cu portocaliu, cu o Înfățișare tropicală, care bătea languros din aripi prin grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]