39,397 matches
-
imagini memorabile, esențe tari ale spectacolului propus de regizor. Când vorbește, nuanțele se adiționează fără a construi un întreg armonios. În plină maturitate creatoare, Dragoș Galgoțiu, el însuși pe vremuri "zgomotul și furia", a convertit șocul teatralității violente și arborescente practicate în tinerețe ( prin care și-a atras atâția admiratori fanatici, acum maturi esteți exigenți) în caligrafia subtilă a tristeții: idiotul și-a aruncat masca. Discursul lui scenic are ambiția totalității și ezitările lui pot fi judecate doar în raport cu aceasta.
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
și a privirilor indiscrete ale agenților în instituții, acasă, la restaurant și în cele mai neașteptate locuri. Magazinele erau goale, legislația era plină de interdicții dar cu bani și relații (eventual, sexuale) se putea obține aproape orice. În cultură se practica o anumită corectitudine politică (realismul socialist). Mediocritățile țineau prelegeri la televiziune, se bucurau de notorietate și respect în societate, precum profesorul doctor Sami Avădanei, ironizat de autor: "Figura lui era unanim cunoscută (și respectată) datorită prezenței sale insistente la emisiunile
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se manifestă singura mea existență demnă de acest nume". Este etica implicită, indescriptibilă a experienței de la Auschwitz, a cărei lecție nu a fost încă învățată pînă în prezent. Un răspuns dat lumii Etica practicată de Kertész constînd în a se disocia de lumea înconjurătoare, de a o privi din punct de vedere al "observatorului emoționat", de a nu se impune în fața lumii, de a se întreba continuu despre propria sa identitate, nu e nimic
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
prin acele trăsături care l-au sedus cel mai tare pe călător: spațiul urban, ritualul întâlnirii, teatrul Nô, haikù-ul, caligrafia unei limbi mai mult decât străine: stranii. Atracția lui Barthes pentru pictură, care l-a împins mai apoi s-o practice ca amator, este magnific prezentată în seria de experiențe pictografice căroa li s-a dedicat de la un moment dat. Ea mai este vizibilă și în reconstituirea cabinetului său de lucru unde, alături de bibliotecă, din care putem recunoaște cărțile cele mai
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
românești, muzicologul nu poate impresiona prin nimic: cărțile sale sunt rareori (sau deloc) citite, de teama jargonului specific (pe bună dreptate, uneori). Discuțiile interdisciplinare sunt extrem de restrânse. Poate că și sistemul nostru de învățământ le evită. Se oferă muzicologului pregătirea practică temeinică, similară cu a compozitorului și a dirijorului de orchestră, dar nu există secție de muzicologie la universitate, vecină cu departamentul de filosofie (ca în spațiul german). Muzicologul nu poate nici aspira la premii răsunătoare, asemenea interpretului sau compozitorului, aproape
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
un capitol deficitar, iar accesul la informație atât de limitat, încât un muzicolog se poate uita jenat și invidios la un filolog ce are la dispoziție traducerile unor texte universale importante - literare sau teoretice. Pe de o parte nu se practică soluția mai rapidă a traducerii, pe de alta nu se încurajează o producție "autohtonă". Nu veți găsi - dacă veți căuta vreodată dintr-un impuls meloman prin librării sau biblioteci - monografii decente și recente despre Monteverdi, Bach, Haydn, Debussy (iar șirul
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
îndată că atitudinea și operațiunile armatei ruse în Cecenia, operațiuni care vizează în primul rînd civilii, sînt, la rîndul lor, operațiuni teroriste, în sensul definiției democratice a terorismului. D.A.: Deci, în cazul Ceceniei, avem de-a face cu un terorism practicat de ambele părți. A.G.: Acolo avem niște operațiuni teroriste permanente, din partea armatei ruse, pe cînd din partea cecenilor avem doar o derivă teroristă, pentru că cecenii, în general, nu atacă populații dezarmate și nu trimit sinucigași în metroul de la Moscova. Combatanții ceceni
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
din partea armatei ruse, pe cînd din partea cecenilor avem doar o derivă teroristă, pentru că cecenii, în general, nu atacă populații dezarmate și nu trimit sinucigași în metroul de la Moscova. Combatanții ceceni nu atacă decît alți combatanți, sau atacă clădiri oficiale. Ei practică un război de supraviețuire și sînt mai degrabă niște partizani, iar nu niște teroriști. În schimb, armata rusă a desăvîrșit distrugerea unui oraș cu 400.000 de locuitori? Groznyi, în care a fost vizată cu bună știință o populatie civilă
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
că nu avusese dreptate să-i reproșeze intervențiile auctoriale. Îi mărturisea atunci jurnalistei că azi ar fi mai suplu, căci toate metodele sunt trucaje, chiar și metodele americane, și metodele simultaneiste ale lui Dos Passos, pe care el însuși le practicase în Drumurile libertății, au condus la un eșec lamentabil. Întâmplarea a făcut ca fanfaronada tânărului agresor din 1939 împotriva lui François Mauriac să fie urmată de altă fanfaronadă, aceea a tinerilor romancieri, care s-au grupat sub titlul de Noii
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
remarcabili, erudiți recunoscuți, conectați în cel mai înalt grad la ritmul actual al umanioarelor internaționale, activi, interesați de spații și culturi aproape bizare pentru restul României intelectuale. Sînt bănățeni (oriunde-ar fi) și preocupați de păstrarea memoriei acelor locuri. Cînd practică literatura mărturisirilor, sub oricare din formele ei, dovedesc un spirit de observație ieșit din comun, detașare, o ironie mușcătoare și o autoironie pe măsură. Cu riscul să fiu acuzată de regionalisme, e foarte greu să treci cu vederea un spirit
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
zona cu pricina, semnalează cîteva toponimice care ar putea fi indiciul pentru existența, în vechime, la noi, a agriculturii montane. Există în munții Făgăraș un loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
disciplină căreia francezii, spre deosebire de italieni, nu îi acordă suficientă importanță, dacă nu chiar o ignoră. Sarcina istoricului de artă este dificilă într-o țară unde, așa cum spuneam, istoria artei nu se predă în liceu. Printre numeroasele demersuri interpretative care se practică, sau s-au practicat în funcție de mode și tendințe, există vreunul pe care îl considerați mai mulțumitor, mai potrivit, mai eficace pentru înțelegerea operei de artă? O operă de artă, e știut, se poate "citi" în cele mai diverse feluri. Vrem
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
italieni, nu îi acordă suficientă importanță, dacă nu chiar o ignoră. Sarcina istoricului de artă este dificilă într-o țară unde, așa cum spuneam, istoria artei nu se predă în liceu. Printre numeroasele demersuri interpretative care se practică, sau s-au practicat în funcție de mode și tendințe, există vreunul pe care îl considerați mai mulțumitor, mai potrivit, mai eficace pentru înțelegerea operei de artă? O operă de artă, e știut, se poate "citi" în cele mai diverse feluri. Vrem să știm mai întîi
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
alte exemple aberante, în care scrierea culuare e folosită chiar pentru substantivul feminin singular: "etniile care, pe lângă români, trăiesc în Transilvania - maghiari, sași, romi - își aduc și ele plusul de culuare și originalitate" (mtromania.ro/oferta); "agenții membri ARAI vor practica servicii egale ca nivel de profesionalism fără a face diferențieri ale persoanelor în funcție de rasă, culuare, religie" (arai.ro).
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
traducere foarte bună. Volumul de la Polirom a coincis, planificat, desigur, cu cea mai recentă premieră a Teatrului Mic, Lolita, în regia Cătălinei Buzoianu, așa cum și la Odeon s-a întîmplat cu Alchimistul lui Coelho apărut la Editura Humanitas, o manieră practicată cu sîrg în Occident pentru a crea sau a resuscita un eveniment literar, teatral, cultural. Adaptarea versiunii scenice realizată de Mihaela Tonitza Iordache - un filolog și un om de teatru cu experiență în spațiul dramatizărilor, dacă ar fi să ne
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
al diadei doric/ionic a lui Thibaudet, cu care operează N. Manolescu în eseul d-sale asupra romanului românesc, nu se arată inferioară modelului. "Metafora cognitivă" e o "metodă critică" la care am contribuit alături de prestigioșii autori occidentali ce au practicat-o, prin contribuția lui Blaga. Și "cu ce este mai puțin operativă o reprezentare a timpului havuz decît «cascada» parazitării speciilor din Le Parasite de M. Serres?". Tot în raport cu autorul Laudei somnului, n-am putea aplica oare teza structurii mitului
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă (ce a primit, însă, toate avizele de sănătate, spre a fi consumată). Alchimistul de la Odeon este, mai întîi de orice un spectacol de scenografie, de instalații provenite din stilul expozițional practicat în artele vizuale, o expoziție de spații rafinate și funcționale. Greutatea și valabilitatea temei sînt date de scenograful Dragoș Buhagiar, într-o apariție completă - realizator de costume, decor, lumini, afiș - absolut tot ce intră sub aripa acestei arte a spectacolului
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
ideologic prin agitatorii culturali se exercita și asupra practicilor festive celor mai tradiționale. Exista Festivalul "Cântarea României", care transforma totul în spectacol... Am putut, deci, asista la aceste fenomene pline de sens - la Sârbi, în Maramureș, unde dansul duminical se practica afară, sub un chioșc în aer liber, în fața întregii populații. Peste câțiva ani era interzis, hora avea loc la căminul cultural, într-un loc închis, sub controlul agitatorilor partidului... Deci, într-un anume fel, controlul manifestărilor populare vechi a constat
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
folosește-te de legi/ ele sînt necesare că mîna stăpînului/ pentru cîine că vivandierele/ pentru soldat/ cînd ești îndrăgostit/ da bani cerșetorilor" (învățăturile lui șam către fiul său benedict). Mai putem constată și alte deșchideri ale autoarei către realul cotidian, practicate în chiar materia absurdului care devine familiar, "decade" într-o coabitare cu ordinea habituala a lucrurilor. Se complace în nămolul "prozei". De fapt, intervine o dezumflare a absurdului (serios în esență să), înțepat de acele ironiei, pe care le mînuiesc
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
recunoaștem că nu prea știm cum mai arată astăzi cititorul de poezie. Se scrie prost, se publică mult și se citește... puțin. Schimbarea de sensibilitate lirică e însă agresiv de avidentă și cred că lirica de dragoste pe care o practică G. Țărnea, cu motivele, simbolurile, retorica dar, mai ales, locurile comune de limbaj - cât ar fi ele de inevitabile și, într-o anumită măsură, scuzabile - este astăzi condamnată al necitire. Desigur, pot exista numeroși nostalgici după poezia de dragoste clasică
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate de autorul Gamelor rămîne căutarea cu tot dinadinsul a insolitului, a surprizei. Pariu riscant, cu atît mai mult cu cît miza este considerabilă: cît pentru cel mai mare roman al tuturor timpurilor... Daniel Pișcu - Cel mai mare roman al tuturor
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
aici un suport polemic, de sorginte mai veche, de tipul: iată cum erau tratați marii creatori în timpul.... Dar oare numai atunci? E de natura evidenței că în toate timpurile au fost "nepotoliți" și "potolitori". Mai mult, la noi s-a practicat și stilul, deloc ortodox, în care primul imperativ era urmat de al doilea, după formula: "Dacă nu se potolește... Umflați-l!" Și exemplele nu lipsesc, ca un cortegiu de lustrații, nu de puține ori presărat cu victime: N. Iorga, Mircea
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
limbaj burlesc cutumele, automatismele, poncifele acestuia, poetul în discuție se urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată, estompată de amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
tâlc în ultimele cuvinte, cu crescendo, descrescendo, climax, anticlimax, ce vreți, destul de bine disimulate în prozele care au unitate și închegare, o oarecare coerență internă. Pe de altă parte, destre stilul lui Radu Preda nu se pot spune multe. El practică un scris rece, gazetăresc, fără tropi, cu rare metafore pe care le nimerește , aș spune dintr-un impuls "subcultural" de moment, "bestiale". Citez începutul unei schițe: "Vinul se scurge ghiurghiuliu, împletind cozi de pisică turbată aruncată de pe acoperiș în a
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]