79 matches
-
încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și recunoscut. Nu mi-a spus-o chiar ea?! „Ei, Lydia! Lydia!“ - a zis dînd din cap „Și-a ieșit de tot din minți!“ Ea, care fusese toată viața o femeie cumsecade și la locul ei, și-și văzuse de prăvălioara ei de pălării, și pentru care toată lumea n-avea decît vorbe bune și... sigur, era deja aproape fată bătrîna... să ajungă să se poarte așa. „Vai, era Îngrozitor“ - a zis bătrîna - „nu-i dădea pace nici o clipă“ - zice, și zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]