309 matches
-
Război al Confederației Helvetice (1799), aghiotant al mareșalului Ney (1805), șef de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar și membru al Marelui Cartier General rus (1812-1813, 1853-1856), preceptor și consilier militar al Casei Imperiale Ruse (1816, 1837, 1848). Înrolat în Garda elvețiană al regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1792), Jomini a sprijinit Republica, proclamată în 1792; a părăsit Parisul în 1798 pentru a ocupa funcții de conducere în
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
despre diferite inscripții din Delphi, lucrare pe care o începuse cu profesorul Karl Otfried Müller în timpul călătoriei în Pelononez. În toamna anului 1844, Curtius a fost avansat la funcția de profesor extraordinar al Universității din Berlin și a fost numit preceptor al prințului Frederic de Prusia (viitorul rege Frederic III al Prusiei și împărat Frederic I al Germaniei). În 1850 Curtius s-a căsătorit la Berlin cu Auguste Besser, văduva librarului Wilhelm Besser. Ei au avut un fiu, Friedrich Curtius. Auguste
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
pe care Louise a ocupat-o în 1866. Louise s-a dovedit a fi bună pentru această sarcină. La scurtă vreme, regina scria: "Este o fată deșteaptă cu un caracter puternic, altruistă și afectuoasă." Când Louise s-a îndrăgostit de preceptorul fratelui ei, reverendul Robinson Duckworth, regina l-a concediat pe Duckworth în 1870. Louise s-a plictist la curte și prin îndeplinirea îndatoriilor ei, care constau în sarcini minore de secretariat, cum ar fi scrierea de scrisori în numele reginei, corespondență
Prințesa Louise a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315399_a_316728]
-
mare, Ludovic al Franței, era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței după tatăl său, "Le Grand Dauphin". Ca fiu al Delfinului, era "Petit fils de France", "Nepot al Franței". Ca și frații săi l-a avut ca preceptor pe François Fénelon, arhiepiscop de Cambrai și pe Paul de Beauvilliers. La vârsta de 6 ani și-a pierdut mama. Mai târziu, tatăl său s-a recăsătorit făcând o căsătorie morganatică cu Marie Emilie Thérèse de Joly de Choin în
Filip al V-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/314113_a_315442]
-
Efraim devine o „donatoare”, formulă convenabilă ce ascunde realitatea prozaică a relațiilor. Personajele din "Drumul ascuns" se află într-un alt stadiu de evoluție al clasei sociale. Prima generație a familiilor din "Fecioarele despletite" avea origini umile: tatăl Lenorei era preceptor la Mizil, părinții lui George Drăgănescu erau niște cârciumari, în timp ce Efraim, soțul Salemei, purtase, atârnată cu un șnur de gât, o tablá cu fructe exotice înainte de a deschide o dugheană în Pireu. Ridicarea pe scara socială a familiei Hallipa și
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei de-a pururea ... Așa dar, mânați de acest gând, după o îndelungată sfătuire cu fruntașii și baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din părțile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea dușmănoasă a națiunii barbare numită tartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât și prin uciderea locuitorilor, că deoarece acel
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din părțile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea dușmănoasă a națiunii barbare numită tartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât și prin uciderea locuitorilor, că deoarece acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a îndatorat de bună voie, pe sine și casa Ospitalierilor, să ia armele pentru ajutorarea regatului nostru în vederea apărării credinței creștine, potrivit cu actul scris mai jos, și să ne dea sfat și ajutor credincios pentru popularea
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
ocnă din Ultrasilvana de unde vor putea mai ușor să o scoată cu cheltuiala dimpreună a noastră și a lor, fără atingerea întru nimic a dreptului episcopal; tot astfel și din banii ce vor umbla acolo din voința regelui și hotărârea preceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o păstrăm pe seama noastră, precum s-a spus mai sus și despre celelalte venituri, cealaltă jumătate având a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drepturilor bisericilor. De
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
cei în stare a merge la război, și din prada de război, atât cea mișcătoare cât și cea nemișcătoare, numita casă își va primi partea sa după numărul ostașilor din Severin, precum și a armelor lor. Pe lângă aceasta am dăruit amintitului preceptor, și printr-însul casei Ospitalierilor, toată Cumania, de la râul Olt și munții Ultrasilvanei, sub aceleași îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la țara Severinului, în afară de țara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lăsat-o acelora așa cum au stăpânit
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
s-a căsătorit cu o româncă, cu care a avut un fiu, Philippe Linche, cu numele transcris în grafia locală ca "". După alte surse, tatăl său se numea Jean-Baptiste Linchon și a ajuns în Țara Românească ca secretar particular și preceptor al copiilor lui Alexandru Vodă Ipsilanti. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul Țăndărei au intrat în stăpânirea lui Filip Lenș, crescut sub protecția lui Ipsilanti, care i-a acordat diferite funcții în administrația Țării Românești. În anul
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
Filosofia, teologia, dreptul, toate domeniile prezintă interes pentru tânărul Diderot. Obține titlul de profesor în arte în 1732. La terminarea studiilor, Diderot își dă seama că preoția nu era ceea ce își dorea. Încearcă atunci să își câștige existența fie ca preceptor, fie ca angajat al unui procuror. Lacom de cunoaștere, învață engleza, matematica, limbile antice. Astfel, în ritmul unei existențe boeme, se întâlnește cu Rousseau, cu care leagă o prietenie strânsă. În această perioadă, se îndrăgostește de o tânără lenjereasă, Antoinette
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
de Bourbon fondată de singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea). Tânărul prinț a vizitat Franța pentru prima dată în 1814 în timpl Primei Restaurații, stabilindu-se permanent în 1817. În 1819 tatăl său i l-a ales ca preceptor pe M. de Boismilon. La cinci ani, facultățile sale intelectuale erau dezvoltate: el vorbea și scria în franceză și germană, avea noțiuni de aritmetică, istorie și a început latina. Apoi tatăl său l-a înscris la Collège Henri-IV în 1819
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
ani la "Reflecții asupra unei veritabile evaluări a forțelor vii", lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăsește universitatea înainte de a obține toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile Königsbergului. În perioada 1747-1750 lucrează în satul Judtschen, foarte aproape de Gumbinnen, unde se ocupă de educația fiului pastorului Andersch. În 1750, în timpul verii, merge în cealaltă extremitate a provinciei, la Osterode, unde își
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
burgheze din împrejurimile Königsbergului. În perioada 1747-1750 lucrează în satul Judtschen, foarte aproape de Gumbinnen, unde se ocupă de educația fiului pastorului Andersch. În 1750, în timpul verii, merge în cealaltă extremitate a provinciei, la Osterode, unde își găsește un post de preceptor în familia unui proprietar de pământuri, Major von Hülsen, care îi încredințează educația a trei tineri. Apoi devine preceptor la contele de Keyserling, pe lângă contesa de Keyserling, care va schița și primul portret cunoscut al lui Kant. Întors la Königsberg
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
fiului pastorului Andersch. În 1750, în timpul verii, merge în cealaltă extremitate a provinciei, la Osterode, unde își găsește un post de preceptor în familia unui proprietar de pământuri, Major von Hülsen, care îi încredințează educația a trei tineri. Apoi devine preceptor la contele de Keyserling, pe lângă contesa de Keyserling, care va schița și primul portret cunoscut al lui Kant. Întors la Königsberg, scrie "Cosmogonie, sau eseu asupra deducției originii Universului, a formării corpurilor cerești și a cauzelor mișcării pornind de la legile
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
crezut că acesta se va ocupa de averea familiei. El a fost hirotonit preot în anul 1583, la vârsta de 25 de ani. Sfătuit de episcopul de Urgell, Andrés Capilla, Calasanz făcu o călătorie la Roma, în 1591, unde fu preceptor al familiei Colonna. Înainte ca José să împlinească 6 ani de ședere în Roma, râul Tibru se revărsă, provocând cele mai dezastruoase inundații ale secolului. Ca urmare a acestui fapt, au fost mai mult de două mii de morți și sute
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
sa mai mică, Tatiana, erau cunoscute în casă sub numele de "Marea pereche" în timp ce surorilor mai mici, Maria și Anastasia li se spunea "Mica pereche". Olgăi îi plăcea să citească și, spre deosebire de cei patru frați ai ei, îi plăcea școala. Preceptorul lor francez, Pierre Gilliard își amintește: "Cea mare, Olga Nicolaevna, avea o minte foarte iute. Ea avea raționamente bune, precum și inițiativă, o manieră foarte independentă și era înzestrată pentru ripostă rapidă și distractivă." Îi plăcea să citească despre politică și
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
prea drăguță". Eduard, Prinț de Wales, fiul cel mare al regelui George al V-lea al Angliei și Prințul Alexandru al Serbiei au fost de asemenea potențiali pretendenți, deși niciunul nu a fost luat în serios. Olga i-a spus preceptorului ei Gilliard că vrea să se căsătorească cu un rus pentru a rămâne în țara ei. I-a spus că părinții ei n-ar forța-o să se căsătorească cu cineva de care ei nu i-ar plăcea. În timp ce societatea
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
în vârstă de 11 ani, devine noul "Delfin". Mama sa, care nu și-a revenit niciodată după pierderea soțului său, a murit la 13 martie 1767 tot de tuberculoză. Educația strictă și conservatoare pe care Ludovic a primit-o de la preceptorul său, ducele de La Vauguyon Paul François de Quelen, nu l-a pregătit pentru tronul pe care l-a moștenit în 1774 la moartea bunicului său. Când Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Franței avea nouăsprezece ani. Avea o
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
astăzi Szczecin, Polonia). Mama ei, Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp, era fiica lui Christian August de Holstein-Gottorp. Sub influența guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceză, gustul pentru sclipirea minții, pentru veselia spontană, pentru vioiciune în scriere și conversație. Dintre toți preceptorii care desăvârșesc educația lui Figchen, cum i se spune familiar Sophiei, numai profesorul de muzică este dezamăgit. La 1 ianuarie 1744, împărăteasa Elisabeta I, fiica lui Petru cel Mare, o cheamă la Curtea Imperială pe Sophia însoțită de mama sa
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
a fost încredințată contelui și contesei de Mar, aflat în siguranța Castelului Stirling. Iacob a fost încoronat rege al Scoției la vârsta de 13 luni, de către episcopul de Orkney, la 29 iulie 1567. Consiliul Privat al Scoției a ales drept preceptori ai lui Iacob pe umanistul George Buchanan, Peter Young, Adam Erskine și David Erskine. Buchanan l-a supus pe Iacob la bătăi regulate dar, de asemenea, i-a insuflat o pasiune pe tot parcursul vieții pentru literatură și învățare. Buchanan
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
om" este silaba sacră a genezei, este sinonim cu "Logosul" creator al grecilor; jainiștii vor vedea în acest cuvânt o formă reverențioasă de a numi cele cinci parameshthis, sau ființe evoluate spiritual: Arihantas (sau tirthankarașii), Siddhas (eliberații), Acharyas (învățătorii), Upadhyayas (preceptorii) și Munis / Sadhu (călugării). Rostirea prelungă, din adîncul ființei a acestei silabe indiene este de fapt în jainism o contaminare a celor cinci inițiale din numele celor cinci parameshthis: A+A+A+U+M. "Om" mai simbolizează și primele cinci
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
literatură. Ioana s-a născut în vechiul oraș vizigot Toledo, capitala regatului Castiliei. Ea a fost al treilea copil și a doua fiică a regilor Isabela a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon. La curtea castiliană, principalii ei preceptori au fost preotul dominican Andrés de Miranda, profesor respectat și membru al curții reginei, Beatriz Galindo și mama sa, regina. Ioana a studiat religia, muzica, dansul, eticheta curții, și-a dezvoltat abilități ecvestre și a învățat să stăpânească toate limbile
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
Nisa, Franța), memorialist. S-a născut într-o familie boierească ale cărei origini se află în secolul al XIV-lea, ca fiu al Mariei (n. Văcărescu) și al lui Constantin Bălăceanu, mare hatman. Și-a început instrucția acasă, cu un preceptor francez și a continuat-o la Paris, unde a urmat cursurile Liceului „Louis le Grand”, după care a audiat prelegerile lui Jules Michelet și Edgard Quinet la Collège de France. Aflat în capitala Franței, a făcut parte din Societatea studenților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
subiectivism și judecarea prea severă, până la eroare, a unora dintre marii lui contemporani. Ion Bălăceanu aparține vechii familii boierești a Bălăcenilor, atestată documentar în Țara Românească din secolul al XIV-lea. Născut în 1828, a început să învețe cu un preceptor francez și a urmat, cum se obișnuia pe atunci și încă multă vreme pentru copiii înaltei societăți, cursurile celebrului liceu Louis le Grand, la Paris. Printre examinatori, l-a avut pe St. Marc Girardin, "elenistul de prim rang", pe care
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]