309 matches
-
mult expresia „natură dublă“ folosită de Florea Ioncioaia (Tineri români și greci, p. 525-541), încercând a fi un bun grec și un patriot român (el însuși se declara de origine elen, de patrie român). În 1829, pe când era angajat ca preceptor în familia banului Nicolae Ghica, Aristia punea în scenă, ajutat de Smaranda Ghica, fragmente și piese de teatru în greacă și română. Alături de reprezentațiile în colaborare cu Heliade și elevii de la Sf. Sava, ele constituie începuturile teatrului românesc. Pe lângă lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
generalului, în 1869 (s-a presupus că a fost otrăvit), aruncă familia, care până atunci dusese o existență seniorială, în dificultate și lasă să se instaleze la adolescentul M. ideea persecuției, a ostilității mediului. El a primit, acasă, de la un preceptor, învățătură în limba franceză, apoi în limba română, la liceul din Craiova, certificându-i-se absolvirea clasei a IV-a (1867-1868). Având sănătatea șubredă, este trimis pentru tratament și studiu în străinătate. La șaisprezece ani străbate singur Austria, Italia, Elveția
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
antichità (1982), trad. it. Einaudi, Torino 1988, pp. 67-127. a) Arsenie Dintre marii călugări din această fază se remarcă Poimen și Arsenie. Ultimul ne interesează aici pentru că a avut și o activitate literară. Născut într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Teodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fondul unui conflict ireductibil între obtuzitatea clerului tradiționalist și deschiderea inițiativelor unui vizionar, vor culmina cu destituirea din profesorat în 1815 și compromiterea sa morală și politică în fața autorităților transilvănene și a Curții Aulice. Oportunitatea de a se angaja ca preceptor în casa din Brașov a logofetesei muntence Catinca Bărcănescu îl conduce în 1816 la București. Aici se va împlini rolul său predestinat, de întemeiere și dezvoltare a învățământului național. Anaforaua Eforiei din 24 martie 1818, aprobată de domnitorul Ioan Gheorghe
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puțin, stăpânirea limbilor franceză, germană și engleză. În toamna lui 1870 este trimis la un pension din Geneva, internatul lăsându-i numai amintiri neplăcute. În anul următor e înscris la un liceu în Toulouse, unde
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
antichità (1982), trad. it. Einaudi, Torino, 1988, pp. 67-127. a) Arsenie Dintre marii călugări din această fază se remarcă Pimen și Arsenie. Ultimul ne interesează aici deoarece a avut și o activitate literară. Născut într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Theodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale nobile. Între timp fusese înlăturat din funcție și deposedat de bunuri. Începe o viață de dramatice peregrinări în căutarea dreptății și a unui rost, cu puține momente calme. Timp de șase ani cunoaște o perioadă de refacere sufletească, fiind preceptorul copiilor și administrator al moșiilor deținute de contele Daniel Vass de Țaga (1796-1802). Ulterior, între 1804 și 1808, va fi corector (și cenzor interimar) al secției românești a Tipografiei Universității din capitala Ungariei. Deși duce o viață foarte modestă, își
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
1669, să fie cel care a copiat și a făcut adăugiri la cronica lui Grigore Ureche sau care, eventual, a scris propria istorie a Moldovei, folosind ca izvor textul vornicului. Se poate ca tot el să fi fost o vreme preceptorul copiilor boierului Gavril Costache din Lungani, unde locuia și una din fiicele lui Grigore Ureche, care i-ar fi putut încredința manuscrisele tatălui. Contribuția lui S.D. la constituirea formei cunoscute a Letopisețului Țării Moldovei este foarte controversată. Deși o mărturie
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
și Nicolae D. Xenopol îi sunt frați. Tatăl său, probabil autodidact, dar cu o remarcabilă cultură și vorbind câteva limbi europene, nu a avut o situație materială sigură, fiind, după stabilirea la Iași, dragoman la Consulatul Prusiei, proprietar de pension, preceptorul copiilor marelui ban Iordache Ruset din Bacău și, în sfârșit, director aproape douăzeci de ani al penitenciarului din Iași. După ce urmează primele clase la pensionul greco-francez al lui Constantin Athanasiade și la școala de la „Trei Ierarhi” cu învățătorul I. A
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
1.V.1934, București), eseist, traducător și editor. Este fiul Elenei (n. Culianu) și al lui Paul Zarifopol, mare proprietar în Iași și în județul Roman. Pe linie paternă se înrudea cu poetul D. Anghel. Face clasele primare cu un preceptor, în familie, apoi continuă la Institutele Unite din Iași. Urmează din 1892 Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, specializându-se în istorie și filologie clasică și modernă. Își ia licența în 1898 și pleacă pentru studii de filologie
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
a urmat, între 1898 și 1906, la liceul german din Suceava. S-a înscris apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți. La recomandarea lui N. Iorga și-a întrerupt studiile un an, pe care l-a petrecut ca preceptor al tânărului Atta Constantinescu, la Abbazia, unde ia contact prima oară cu istroromânii și, totodată, poate să-și completeze cultura artistică. Din 1911, când își ia licența, funcționează ca profesor la liceul din Gura Humorului. Încă student fiind, în 1908
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
absolvi și Facultatea de Litere a Universității din București. Este apoi profesor și director (1878) la Gimnaziul „Cantemir Vodă”, profesor, din 1879, la Liceul „Sf. Sava”. Își va fi desăvârșit studiile în Germania, când, din 1883, l-a însoțit, ca preceptor, pe principele Ferdinand de Hohenzollern. La întoarcerea în țară, ajunge profesor titular de limba și literatura română, dar și director (1892-1903) al Liceului „Gh. Lazăr” din București. În revista „Albina Pindului”, unde debutează în 1868 cu poema Umbra lui Mihai
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
Nisa, Franța), memorialist. S-a născut într-o familie boierească ale cărei origini se află în secolul al XIV-lea, ca fiu al Mariei (n. Văcărescu) și al lui Constantin Bălăceanu, mare hatman. Și-a început instrucția acasă, cu un preceptor francez și a continuat-o la Paris, unde a urmat cursurile Liceului „Louis le Grand”, după care a audiat prelegerile lui Jules Michelet și Edgard Quinet la Collège de France. Aflat în capitala Franței, a făcut parte din Societatea studenților
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
un glas iritat: — Ai întârziat, mamă! — Cred că mai potrivit ar fi un „bună dimineața“, îi repro șează ea cu blândețe. Herius răspunde plin de arțag: — Da’ ai zis... — Taci! se enervează Vipsania. Suspină apoi, abătută: — Zău, nu știu ce te învață preceptorii ăia ai tăi pe care-i plătim cu parale multe, cu siguranță nu bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în altă parte. Mama îl învăluie cu o privire critică. Nu e nici pe departe atât de chipeș ca Drusus, primul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu bagă de seamă că gestul lui stârnește strigăte de admirație în rândul puștimii adunate ca la urs. Cum o lasă jos, fetița aleargă, țopăind veselă într-un picior, și-i ia pe toți la pupat: trece de la doici la preceptori, pe urmă la frații ei Nero și Drusus, ba sărută în învălmășeală și câteva proge nituri de sclavi. Chiar și morocănoasa Pomponia trebuie, mai de voie, mai de nevoie, să se supună. Tatăl o privește, topit de admirație. Cât e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om, pleca În geantă și cu două trei-găini gata jumulite, de aceea se și-ngrășase ca un porc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-te, femeie, se mustră Mașa, pe lumea asta sunt și ființe bune, nu numai Anticriști...“ De la Anticrist, gândul Mașei lunecă din nou la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var pe acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mă dezbăraseră de unele prejudecăți legate de pictură, de nud și de sculptură. Dar nu în lăcașele de cult. Acestea erau sentimentele mele la înscăunarea lui Adrian al VI-lea. Este adevărat că nu știam încă faptul că acest fost preceptor al împăratului Carol Quintul fusese, înainte să vină la Roma, inchizitorul Aragonului și al Navarrei. În doar câteva săptămâni, el a făcut din mine un Medici pe de-a-ntregul, dacă nu prin noblețea originii, măcar prin noblețea aspirațiilor. Acest papă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de păr cărunt și sprâncene stufoase, aproape albe. Ochelarii și un umăr ceva mai ridicat îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție modestă, un biet preceptor angajat pentru copiii marchizului de Caulaincourt. Și acum, câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încotro! E terminat! Știe și el asta, dar încă nu o recunoaște. Prințul era uluit. Așadar, fusese totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul unui umil și bătrân preceptor. Trecea prin lumea pe care o cucerise cu teama de a nu fi recunoscut și capturat. Gonea spre Paris, alergând de mama focului, înainte de a apuca să se răspândească vestea despre catastrofala sa înfrângere suferită în Rusia. Manuc coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca cum ar veni: Moldova noastră... Aici ni-i trimete pi toț’ tălharii, pi toț’ trântorii, prinșii cu fapte răle acolo, la ei, În Regat. Uită-te la ei, dom’ țător’, numai la ce vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia, scursura de la ei din Regat! Care cum face o poznă la ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
principilor într-un mod învăluit: ei ne spun că Ahile și mulți alți principi din vremurile acelea au fost încredințați lui Chiron, centaurul, ca să-i crească și totodată să i educe sub disciplina lui. Dar faptul de a avea drept preceptor o ființă care este pe jumătate animal, pe jumătate om nu înseamnă altceva decât că unui principe îi este necesar să știe să fie și animal, și om: căci unul, fără celălalt, nu poate să dureze. Prin urmare, întrucât un
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cum să se comporte în relațiile cu ceilalți membri ai comunității ori cu străinii, pregătindu-i într-un fel specific pentru viață. Complicarea relațiilor sociale, dar și progresul economic și social evidențiază alte persoane îndrituite să exercite misiunile educative: scribii, preceptorii, pedagogii. Ei preiau atribuțiile anonime și sporadice ale părinților transformându-le în atribuții cu caracter permanent. Dincolo de caracterul instructiv al intervenției acestor persoane, rolul predominant al activității lor îl constituia educarea și formarea morală a tinerilor. Prin accentul pus în
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]