120 matches
-
consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp. 27-28) sugerează chiar analize, perspective din care poate fi abordată educația în raport cu câteva paradigme și modele interpretative ale acțiunii: cea teleologică, cea multidisciplinară, cea praxiologică, cea a câmpului real, cea a cercetării-acțiune. Potrivit acestora, acțiunea este un concept cheie în filosofie și științele umane (și în pedagogie) astăzi, iar știința acțiunii eficiente (praxiologia) a devenit un centru de reflecție asupra practicii ei, care să pornească
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în dezvoltarea personalității. De aici și realitatea necesară a abordării din perspective altfel centrate a acțiunilor educaționale, ca și dificultatea rezultată a cuprinderii complexității lor, a formulării unui corp unitar, comun de ipoteze în concepere și realizare. ► Paradigma și modelul praxiologic apropie interpretarea actelor, a faptelor-puzzle (Kuhn) ale educației, de criteriile științei acțiunii (praxiologia), ceea ce mărește gradul de obiectivitate și făcând ca educația să nu mai beneficieze doar de prescripțiile clasice, ci să poată primi explicații, argumente, interpretări paradigmatice. ► Paradigma și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Acțiunea umană), filosoful T. Kotarbinski (1976, Tratat despre lucrul bine făcut), sociologul P. Bourdieu (1972, Schiță a unei teorii practice) ș.a. După principiile conceptuale afirmate în această schimbare de paradigmă aici, s-ar contura o schemă generală a unei analize praxiologice, pe care s-o facă educatorul practician și să o concretizeze în proiectarea profesionalizată, devenită mai științifică, rațională, eficientă și chiar creativă. Într-o aplicație anterioară de fundamentare a unei didactici praxiologice (Joița, 1998) și în alta de formare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ar contura o schemă generală a unei analize praxiologice, pe care s-o facă educatorul practician și să o concretizeze în proiectarea profesionalizată, devenită mai științifică, rațională, eficientă și chiar creativă. Într-o aplicație anterioară de fundamentare a unei didactici praxiologice (Joița, 1998) și în alta de formare a profesorului constructivist (Joița, 2008), aceste principii ale conduitei eficiente și constructiviste ale educatorului se pot manifestata prin calitatea dezvoltării competențelor educative așteptate, pentru a micșora distanța între teoria și practica educațională. Însuși
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aceste principii ale conduitei eficiente și constructiviste ale educatorului se pot manifestata prin calitatea dezvoltării competențelor educative așteptate, pentru a micșora distanța între teoria și practica educațională. Însuși profilul de competență conturat astfel (Joița, 2008, pp. 70-85) reflectă dominarea paradigmei praxiologice în construcția lui, inclusiv cu sesizarea efectelor subiective: satisfacție, automotivare, multiplicarea căutărilor, documentare echilibrată, adaptarea critică a normelor acțiunii la condițiile concrete, acceptarea complexității educației, formularea de ipoteze de soluționare prin alternative, schimbarea stilului de pregătire și de acțiune cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
schimbarea stilului de pregătire și de acțiune cu elevii, eficientizarea întregii sale practici educative, curajul abordării și rezolvării dificultăților, orientarea către căutarea și introducerea de oportunități, obiectivizarea criteriilor de autoevaluare, inițierea de acțiuni-cercetare pentru dezvoltarea profesională. Aplicând tezele (macro)paradigmei praxiologice, în lucrarea anterior menționată, am putut stabili relația acesteia cu o altă paradigmă de bază, aceea a complexității, concretizată în utilizarea modelului analizei de sistem (Joița, 1998, 2009) și găsi că într-o proiectare a acțiunilor educative, din această perspectivă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
latura rațională a abordării acțiunilor, a practicii prin raportare la scop și obiective, a estima ce posibilități de realizare sunt, cum pot fi eficientizate acțiunile în parte și în ansamblul practic, cu toate elementele lor. Rezultă astfel un aspect important praxiologic: luarea științifică a unei/unor decizii de menținere, reglare a practicii în ansamblul activității proiectate. ► Să formuleze și reflecții finale, pentru întreaga practică, toate acțiunile și elementele ei, nu numai înainte, în timpul acțiunii, urmând reglarea. Aici, în activitatea educativă se
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
oportune, alternativele de soluționare a situațiilor-problemă concrete ale practicii manifestate, de depășire a dificultăților, de efectuare de schimbări procedurale față de proiect, de deschidere spre alte acțiuni și situații, însă prin interactivitatea educator-educați. Constatând că metodologia proiectării educative implică esențial probleme praxiologice, sesizăm că tot mai mulți cercetători (Payette et al., 2004) insistă în formarea practicianului actual pe valorizarea a trei metode: a) formarea prin acțiune (deja cunoscută, bazată pe participarea activă în situații care cer relații interpersonale și intrapersonale), b) codezvoltarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
eficace și să se bazeze pe utilizarea reflecției în acțiune, pe testul personal de eficacitate prin autoanaliză și autoapreciere, pentru a gestiona relațiile inerente în practica profesional). De unde și formularea unei soluții metodologice: nevoia apelului la un "atelier de formare praxiologică", mai ales în domeniul științelor umane. El este necesar și educatorilor, pentru a îmbina și exersa achiziția și integrarea cunoștințelor generale de specialitate cu cele procedurale, socio-relaționale, pentru a pune în aplicare două noi concepte: știința-acțiune și praxiologia, ca metodologii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferitelor competențe, ci măsura în care ele se mobilizează și se raportează la valori, la valorificarea diferitelor resurse și experiențe. De aceea o "bună predare" în clasă se învață (Brundrett și Silcock, 2002, pp. 14-29) și devine eficientă în sens praxiologic, dacă: • se raportează strict la realizarea obiectivelor educației, ca mod de valorizare a curriculumului, • aplică teoriile asupra bunei practici, • posedă o concepție profesională asupra filosofiei dezvoltării umane, • respectă criteriile democratice în relațiile din clasă, • clarifică diferențele între competență-succes-excelență-performanță, pentru a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educației"): cercetarea analitică sau filosofică sau speculativă sau istorică sau științifică sau etnografică sau narativă sau estetică sau fenomenologică sau hermeneutică sau teoretică sau normativă sau critică sau evaluativă sau integrativă sau deliberativă sau acțională sau interdisciplinară sau axiologică sau praxiologică sau managerială sau sociologică sau psihologică sau demografică sau ecologică ș.a. Desigur că în cadrul fiecăreia dintre aceste abordări, sunt manifeste diferitele lor concepții specifice, încât poate fi consemnată o mare diversitate de microparadigme formulate asupra conceperii și realizării curriculumului și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
competenței adecvate diferiților factori interni (motivația, afectivitatea, atitudinea ș.a.). Așadar, conceptul de metodă trebuie definit acum în termeni de procese implicate și nu atât de căi de rezolvare, ci de acțiuni, procese, care să fie cât mai eficiente, în sens praxiologic. Scopul este de a putea vedea dacă sunt aplicabile în diferite contexte, situații, dacă sunt adecvat definite normele pedagogice de respectat, în a delimita nivelul complexității contextului de aplicare. Însă prin raportare la definirea generală a competențelor, cea metodologică, privind
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferitelor aspecte practice ale educației, indiferent de abordare metodologică, cu alte metaparadigme ale științei educației: a complexității, a integrativității, a reflecției și interpretării, a acțiunii-cercetare, a identității. Sau corelează cu macroparadigme ale metodologiei ei (dezvoltate în acest demers): a abordării praxiologice, a alternanței, a priorității formării competențelor, a centrării pe învățarea educatului, a priorității metodelor constructiviste, a evaluării calitative, a manifestării leadershipului. Un alt cercetător important în temă (D.H. Jonassen, 2004, cap 1-23) sintetizează evoluția macroparadigmei designului, de la primele cercetări, rezultate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de modele. Cercetările în temă evidențiază aici rolul a cinci categorii de cunoștințe necesare formării educatorului practician: cunoștințe generale științifice (măsurare, explicare, cauzalitate, modelare), cunoștințe aplicate (operaționalizare a celor științifice), cunoștințe strategice (de concretizare a aplicațiilor și de formalizare), cunoștințe praxiologice (pentru acțiune eficientă), cunoștințe practice (context, realitate, calitate, explicare, execuție). În felul acesta se poate rezolva și vechiul deziderat al pedagogiei, ca știință: demonstarea unității între teoria și practica educației Această identitate a cunoașterii pedagogice impune colaborarea cercetător-practician, pentru a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
muncă și relaționare, leadership, comunicare, factorii de colaborare a școlii, evaluarea planurilor și programelor școlii, politica școlii) sau prin cooperare cu cercetători. • Importanța: conectează teoria la practică, identifică problemele critice și testează soCriterii Cercetarea-acțiune-formare expertă Acțiunea formare-cercetare a practicianului trol praxiologic a realului, de interpretare variată, de comunicare, de evaluare formativă. luții de rezolvare, dezvoltă practica educațională, împuternicește și dezvoltă profesional pe educator, îmbunătățește managementul clasei și al școlii. • Presupune corelarea metodelor calitative în identificare, în proiectare, în realizare, în evaluare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Language Education, http://www-writing.berkeley.edu/TESI-EJ/ej17/a1.html Jason, M.H. (2008), Evaluation Programs to Increase Student Achievement, Thousand Oaks, Corwin Press, Inc., California, books.google.com/books?isbn=1412951240 Joița, E. (1998), Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică, Editura Didactică și Pedagogică, București. Joița, E. (2000), Management educațional. Profesorul-manager: roluri și metodologie, Editura Polirom, Iași. Joița, E. (2002), Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, Iași. Joița, E. et al. (2003), Pedagogie-educație și curriculum, Editura Universitaria, Craiova. Joița, E.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
filozofice a statului ca formă exclusivistă de organizare politică. A doua este sociologică și are legătură cu nevoia de a dezvolta o evidență a originilor și evoluției statului modern și a sistemului de state. Cea de-a treia este dimensiunea praxiologică referitoare la posibilitățile practice de a reconstrui relațiile internaționale pe linii mai emancipatoare și mai cosmopolite. Efectul general al teoriei critice internaționale și contribuția sa majoră la studiul relațiilor internaționale constau în concentrarea asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Dimensiunea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
regulilor, normelor și instituțiilor societății internaționale în purtarea războiului împotriva terorismului, Statele Unite nu numai că reduc perspectivele unei ordini mondiale pașnice și juste, dar subminează chiar principiile pe care aceasta a fost fondată (Habermas 2003; Dunne 2003; Devetak 2005). Dimensiunea praxiologică: cosmopolitismul și etica discursivă Una dintre principalele intenții aflate în spatele unei sociologii a statului este evaluarea posibilității de a pune capăt puterilor monopoliste și proiectului totalizator și de a evolua înspre forme mai deschise și inclusive de comunitate. Aceasta reflectă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
respect mai profund al diferențelor culturale, etnice și de gen. Tripla transformare identifică procesele care deschid posibilitatea distrugerii legăturii dintre suveranitate, teritoriu, cetățenie și naționalism și a evoluției înspre forme mai cosmopolite de guvernare. Din acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sarcina normativă de a evalua și a revizui critic modul în care organizarea politică, mai ales statul suveran, a fost justificată moral; sarcina sociologică de a înțelege cum comunitatea morală locală, națională, globală se extinde și se restrânge; și sarcina praxiologică de a sesiza constrângerile și oportunitățile ce condiționează acțiunea politică emancipatoare (1992a:92-4). Nicăieri nu este susținută cu mai multă energie și rigoare cea de-a doua dintre aceste sarcini decât în cadrul constructivismului. Explorarea evoluției și impactului bazelor normative și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constructivismului. Explorarea evoluției și impactului bazelor normative și ideaționale ale societății internaționale este capitalul constructivismului, iar dialogul dintre constructiviști și cei angajați în proiectul mai filozofic de critică și elaborare normativă este calea cea mai potrivită spre o veritabilă cunoaștere praxiologică. Totuși, constructivismul este divizat între cei ce rămân conștienți de originile lor critice și de potențialul critic al explorărilor lor sociologice, și aceia care au îmbrățișat constructivismul pur și simplu ca pe un instrument explicativ sau interpretativ. Ambele puncte de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în țară, au fost elaborate unele lucrări de sinteză privind metodele didactice. În volumul său, Metodele de învățămînt, IOAN CERGHIT apreciază că ceea ce este nou și specific unei concepții moderne despre metodele de învățămînt este încercarea de a conjuga abordarea praxiologică cu cea sistemică, aceasta permițînd o explicație mai științifică a întregii laturi procesuale a învățămîntului. În aceste condiții, activitatea școlară este considerată ca fiind un sistem acțional complex, iar metodologia didactică este analizată ca o parte a acestuia, în interdependență
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este o imagine (eikon) a spațiului și timpului, putem afirma că semiotica este un "icon" al spațiului și timpului nostru (mai ales prin ultimele sale dezvoltări regionale: semiotica mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este sensul socializării dorinței, maladiei, performanței, al legii în genere (socializarea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
saussuriană) este cu certitudine un cîștig în plan metodologic și didactic permițînd vizualizarea frapantă (în alb/negru) a afișelor, titlurilor, zvonurilor, deși funcționarea reală in vitro preferă griurile, vagul. Creșterea epistemologică (descoperirea legilor necesare) se cere dublată de un versant praxiologic: "conceperea de acțiuni inteligente, construirea de cunoștințe active care să ne permită să înțelegem întrucîtva ireductibila complexitate a lumii; nu necesități, ci infinite posibilități" (Jean Louis Le Moigne apud B. Miêge, 1998: 108), menite să amelioreze comunicarea interumană. Comunicarea a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pragmatic; vom încerca să răspundem la întrebarea " Cum înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică în cazul glumei orale și mai ales din ceea ce se găsește dincolo de ceea ce se spune) nu este o capacitate strict lingvistică, ci
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]