447 matches
-
însemnătate aparte tocmai din perspectiva mizei fundamental prozaice și antipoetice a acestui tip de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că mult timp acestea au fost socotite obiecte poetice prin excelență (să ne gândim doar la recuzita simboliștilor și a parnasienilor), grație „prețiozității” lor, tratate acum în regimul unui concret analogic, își pierd nu numai strălucirea, ci și relevanța. De aceea, scriitorul refuză să stăruie asupră-le, considerând că tocmai din cauza „rarității lor” aceste materii nu merită „decât puține cuvinte foarte alese într-
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atipică a literaturii și a Orientului, deopotrivă. În spiritul lui Bolintineanu (dar și al simboliștilor minori, din speța lui Minulescu), poetul optzecist valorifiă în fragmentul nostru rezonanțele numelor proprii („Malcatum”, „Nyemen”), recurge la figuri cu pigment exotic, de o căutată prețiozitate („pe steagul ochilor verzi îi luceau semilunele”, „îmi flutura pe lângă obraz/un inelar cu zgrunțure de topaz”), pentru ca, la sfârșitul secvenței, prin recursul la tehnica bine stăpânită a contrapunctului, să coboare din nou în cotidianul prozaic și bufon: „și aș
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
povestea lui Creangă, asupra tinerilor critici, care, asemenea nurorilor din povestire, își mai fac din când în când de cap (despicând, de pildă, „cu dexteritate firul în patru, ba chiar și în patruzeci și patru” sau promovând stilul unei noi prețiozități). Maliția autorului, nereținută totuși de perfecta urbanitate a scrisului său, se resoarbe în obiectivitatea, păzită cu strășnicie, a atitudinii din care țâșnește apoi, din nou, când te aștepți mai puțin. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Viața lui I.L. Caragiale, București, 1940; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ideile lui, susceptibile de discuție, ca toate ideile, cu atitudinile lui, și acelea uneori, amendabile, ca la toată lumea, în fine, un eseist interesant, doar că un pic mai greu de citit, cu stilul lui care "pululează" de "irefutabile" și "inconturnabile" prețiozități și barbarisme. În acest moment el este însă un "fenomen" anume unul sociologic, chiar socio-patologic, de supracompensare, cum sunt iarăși, multe la noi. Lumea care se bulucește să-l vadă la conferințe pe "Pata", se duce ca la Maglavit nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
omului: „Și când vom fi streini de orice viață, / De stele, de parfum, de flori albastre, / O roză, ca pe-o insulă de gheață, / Va crește sfântă-n sufletele noastre”. Chiar dacă patetica damnării, ca și impresia de morbidețe ori de prețiozitate imprimă liricii lui P. un aer desuet și, alături de figurile ermetice, explică redusa ei audiență, prin el poezia românească a încorporat pe deplin muzica, anecdota lirică fiind înlocuită de simbol și de sugestia muzicală. Pe linia controlului ritmului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
urmăriți. "Hamlet este un mare prinț, nu numai al gîndirii, ci și al existenței", afirmă Ileana Mălăncioiu. Limbajul autoarei, în sine o temă de comentat, nu este nici poetic, nici filosofic în sensul greutății frazelor și formulărilor. Nici urmă de prețiozitate lingvistică, nici fir de praf în construcția ideii și elaborarea ei. O vioiciune a spiritului, liber, neprins în șabloane se instalează în text încă de la început. Complexul lui Oedip, nebunia lui Hamlet și amînarea uciderii lui Claudius, tatăl vitreg, criminal
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
mai activi și mai pătrunzători, într-un limbaj ce-și împărțea atenția între cărțile comentate și propria calitate expresivă (cu un dozaj subtil între plăcerea asocierilor ingenioase și rafinate între cuvinte, mergând până la un fel de narcisism al expresiei, cu prețiozități atenuate de un spirit ludic "postmodern"), Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea de eseuri critice Poezie și livresc din 1987 - este un studiu sistematic și doct, strict întemeiat teoretic, cu
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
acelei "dialectici a imaginației materiale" cu care lucrează. O face cu talent și cu o libertate nu lipsită de agreabile accente ludice, să le zicem "postmoderne". Amendabil este, în acest plan al expresiei, doar un anumit exces de artificiu și prețiozitate pe care micile "cochetării" jucate ale frazei critice nu-l echilibrează peste tot. Scena mare a comentariului e stăpânită însă de o regie remarcabil articulată în toate compartimentele "spectacolului" critic, mobil, inventiv, novator.
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
necunoscute, cel de-al treisprezecelea conținea, superstițios, patru șiruri de puncte de suspensie; în noua lui formă, poemul are exact treisprezece secțiuni și nici o asemenea pauză de respirație); substituțiile de termeni, destule, nu au numaidecât rolul de a îmblânzi eventualele prețiozități (dacă Înmormântare în cosmos făcea referire la „spirala sorbului cosmic”, mai noul Voiaj spațial vorbește, în schimb, despre „spirala vortexului cosmic”). Cele mai semnificative intervenții, însă, privesc blocurile de text, care, de câteva ori pe poem, permută. Așa încât fostele ceremonii
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
unui copil, cînd un superior arată interes și bunăvoință unui subaltern. Verbul a condescinde are totdeauna o nuanță de batjocură (mai de mult se spunea a catadicsi)". După Graur, folosirea incorectă a substantivului, cu sensul "respect", ar avea drept cauză prețiozitatea, "goana după cuvinte pompoase". Folosirea cuvintelor condescendent și condescendenta cu sensuri schimbate, care le transformă în simple sinonime pentru respectuos și respect, mi se pare gravă, mai ales pentru că într-un domeniu atît de subtil că acela al relațiilor sociale
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
Necuvintelor s-ar situa în siajul lui... Bacovia: " Urmînd aceste tradiții bacoviene, instituite în prima jumătate a secolului, Nichita Stănescu continuă procesul de interogare poetică prin operații decise de captare a eului, integrate tentativei experimentaliste". Cu următorul adaos, de-o prețiozitate abstractizantă care nu e cîtuși de puțin de natură a explicita eteroclita conexiune: "metoda lui Nichita Stănescu, în consens cu aceea bacoviană, situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
treapta minoră a vodevilului de poante. Autorul scrie nostim din neputința de a fi aspru. Îi lipsește veninul, indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care o lasă: intuițiile lui sînt abstracte
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
n-am cunoscut alta în nici o sală de teatru din câte am mai văzut pe urmă; o atmosferă făcută din bună dispoziție, din simplicitate, dintr-un fel de spirit boem, dintr-un fel de spirit frondeur; o atmosferă intelectuală fără prețiozitate. În penumbra și atmosfera aceasta, pe noi, tinerii, nu ne interesa numai spectacolul și muzica și diversele creațiuni ale artiștilor de seamă, ne interesau și alte lucruri. (Mai rămâne vorbă!) Bunăoară manifestând opiniuni și sentimente diferite cu privire la cele două stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
arts visuels, Université Paris I, Panthéon-Sorbonne. Hergé ou la profondeur des images plates. Le regard d'un lecteur de Tintin, et iconologue, sur les planches de Hergé. Rar mi-a fost dat să aud și să văd asemenea exemple de prețiozitate academică inutilă, dublată de o limbă franceză magnifică, dar utilizată împotriva cursului lingvistic normal (cum să mă explic oare ?), absurdităti spuse pe un ton abisal, de genul "perpendicularitatea rigidă a axelor imaginii distruge sentimentalismul ei." Dacă bătrânul Cioran ar fi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu referire la publicistică, laudă obiectivitatea acestuia, articularea demersului critic... Când se întâmplă totuși să dea de vreun volum modest, cu privire la Eminescu, criticul Th. Codreanu atrage atenția asupra nereușitelor de ordinul evidenței, fără a fi cu orice preț demolator. (Obstacolul prețiozității Felicia Giurgiu). Este semnul unei eleganțe necesare în spatele căreia criticul se simte bine. Mai puțin elegant este atunci când polemizează cu postmoderniștii, patetismul ieșind ușor la suprafață, iar argumentația fiind mai degrabă gestuală decât fundamentală, deși criticului îi stau la îndemână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care-l împiedica. - Mă. bucur, mă bucur cu adevărat! rostii, ciocnind cu el al doilea pahar, în timp ce omul în smoking ne servea, cu o anume știință a eleganței, aducându-ne mâncarea pe un platou oval pe care-l purta cu prețiozitate studiată” așteptând parcă să fie admirat. Spusesem că sunt bucuros, adăugasem precizarea „cu adevărat”, însă cine face precizări adăugate unei vorbiri neechivoce se supune chiar sieși suspiciunii, așa trebuie să fie de vreme ce exact în zona asta a rostirii căzuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
emoțională a cititorului: atroce, macabru, incendiar, cumplit, inimaginabil etc. În știre, atacul cel mai bun este chiar informația de bază. Parafrazând un proverb cunoscut („Spune-mi cum începi ca să spun ce fel de ziarist ești”), în spatele unui atac plin de prețiozități și neclarități metaforice, putem deduce cu ușurință pe ziaristul amator și nesigur pe uneltele sale: Beneficiari inocenți ai acestei profeții oarbe - va veni ziua de mâine -, găsim mereu o mângâiere pentru bucuria neîncheiată azi, aflăm mereu o liniște în care
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la volumul Stema din vâltoare (1943), observa: „Fără să putem vorbi de afectare și nici chiar de un anume gongorism, nu e mai puțin adevărat, totuși, că stăruie în poemele de astăzi ale d-lui Ojog oarecare manierisme și oarecare prețiozitate, ce se reflectă și în imaginile de tot atâtea ori artificioase”. Evoluția liricii lui O. a tins către o domolire a accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului inițial. Se regăsesc filoane, formule și modalități comune poeziei românești din epocă, ecouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
grupaj de poeme în caietul Azur (Brăila, 1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, șantierul, munca etc., experiențe sufletești, erotice și încearcă un fel de panoramare a timpului în univers ori, mai cuminte, a trecerii istorice. Păcatul fluviului (I, 1975) este un roman autobiografic cu ecouri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
165, 169; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, TârguMureș, 2002, pag. 76, 77, 210. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești; „Transparențele de ton și decorativizarea suprafețelor de culoare aminteau de prețiozități sugerate de maramele muscelene. În creația medicului stomatolog devenit pictor trăim însă și savoarea unor întâlniri cu arta unui Pallady, cu postimpresionismul, cu lecturile studenției. Dar nimic, sub aspectul citatelor imagistice, nu îndreptățește referiri la unul sau la altul din
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
beaux esprit de Paris".51 De altfel, ziarul în care Modernii și-au publicat scrierile se numea Le Mercure Galant, sugerând prin titlu ideea de mondenitate, de galanterie, saloanele pariziene fiind însuflețite la acea vreme de o reînvigorare a spiritului prețiozității. Privită sub acest aspect, Disputa pare să opună erudiției și venerabilității marilor clasici, superficialitatea și îndrăzneala unor "oameni de lume". Însă nu este întocmai așa și acest schematism, ca oricare altul de felul său, nu poate decât să dăuneze prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fără scrupule, cinic și indiferent la ceea ce scriitorul și-a imaginat că poate fi o operă de creație. „Impulsul către perfecțiune nu poate exista acolo unde definiția perfecțiunii constă în decizia arbitrară a autorității”, notează, nu fără un dram de prețiozitate, Chandler - și, într-adevăr, dacă lăsăm deoparte cuvintele mari („perfecțiune”, „arbitrar”, „autoritate”), constatăm că a pus degetul pe rană. „Esențele volatile” din care este alcătuită literatura nu rezistă presiunii oceanului de clișee care formează materia primă (și ultimă!) a filmului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interbelici. Despre aceasta S. se pronunță deseori, realizând, prin caracterizările lui, o memorabilă tipologie artistică, în subsidiar și caracterologică. Astfel, Perpessicius are un comportament elegant, binevoitor, se menține rezervat, în afara polemicilor. Specifice îi sunt „linia curbă a frazării” și „gustul prețiozității circumlocute”, el reprezintă stilul rococo, fiind „un gentilom” al criticii literare. Spre deosebire de Perpessicius, ținându-se și el deoparte de polemici, Tudor Vianu e văzut ca un clasic imperturbabil, care „cultiva linearitatea greco-romană” și „ilustra tipul academic, reabilitându-l”, privea lucrurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]