755 matches
-
în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sunt numai acțiunile Statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, că sectorul public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a fost prezisă de profeții lui Dumnezeu inspirați de Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută și mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost apărată și formulată ca dogmă de către Părinții Bisericii în fața ereziilor, a fost preamărită în rugăciuni și lăudată în cântări de‐a lungul veacurilor de către toți creștinii binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Pentru Sfinții Apostoli contemplarea tainei Întrupării sau Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, al întregii vieți spirituale și al misiunii
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Urmând credinței Sfinților Apostoli, Sfinții Părinți ai Bisericii, mari dascăli ai lumii și ierarhi, cuvioși și mărturisitori, imnografi și melozi, n‐au încetat să preamărească taina iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu pentru lume, care s‐a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În această privință, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „din dor nesfârșit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
experiment nefericit. Cei familiarizați cu spiritul bănățean recunosc, în descripția lui Ștefan Ehling, valorile și riturile cotidiene ale acestei zone inconfundabile, unde magnificența hedonistă este plătită cu prisosință prin efortul cinstit și calificat. Există în roman destule pagini memorabile ce preamăresc viața de familie și solidaritatea comunității șvabilor bănățeni. Așa cum observă, cu acuitate, Cornel Ungureanu în prefață, accentul cade pe "Trup", pe suferințele sale într-un habitat ostil, precar. Realitate ce ascunde un paradox: din punct de vedere moral lucrurile stau
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
infatigabila producție de celuloză pusă la dispoziție cotidian de editurile din țară. Am în minte cărțile de care a auzit toată lumea, cele studiate în școli, în universități, beneficiare de studii, articole, licențe și teze de doctorat. E vorba de titlurile preamărite în simpozioane, de cele care ocupă un loc proeminent în panteonul literelor naționale. Trecând în revistă operele "canonice", n-am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie față de Craii de Curtea Veche. Multă vreme, am preluat pe nemestecare judecățile ce
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
veșnică... (...) ...deci continuam să fug după ce sărisem gardul pe câmpia necuprinsă vorbindu-i ca unei prietene cu pulpa zgâriată de mărăcinele acela neavând măreția pe care omul o dă ca un sclav celui de sus învățat să laude și să preamărească de teamă și de atâta supunere oarbă și de ascultare a seniorului care îi cere ce să facă și îi interzice ce să nu facă mereu, aducându-i-se ofrande cu micimea omenească prefăcută lingușitoare îngenunchind mereu când el nu
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
etern suprem universală pe când omul este rob din născare cu cea de a doua a sa natură la început cu planul ei de libertate, dar omul plăcându-i condiția de sclav se prosternează înaintea lui care nu înțelege de ce este preamărit gloria in excelsis deo când el l-a născut să fie egal lui căruia nu-i place preamărirea și nu are nas pentru fumul de tămâie care nu știe nu cunoaște trâmba de fum înalt și gros a vulcanilor care
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
în "geniala carte a marelui Granit" (p. 216). La Palatul Scriitorilor se fac în fiecare zi instrucții în timpul cărora literații studiază numeroasele articole ale statutului lor, de ex. Art. 577: "Poezia este acea parte a literaturii destinată a cânta și preamări stăpânirea" (p. 293), sau Art. 779: Fabulele sunt strict interzise pentru a nu se face confuzie între diferite dobitoace și cârmuirea țării" (p. 294). În legătură cu naționalitatea română a autorului se pune o întrebare logică: cum stau lucrurile cu identitatea lui
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
peste faptul că din juriu au făcut parte două persoane care sunt parteneri de viață - Lucia Hossu Longin și Dan Necșulea - dacă partea feminină a cuplului nu s-ar fi manifestat în vremea din urmă, printr-un discurs inflamat ce preamărea valorile absolute ale eticului. Postată în fruntea unui pluton de contestatari care-au mers cu infamia atât de departe încât să-i nege lui Vladimir Tismăneanu până și meritele ori pozițiile științifice, d-na Hossu Longin a uitat atunci să
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
cu nouă etaje/ În care locuiesc doar muncitori/ Iar la parterul cu pereții de cristal,/ Un iureș de miresme și culori:/ Garoafe, iriși, crini, bujori/ Tot pentru muncitori.)” (...) Dar prima pagină a numărului (...) este ocupată în întregime de texte care preamăresc 40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România (de aici, probabil, și publicarea textului lui Sașa Pană, care, în ciuda formei, transmite un conținut legat de începuturile partidului). Însă cei care scriu poezii despre același subiect, într-o formulă securizată
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5296_a_6621]
-
serios nu se menține în pagina prozei sale cu miză formală, care atinge virtuozitățile unui iluzionist. Scriitorul nu pare stimulat de conceptul de literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care imagina cărți de dragul cărților, spre a preamări cartea, M. H. Simionescu le inventează spre a descalifica ideea de carte și ideea de autor”. Intertextualitatea, parodia, farsa la care se pretează autorul, analizate atent de către Gabriela Gheorghișor, par să nu reprezinte decît o expresie a ceea ce Jean Starobinski
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
vocația lui de „slujitor” al celor două. Căci verbul ebr. a despărți (badal) din versetul „și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric” (Gen., 1, 4) se mai traduce și prin ‘a sluji’. O servitute care implică nu doar somma luce preamărită de Dante și explicată astfel de o glosă hermetică: „lumina aceea sunt eu, mintea, dumnezeul tău” (lumen illud ego sum mens, deus tuus)3, dar și pe nenumita și inefabila umbră, emoția, misterul de la care începe metafizica și care a
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea „omul german interior”. Ceea ce l-a sedus, conchide Lepenies, „a fost imaginea unui stat care punea în scenă politica precum o operă de
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
faustic cu (autoportretul îi aparține) interiorul unui conte și exteriorul unui paria, „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”. Așadar, nu este de mirare că a aderat instinctiv, însă după o regulă a gândirii proprii, la o mișcare ce preamărea cultul forței și al cărei apel la mituri, filtrate prin științele epocii, proslăvea apariția omului nou, arianul care va conduce lumea prin salturi nemaiîntâlnite în istorie. În excelenta prefață, Ioana Orleanu surprinde caracterul ezitant al lui Benn, silit să disimuleze
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Creangă!?? «Se sparie gîndul», vorba cronicarului”. Aici e indicat un fenomen cu osebire stînjenitor, „superlativita”, care-i vizează nu o dată pe literații locali a căror reputație nu depășește îndeobște marginile unui orășel. „Să zicem că un oarecare Ion Vasilescu îl preamărește pe Vasile Ionescu, carte după carte, la fel de incandescent și senioral, în timp ce al doilea face același lucru, topit de admirație față de cărțile celuilalt. Au tot dreptul, la o adică... E o adevărată competiție a encomiaștilor, care a intrat într-o nefericită
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
privirea electrică a unui animal agresiv”. Alexandru Mironov: „Mironov nu avea curajul să privească ratarea în ochi și s-o înfrunte cu luciditate, chiar dacă era vorba de a altuia”. Adrian Păunescu: „Oricît credeți dumneavoastră în infinitul memoriei, ca apoi să preamăriți uitarea, tot nu veți reuși să incinerați toată hîrtia pe care ați pîngărit-o și nici să curățați cu diferiți detergenți literari sinistrele urme pe care le-ați lăsat în ridicarea minciunii la performanțe apocaliptice în timpul epocii de aur”. Și, cu
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
clopot de pene că din grădinile Edenului s-au prăbușit planete și numai în umbrele aripilor îngerii continuă truda de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească citadele vămii la fiecare poartă și prag întrebat cine se încumetă să te primească pe tine netrebnic sub pecinginile rănilor de la cine naști tu întrebări și-ți răspunzi că lumina e văzduhul pe care doar uneori cu spaimele îl mai
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
avea viitor? Să fi abuzat de istorie din spaima sufocării într-un prezent monstruos? La 65 de ani de la Marea Unire din 1918, mass-media românească celebrează evenimentul într-un stil pompieristic: ,Presa, radioul, televiziunea, poeții, prozatorii, articlierii se întrec a preamări evenimentul. Numai că nu e preamărit atît evenimentul istoric de atunci, care e luat ca pretext pentru a fi preamărit șeful statului de azi, care a împlinit anul acesta 65 de ani. E ca și cum el ar fi făcut Unirea, lui
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
istorie din spaima sufocării într-un prezent monstruos? La 65 de ani de la Marea Unire din 1918, mass-media românească celebrează evenimentul într-un stil pompieristic: ,Presa, radioul, televiziunea, poeții, prozatorii, articlierii se întrec a preamări evenimentul. Numai că nu e preamărit atît evenimentul istoric de atunci, care e luat ca pretext pentru a fi preamărit șeful statului de azi, care a împlinit anul acesta 65 de ani. E ca și cum el ar fi făcut Unirea, lui i se datorește totul. Faptul că
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
Unire din 1918, mass-media românească celebrează evenimentul într-un stil pompieristic: ,Presa, radioul, televiziunea, poeții, prozatorii, articlierii se întrec a preamări evenimentul. Numai că nu e preamărit atît evenimentul istoric de atunci, care e luat ca pretext pentru a fi preamărit șeful statului de azi, care a împlinit anul acesta 65 de ani. E ca și cum el ar fi făcut Unirea, lui i se datorește totul. Faptul că s-a născut în 1918 îi oferă încă o dată prilejul să monopolizeze istoria și
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
cu adevărat pierdută, în cazul în care nu se va găsi o soluție salvatoare și aceasta cât de curând posibil. Nu-mi voi lăsa ostatică tăcerea Iubirii tăinuite, azi - ofrandă Miresmelor cu trupul de lavandă, Topaze fine ’ndoliind vegherea. Voi preamări foșniri de sarabandă Ce frământa-vor ispitind durerea, Privirea ta îmi va șopti căderea, La ceas întors, pe muzică flamandă. Ești numai foc și jertfă-nrourată, Un anotimp etern, fără erată - Corabie ce văzul mi-l înhamă! Abia te simt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la vărsare. O cântă și Ovidiu, În „Tristiile” și „Ponticele” sale; Înainte de el, o cântă În liricele sale și anticul Pindar, din Theba; o preamărește și Pisandru, care ne informează că atenianul Heracles dorea să ajungă pe pământul istrian, În Sciția, să captureze cerboaica de aur, protectoarea Deltei și a Gurilor Dunării. Îi aduce laudă fertilității părintele epicului, Herodot. Și imnul de slavă este Întregit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Arghezi și Voiculescu. „Dă-mi, Doamne, ca să fiu numai de jar cu Tine și patima zvârlită să-nghețe lângă mine. Cum am iubit păcatul să Te-ndulcesc, să plâng și-n așternuturi, noaptea, să Te doresc, nătâng. Totul este să preamărești”, zice Rilke. și are dreptate. Eu, unul, însă, întreb: Cum?! În ce fel?! În ce mod?! Să cădem în dulcegării? Să alunecăm în versificații suficiente? Nu! În nici un caz. Sfatul meu: să ne întoarcem la textele vechi și la cele
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
revoluționarii. Să ne întoarcem la ei. Și, mai ales, să-l căutăm pe Dumnezeu acolo unde ni se spune cu insistență că el nu locuiește, în spațiile în care ni se spune cu obstinație că El nu există. Să-L preamărim cu înțelepciune, cu credință, cu iubire, cu pricepere. Asemenea lui Rilke, dacă se poate. Din exemplele pe care le-am dat se poate constata ușor că poeții, canonici sau mai puțin canonici, separați pe motive mai mult sau mai puțin
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]