121 matches
-
baba a stat, și-a vorbit, și-a vorbit, că ce și-a zis ? Și-a zis că ea multe zile n-o să mai aibă, și pe băiat n-o să mai apuce să-l vază. Că mă-sa, Ivona, și pramatia de ta-su, ăștia o să mai dea ochii cu el, pân Germania, pân Austria, pân America - pe unde-o mai fi, el știe. Da dintre toți numa ea n-o să mai ajungă. Aș vrea să cred, Vica, dar nu știu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lua un hiposerpil, să nu mă lovească aci, Doamne-ferește, damblaua ! Că mi vâjâie urechile, de nici nu mai știu de mine, și asta, uite-o ce toacă-nainte ! Uite-o ce nu-i mai tace gura ! Că d-aia și pramatia de Niki nu stă p-acasă ! De gura ei, care nu-i mai tace, d aia fuge-mpușcat ! Nu sunt îngrijorată, pentru că ce i-a mai rămas altceva, săracul, decât partidele de tenis și puținele momente, ca cel de azi, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar dracu-n otrăvile alea cu care umbla, c ajunsese pe mâini tot o rană. Da la chenzină, uite-așa venea, cu toți banii ! Na, ia-i ! zicea. Și mi-i punea toți în mână ! Păi unde-l vezi pe pramatia de Niki să facă asta ? Vezi că mai are și lighioana bătrână dreptate : tu știi numa să te plângi de mine, zice, da dac-ai vedea ce face alții ! Că venea el cu chenzina-n mână ? Venea ! Na, ia-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun și dumitale ce scrie... Iote-l, că n-a apărut ! Da avu noroc Ivona, că-n loc să vie-napoi cu coada-ntre picioare, veni cu scrisoarea lu fi-su ! Și odată i-a trecut toate ! A uitat de Pramatie, a uitat de gărgăunii ei... Păi, ce s-a prăpădit și ea, și mă-sa ei după băiat ! Se lăsa pe ele, și tot ce avea mai bun, pentru Tudor ! Și ăla, un mofturos și un lingav... — ...o lună dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi, că nu-ți vine să toci, că nu știi cum ți-o fi, Doamne ferește, sfârșitu ! Așa și Ivona : d-aia s-o fi făcut mai cărpănoasă ! Că-i merge ei gura, și Niki-n sus, Niki-n jos, da știe că Pramatia o duce de nas ! Păi, că tu pui deoparte, să ai d-un boilăr, d-o boală, Doamne ferește, d-o nenorocire, și el o-ntinde cu banii, la Matracucă ! ? ! Că asta pui capu jos că a făcut-o ! Da ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vezi că tot aia e ! Ca Ivona, păi că n-o vezi ? ! Singură-n toată casa pustie, c-afară se face noapte, și-aici troznește toate de zici că, Doamne ferește, umblă strigoii ! Da ea stă și-l așteaptă pe Pramatie cu masa-ntinsă ! He-he-he, mai bine-aș zice că l-a așteptat ! Da pân la urmă tot și-a luat seama ! Pân la urmă tot a zis : Să te-nveți minte, Pramatie, dacă stai cu Matracuca și nu te-nduri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigoii ! Da ea stă și-l așteaptă pe Pramatie cu masa-ntinsă ! He-he-he, mai bine-aș zice că l-a așteptat ! Da pân la urmă tot și-a luat seama ! Pân la urmă tot a zis : Să te-nveți minte, Pramatie, dacă stai cu Matracuca și nu te-nduri de ea, și nu mai știi c-ai și tu pe lume o casă și o nevastă ! Că te duci acolo, trap-trap, da p-ormă vii tot la mine, io să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
perspectivă să se contureze totul, Dimineață pierdută nu prezintă un moment sau o secvență temporală dislocate, prin propria importanță, de restul. În lumea multiplanară și multifațetată a cărții, decesul capului Coroanei e la fel de important ca întârzierile, din epoca socialistă, ale „pramatiei“ de Niki, rătăcirea portofelului care o aduce pe Vica la disperare, în dimineața sâmbetei romanești, ori milităria pe care a aplicat-o, cât a trăit, Sofia Ioaniu într-un menaj destul de complicat. Interesați și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din târfa asta amețită și numa din vina ei fiincă n-are nici creier nici personalitate ca să-și găsească pe cineva mai bun. Ștoarfe ca ea nu pot accepta adevărul, așa Încât deseori devin lesbi. Însă curva asta roșcată pare o pramatie futabilă. Deci cum te cheamă? — Michelle, zice ea. — De unde te tragi Michelle? — Din Kirkcaldy. — Așa ca Michelle Flautista? Întreb eu. Vaca cretină chicotește, râgâie apoi Își duce mâna la gură. Scroafa Împuțită e beată muci. Amica ei Încă mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scos din casa dă la firmă. L-am privit cu uimire și scârbă. — Stau, adicălea, dă vorbă c-un manglitor? am Întrebat. — Da, c-un manglitor, a zis chestia aia dă nimic. Am continuat să-l privesc și-am zis: — Pramatie improdentă, nu știi că asta mă Întărește. Suveranitatea mea ie acu pă bune. D-o parte, te domin cu dilapidarea dă la firmă; dă alta, cu aventuricile damei. Ultimu șoz i l-am zvârlit dă pă podea, fincă săracu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
furia lui Fran, căreia nu-i veni să creadă, pe prima pagină a ziarului rival trona un articol despre compania de autobuze Wadey’s - subiectul lor! Fran tocmai îndurase insulte și injurii din cauza acelei povești și Express le-o furase. — Pramatiile! Deși la fel de furioasă ca Fran, Stevie recunoștea că avea de-a face cu jurnalism inspirat. — Tot ce-au făcut a fost să închirieze unul din autobuzele morții și să-l ducă la un control de siguranță la Protecția Consumatorului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Pe fantoma lui Lafitte, piratul. Ba nu, e Arbuckle cel Gras. Sau poate Marie Dressler? Lămurește-mă repede că mor. Ignatius privi în sus și-l văzu pe tânărul care cumpărase pălăria mamei sale la Bucuria Nopții. Pleacă de aici, pramatie! Unde-i pălăria mamei mele? A, pălăria aia, spuse tânărul, oftând. Mi-e teamă că a fost distrusă în toiul unei petreceri. Toți se dădeau în vânt după ea. — Nu mă îndoiesc de asta. N-am de gând să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Credeam că mi-a mai rămas cel puțin un prieten, îi spuse marinarul lui Dorian. Văd că m-am înșelat. Dă-i drumul înainte. Pălmuiește-mă din nou, dacă îți face plăcere. — Nici nu vreau să mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților. Obișnuiți-vă și voi cu puțină decență și bun-simț. — Pălmuiește-mă, țipă marinarul. Știu că mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră, dom profesor, mă mir că niciun parfumier de-al nostru nu și-a botezat, încă, un parfum, parfum nupțial, dacă se poate spune astfel, Mireasmă de mireasă. — Se poate, cum să nu se poată: „Mireasmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
în spate ar fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de surori sau de simple tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
determină comportamentele aberante: gutuii și merii înfloresc frecvent a doua oară, către toamnă... viorelele apar primăvara, înaintea clopoțeilor albi... din ouă de viperă ies șerpi cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale pentagramei... Se aude de pramatii care-și violează mamele... de adolescenți tâmpiți, care violează babe de 90 de ani... de pastori care țin mai multe neveste, ca mahomedanii... de țigani care năvălesc în spitale să-i înjunghie pe medici, fiindcă nu le-au înviat puradeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a eliberat imaginația. După o primă manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi zise, la fel de răstit: Nu-ți dau bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din zonă. Când avea noroc și se strângea lumea în jurul lui, atunci își expunea teoria „Vocilor”, cât putea fi ea explicată, pentru că depășește tot ce-a fost spus până la el și demonstrează clar că toată filozofia poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Cum, să stea aia alături de doamna Pârvulescu? Nici acum să nu aibă, biata femeie - hohotește discret - ...biata femeie liniște? Nu-i ajunge cât i-a mâncat sufletul, cât i-a nenorocit zilele? S-o lase-n pace în suferința ei, pramatia aia cu pretenții, dragă... Bine că n-a mai trăit să dea divorț, să se vadă acoperită de rușine la bătrânețe. Mă duc să beau o cafea, parcă am așa o ceață pe ochi, îmi scade tensiunea, cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato. Ți se potrivește. Ei, bine, Plato, poți să mă săruți dacă vrei. Nu te ascunzi după deget, nu-i așa? N-ai auzit de poreclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o cameră de locuit, mai curând decât să investigheze și să amplifice confesiunile sau să sugereze o terapie pentru ceva care nu era sigur că e boală. Nu amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privatizăm Gulie, societatea se mișcă, și noi o să ne mișcăm odată cu ea, m-am săturat de vîslit împotriva curenților, vreau să fiu un om normal, Tîrnăcop, a zis. — E momentul să intre în politică, are stofă, zice Curistul. Cu toate pramatiile alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe Roja? E schimbător ca vremea, ce l-ar costa să pună lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i-ar fi scos pe toți din morminte, regaliști, conservatori, țărăniști, liberali, comuniști, le-ar fi zdrobit oasele pînă s-ar fi ales praful din ele și ar fi desființat apoi meseria de politician în România. Le știu pe toate pramatiilor, le-am trăit majoritatea pe propria-mi piele, iar pe restul le-am citit în cărți, cu toate astea halal consolare, pînă nu i-ar fi văzut pe toți scoși din istorie. Ăsta era singurul lucru pe care și-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]