120 matches
-
a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin verbe cum ar fi a modela, a mistifica, a imagina, a deforma etc. Fiecăruia dintre aceste tipuri de minciuni i se pot asocia acțiuni specifice preluate dintr-unul sau altul din domeniile conceptual-filosofice mai sus menționate: ontologic, epistemologic, axiologic, praxiologic. O situație specială o întîlnim în cazul limbajului autoreferențial, capabil să denumească actul însuși al interpretării teoretice (hermeneutice sau/și semiotice), prin concepte (de)mistificatoare precum: a conota, a simboliza, a interpreta, a (re)semnifica, a (di)simula, a cod
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE?), vizînd: trăsăturile de personalitate ale mincinoșilor; matricea combinațiilor posibile, generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile de codare specifice discursului sistematizat (magico-ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific, ideologic etc.) și discursului comun (interacțiune simbolică cotidiană); funcțiile limbajului semnificator; mijloacele de manipulare a conștiinței colective; • Contextul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
filozofice a statului ca formă exclusivistă de organizare politică. A doua este sociologică și are legătură cu nevoia de a dezvolta o evidență a originilor și evoluției statului modern și a sistemului de state. Cea de-a treia este dimensiunea praxiologică referitoare la posibilitățile practice de a reconstrui relațiile internaționale pe linii mai emancipatoare și mai cosmopolite. Efectul general al teoriei critice internaționale și contribuția sa majoră la studiul relațiilor internaționale constau în concentrarea asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Dimensiunea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
regulilor, normelor și instituțiilor societății internaționale în purtarea războiului împotriva terorismului, Statele Unite nu numai că reduc perspectivele unei ordini mondiale pașnice și juste, dar subminează chiar principiile pe care aceasta a fost fondată (Habermas 2003; Dunne 2003; Devetak 2005). Dimensiunea praxiologică: cosmopolitismul și etica discursivă Una dintre principalele intenții aflate în spatele unei sociologii a statului este evaluarea posibilității de a pune capăt puterilor monopoliste și proiectului totalizator și de a evolua înspre forme mai deschise și inclusive de comunitate. Aceasta reflectă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
respect mai profund al diferențelor culturale, etnice și de gen. Tripla transformare identifică procesele care deschid posibilitatea distrugerii legăturii dintre suveranitate, teritoriu, cetățenie și naționalism și a evoluției înspre forme mai cosmopolite de guvernare. Din acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sarcina normativă de a evalua și a revizui critic modul în care organizarea politică, mai ales statul suveran, a fost justificată moral; sarcina sociologică de a înțelege cum comunitatea morală locală, națională, globală se extinde și se restrânge; și sarcina praxiologică de a sesiza constrângerile și oportunitățile ce condiționează acțiunea politică emancipatoare (1992a:92-4). Nicăieri nu este susținută cu mai multă energie și rigoare cea de-a doua dintre aceste sarcini decât în cadrul constructivismului. Explorarea evoluției și impactului bazelor normative și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constructivismului. Explorarea evoluției și impactului bazelor normative și ideaționale ale societății internaționale este capitalul constructivismului, iar dialogul dintre constructiviști și cei angajați în proiectul mai filozofic de critică și elaborare normativă este calea cea mai potrivită spre o veritabilă cunoaștere praxiologică. Totuși, constructivismul este divizat între cei ce rămân conștienți de originile lor critice și de potențialul critic al explorărilor lor sociologice, și aceia care au îmbrățișat constructivismul pur și simplu ca pe un instrument explicativ sau interpretativ. Ambele puncte de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
anumiți autori subliniază că, "prin natura și funcționalitatea sa, fiecare dimensiune a doctrinologiei politice aduce un anumit specific. Fundamentare obiectuală prin dimensiunea ontologică, obiectivitate și științificitate prin dimensiunea epistemică, valoare și opțiune prin cea axiologică, angajare și eficiență prin dimensiunea praxiologică"361. Dincolo de recuperarea dezideratului pozitivist al îndeplinirii standardelor de științificitate valabile în zona de cercetare a științelor naturii, regăsim într-o astfel de abordare interesul pentru baza pe care epistemologia o poate oferi analizei ideilor politice în particular, fenomenelor politice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cea de cunoaștere sau practic acțională - se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri-trebuințe, atracții, emoții, acțiuni, fapte, atitudini“. Produs al întâlnirii biologicului cu socialul, motivația operează ca un sistem dinamic și plastic asigurând programul social adaptativ al subiectului. Pentru științele praxiologice e modelul „subiectiv al cauzalității obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată și transferată prin învățare și educație în achiziție internă a persoanei“ (P. Golu, 1973). Ca model funcțional motivația a cunoscut o tratare evolutivă interesantă. Ultimele orientări merg
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
relaționează tipurile de stiluri funcționale cu tipurile de texte (vezi Mihăilă 1995: 51-66). Materialul de lucru a fost organizat în patru categorii: texte artistice, texte estetico-filozofice, texte științifice. Textele de presă au fost considerate reprezentative (în totalitate) pentru categoria textelor praxiologice 7. Categoriile sunt ilustrate prin următoarele texte 8: 1. Texte artistice (TxA): Șt. Agopian, Fric (Agopian F); Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest (Blandiana AP); Ana Blandiana, Calitatea de martor (Blandiana CM); Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă (Liiceanu UI); Mircea Cărtărescu, De ce
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc (Cărtărescu PR); Gabriel Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (Liiceanu, TFLD); Andrei Pleșu, Despre îngeri (Pleșu DÎ) 3. Texte științifice (Txșt): Corneliu Borundel, Manual de medicină internă pentru cadre medii (Borundel, MMI) 4. Texte praxiologice (TxP): Adevărul; Capital; Cotidianul; Formula AS; Revista 22; Evenimentul zilei (EZ). 2. PERECHI CORELATIVE ÎN CONCURENȚĂ În limba română actuală raportul semantic cumulativ între două unități de același rang se poate exprima prin structurile corelative menționate în gramaticile curente (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
critică, a criticii care scrie despre critică, a criticii care nu numai că nu respectă literatura, dar nici nu o mai citește (Ana Blandiana, Calitatea de martor). Rar și, conform datelor oferite de corpusul supus cercetării, cu precădere în textele praxiologice, structura nu numai..., dar relaționează un predicat negativ cu unul afirmativ: La timpul respectiv am prezentat cazuri de polițiști corupți, de vajnici apărători ai legii care nu numai că nu o apărau, dar subminau legea, fie devenind complicii infractorilor, fie
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
tipul de text și anumite trăsături de comportament sintactic care ilustrează o flexibilitate mai redusă. 2.2.1.Tiparul complet al acestei structuri - în ambele variante: nu doar..., ci și//nu doar..., dar și apare în textele artistice, estetico-filozofice și praxiologice, dar nu și în textele științifice (vezi Tabelul 3). Toți marii învățați ai creștinismului timpuriu sunt de părere că, în economia divină, fiecare seminție își are îngerul ei păzitor; nu doar individul uman are, prin urmare, un înger, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
construcții. Frecvența mai ridicată a primei perechi - nu numai..., ci/dar (și) - este bine conturată. În același timp însă se pot remarca și diferențele de utilizare în funcție de tipurile de texte: în textele științifice și estetico-filozofice dominanța este absolută. În textele praxiologice frecvențele sunt foarte apropiate, iar curbele de apariție sunt similare. În cazul textelor artistice preferința pentru una dintre cele două structuri pare a fi o caracteristică a stilului individual. Totuși, la o analiză mai atentă se poate constata că ocurența
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în concurență cu cealaltă ipostază a sa (de conector discursiv). Se observă că, în toate tipurile de texte, dominantă este utilizarea pe de altă parte în structura corelativă. Conectorul trasfrastic pe de altă parte este folosit cu precădere în textele praxiologice. În celelalte tipuri este încă mai puțin reprezentat. 5.2. Studiul de față este de fapt o cercetare preliminară în vederea descrierii dinamicii sistemului corelativelor în limba română actuală. Observațiile au caracter de constatare și constituie primul pas într-o cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
tendința să se manifeste în ipostază de conectori transfrastici; 2) în limba română actuală coerența prin conectare (realizată prin perechi corelative) se asociază cu fenomene de coerență lexicală și cu fenomene de elipsă; 3) tipul de text (artistic, estetico-filozofic, științific, praxiologic) "dirijează" selecția structurilor corelative și a modalităților de asigurare a coeziunii textuale mai puternic decât "stilul individual". 1 În demersul nostru considerăm că structurile corelative sunt construcții cu termeni (cuvinte/grupuri de cuvinte) perechi; așadar vor fi considerate structuri corelative
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
și interesele grupului destinator. Este o cunoaștere iluzorie și mistificatoare, „simplificatoare și schematică”, o grilă, un cod menit să ofere o anumită viziune de ansamblu asupra tuturor aspectelor lumii. Discursul ideologic are, mai mult ca orice alt rol, un rol praxiologic, este mai curând un discurs practic, de acțiune cu scopul de a prelua, justifica sau legitima, exercita și păstra puterea. În acest sens el ia forma discursului propagandistic, deoarece ideologia se instituie și dăinuie doar prin propagarea și vehicularea ei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cunoștințe se bazează pe experiența directă a indivizilor. Este ceea ce numim cunoașterea comună (sau spontană, cotidiană, la nivelul simțului comun, a bunului simț). Cunoașterea comună nu este altceva decât însușirea de către agentul cunoscător a unei informații legate nemijlocit de condițiile praxiologice în care acționează. În activitatea lor practică oamenii, ca agenți cunoscători individuali sau colectivi, utilizează cunoștințele dobândite anterior, transmise cu ajutorul limbajului natural de la o generație la alta în procesul socializării. Structura și configurația activităților practice contemporane, modul de raportare la
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
dobândite anterior, transmise cu ajutorul limbajului natural de la o generație la alta în procesul socializării. Structura și configurația activităților practice contemporane, modul de raportare la mediul natural și social, sistemul de valori, orizontul cunoștințelor anterioare alcătuiesc, așa cum preciza Cornel Popa, situația praxiologică determinată, în care se realizează actul cunoașterii. Serge Moscovici și Milles Hewstone definesc simțul comun ca pe un corpus de cunoștințe fondat pe tradițiile împărtășite și îmbogățite de mii de observații și experiențe sancționate de practică. Simțul comun, la care
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
este îndrăzneață sau riscantă dacă face predicții despre evenimente și fenomene observabile încă necunoscute; îndrăzneala și caracterul ei riscant sporesc pe măsură ce cresc numărul, varietatea și exactitatea acestor predicții. Elaborarea ipotezelor depinde de o serie de factori, între care menționăm: condițiile praxiologice, nivelul de dezvoltare a științei, calitățile personale ale cercetătorului. În legătură cu acestea din urmă Santiago Ramon y Cajal, celebrul neurolog spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru medicină (1906), spunea: Cine nu posedă o anumită intuiție a înlănțuirii cauzale, un anumit instinct
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
reorizontalizării tematice a subiectului și predicatului logic (în sens fenomenologic, acte "subiectiv-obiectuale" pe mai multe trepte, în mai multe orizonturi), ceea ce înseamnă deschiderea unor perspective noi asupra lor, diferite de cea propriu-zis logică (formală și funcțională): perspectiva ontologică, etică, epistemologică, praxiologică etc.; în felul acesta este structurată și "realizată" dialectica. Prima resemnificare a structurii S P, cea proprie analiticii, rămâne, în esența sa, formală; cea de-a doua, proprie dialecticii, este mai degrabă aplicativă. De aceea, analitica este, înainte de toate, un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al disciplinei, cu care nu erau puși în corelație în etapa anterioară. 3. Teoriile din această etapă individualizează mai multe direcții de dezvoltare impuse prin recomandări și prin documente oficiale practicii proiective curente ele dezvoltându-se mai ales la nivel praxiologic, dar uneori și teoretic fără legături evidente între ele - proiectarea pe baza obiectivelor - instruirea programată. 4. Consemnăm însă, că deși de o noutate absolută și de importanță supraordonatoare, teoria unităților de învățare nu este generalizată și nu trece în practica
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
personalității cu un anumit nivel al culturii comportamentale, formarea concepției despre lume, formarea sistemului de valori și atitudini). 1. Competența de cercetare/investigațională; 2. competența gnoseologică (de a dobîndi și a stăpîni informația/cunoștințele dintr-un domeniu concret); 3. competența praxiologică, presupune îndeplinirea unor activități practice; 4. competența prognostică presupune aprecierea evoluției domeniului de activitate și proiectarea activității profesionale; 5 . competența managerială presupune stabilirea relațiilor, monitorizarea/ dirijarea activităților profesionale, coordonarea tuturor factorilor implicați în procesul de producție/în activitatea profesională; 6
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
În elaborarea și implementarea standardelor în învățămîntul universitar se va ține cont de trei niveluri ale manifestării comportamentului, format pe parcursul anilor de studii. Primul nivel presupune ansamblul competențelor caracteristice oricărui absolvent al unei instituții superioare de învățămînt: - competența gnoseologică; - competența praxiologică; - competența de cercetare științifică/investigațională; - competența prognostică (competența de a aprecia evoluția domeniului de activitate); - competența managerială (competența de a stabili relații și a dirija activitatea profesională, competența de a coordona eforturile tuturor factorilor implicați în procesul de producție); - competența
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]