181 matches
-
și alte chipuri sunt aduse în prim-plan, cu trăsăturile lor distincte, cu obiceiurile și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii literaturii române moderne S.
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Litanii pentru toamna mea, C-un paznic, în toamnă, Toamnă putredă ș.a.), versul se lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește însă pastelul de tradiție autohtonă, pe fundalul căruia se proiectează, surprinzător, izbucniri de tragism, cu brutale accente existențialiste, născut din închiderea în cotidian (Un cerșetor vorbește toamnei, Fecioarele albe). Esențial este S. în tabletele, cronicile ori în anchetele privind actualitatea
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Domnia lui Carol I a coincis, În planul delimitărilor politico-doctrinare, cu o etapă de ambiguitate și echivoc, În care solidaritățile personale, pragmatismul, oportunismul și rolul individualităților au precumpănit adesea asupra componentei ideatice și a programelor politice. După cum s-a observat deja, nu se poate vorbi, la nivelul partidelor epocii, de un caracter doctrinar bine definit . Acest aspect este mult mai pronunțat până În anii 1880. Motivele sunt dintre cele
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
aceste fapte, prin care omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care nu se schimbă nici cu oamenii, nici cu timpul. Iată domeniul științei!” Optimismul caracteristic secolului al XIX-lea, dar și moștenirea intelectuală iluministă precumpăneau; discursul rămânea unul progresist. Raportarea lui Boerescu la elită și ierarhie a fost una complexă; am arătat deja considerațiile sale În acest sens din timpul dezbaterii legii rurale. Într-un discurs pronunțat În Camera Deputaților la 1/13 februarie 1876
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
prin medierea cărților, el iese din claustrare, dar nu reușește să experimenteze prietenia sau dragostea altfel decât la nivelul simplei aspirații. Preocupat de analiza psihologică mai mult decât de trasarea unei intrigi, autorul realizează o scriere în care imaginația poetică precumpănește asupra calităților epice. Dar V. revine la modalitățile de expresie ale poeziei, precum și la unele dintre temele sale favorite cu Fiul omului (1986), care reia obsesia vieții prenatale, dezvoltată cu vigoare într-o arborescență de imagini și întregită cu fața
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
surprinși în intimitatea lor. Scenele de conviețuire, care ne înfioraseră atunci, au depășit în viața noastră ulterioară imaginația și arta realizatorilor hollywoodieni. În 1965, obținând - cu greu, desigur - „pașaportul” ca să particip în Italia la un congres, ca invitat internațional (ceea ce precumpănise, ca să mi se permită «ieșirea»), am revăzut, după mulți ani, în superba lor casă, o familie de buni prieteni italieni (în care puteam avea deplină încredere că nu aveau să mă pârască altora, de la care să ajungă în țară pâra
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fiori”. Întunecarea sufletului se infiltrează într-o scenografie simbolică (noaptea fără stele, negrele ruine, turnul rece, plânsul în somn al păunilor, corbii), culminând cu năluca tragică a Marelui Răstignit. La fel ca în Serenade demonice, tensiunea ideilor și sentimentelor, sarcasmul precumpănesc. Însă convingerea prezenței unui centru regenerator, icoană a materiei spiritualizate - precum în viziunile esoterice ale lui Dante ori în cele ale rosicrucienilor -, înnobilează suferința omului: „Și când vom fi streini de orice viață, / De stele, de parfum, de flori albastre
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
definindu-le drept „stanțe purificate în flacăra minții”, „adevărate filtruri de melodie și simbol, descântece pentru intelect, formule poetice ale unui ritual magic”. Preocuparea lui P. este aceea de a decela frumosul autentic în opera literară. Nu reproșurile și obiecțiile precumpănesc la el, ci dorința de a sesiza și așeza în lumină acele elemente în virtutea cărora o lucrare intră în sfera literaturii. În articolul Versificație și poezie, preciza că unul dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
e dusă la desăvârșire, devine viziune. Dramele vieții îl interesează prea puțin. În Meteorologia lecturii (1982), unde își fundamentează istoric propriul demers, el distinge între linia biblică a prozei, purtătoare a dramatismului existențial, și linia homerică, de-a lungul căreia precumpănesc perfecțiunea formei și plasticitatea. Opțiunea sa este în mod hotărât pentru cea din urmă. P. are mare aplecare spre studiul volumelor și formelor, el știe să ritmeze golul și plinul în așa fel încât, deși dă o mare densitate materiei
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție, chiar la efecte comice. Mai interesantă ar fi drama Radu de la Afumați (1897), scrisă într-o limbă românească îngrijită, mlădioasă, în care precumpănesc reminiscențe din Shakespeare. În 1897 lui N. i s-a jucat la Teatrul Național din București comedia Un singur amor. SCRIERI: Flori de primăvară, Berlin, [1880]; ed. 2, București, 1889; Șoimii de la Războieni, București, 1882; Die Affectenlehre Spinoza’s, Leipzig
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus, / iubite? / [...] Cele două fețe s-au dublat, / s-au triplat / și
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un plafond laqué (1998) precumpănesc înrâuririle din teatrul ionescian. Sugerat de mecanica schimbului de replici purgate de sensuri, „vidul” se încercănează de angoasă. Un episod aparte în scrisul de autor dramatic al lui O. a fost montajul Împărăția Ozanei, după Ion Creangă, „spectacol de cuvânt
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ediția Ion Ghica, Documente literare inedite (1959), rezultat al unor valoroase cercetări în arhive românești și străine. A publicat apoi, în colaborare cu Paul Cornea, Curs de istorie a literaturii române moderne (1962; Premiul Ministerului Învățământului). Preocupările de istorie literară precumpănesc în micromonografiile D. Bolintineanu (1962) și Al. I. Odobescu (1966), prima continuată de O carte și șapte personaje (1976, în colaborare cu Claude Pichois), cuprinzând, pe baza unui bogat material inedit, comentarii despre poeziile lui Bolintineanu din Brises d’Orient
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
de structurare a muncii, a activității economice. Aspectele ținând de specificitățile subsistemului politic veneau pe locul al doilea. De la John Locke și Adam Smith, la John Stuart Mill, Karl Marx și, mai târziu, Walter Rostow, argumentele economice privind dezvoltarea au precumpănit în explicarea acesteia, cele politice adăugându-li-se ca un complement necesar. Anii ’50-’70 ai secolului XX au marcat o creștere a importanței explicațiilor din sfera politicii și a politicii sociale. Dezvoltarea statului bunăstării, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pe soclurile statuilor, pe scuturi, pe medalioane, pe cupe și pe monezi - delfinul era înfățișat într-o armură solzoasă, ca aceea a lui Saladin și cu un coif pe cap, aidoma celui purtat de Sfîntul Gheorghe, începînd de atunci a precumpănit cam aceeași viziune liberă despre balenă, nu numai în picturile cele mai populare, dar chiar și în multe dintre reprezentările ei științifice. Imaginea de departe cea mai străveche a balenei se găsește însă în faimoasa pagodă din grotele de la Elefanta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care-l ia literatura noastră fără exemplul măreț al literaturii sovietice. Nu e de mirare că În Vântul nu se stârnește din senin (Ă)se recunosc procedeele scriitorilor sovietici și În primul rând ale lui Șolohov”. Și pentru că nuvelele precumpănesc editorial, criticii literari continuă să le popularizeze demonstrând cum și cât „acționează asupra cititorului”, dacă le stârnește sau nu ura, dacă-l mobilizează sau nu la luptă, mai ales În cazul celor inspirate din realitate. „Progrese Însemnate se pot observa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
face Însă cu gândul. Mă pot Întoarce cu gândul În satul cocoțat pe niște râpe de lut, pe malul bălții deasupra căreia jucau, seara, miliarde de țânțari. (Ă). ALTE ASPECTE ALE PROZEI Dacă până În acest an, În proză, temele istorice precumpăneau, din acest an balanța inspirației se Înclină În cealaltă direcție: spre actualitate. Puține sunt romanele cu subiect istoric: Moșia oamenilor slobozi de Constantin Ignătescu, Lanțuri, vol. 2 de Ion Pas, Răscoala iobagilor de I.D.Mușat, relativ bine primite de presă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fost în măsură să aducă o contribuție prea mare în această privință. Monografia lui nu oferă decât observația repetată că marile opțiuni ale lui Kant s-ar putea explica prin aceea că în structura mintală a gânditorului discernământul critic a precumpănit în raport cu imaginația constructivă 33. În schimb, Negulescu pare să fi subapreciat dificultățile pe care le întâmpină cercetătorul gândirii trecutului atunci când este vorba de a reconstitui și prezenta cât mai obiectiv elementele și articulațiile unui sistem filosofic cum este cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
inițiativele de seamă ce tind la crearea unui climat și la formarea în orașul dunărean a unor instituții cu tradiție durabilă: școlile de adulți, Cercul „Analelor” sau Universitatea Populară îl consemnează printre fondatori. Încurajarea forțelor locale și stimularea tinerilor autori precumpănesc în orientarea celor două reviste „literar-culturale” pe care le îndrumă în răstimpul următor: o replică la „Dunărea de Jos”, scoasă cu Al. Bădescu, între anii 1908 și 1912, o reprezintă „Dunărea” (1919), coredactată cu Alexandrina Scurtu și Emil Maur. În
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
formă poetică simplă și clară, capabilă să producă emoții puternice. Toate aceste merite fac poezia lui Eugen Frunză să se bucure de un binemeritat succes în masele de cititori. Dar cronica Vieții românești nu ține scama de aceste calități care precumpănesc în volum, nu vede ce e predominant și valoros, ce e nou și contribuie la mersul înainte al poeziei noastre, ce merită să fie dat ca exemplu. Fără a ține seama de realitatea evidentă, autorul cronicii neagă progresul realizat de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
loc în paginile Vieții românești? Dacă în primul caz - al cronicii Zile slăvite - era vorba de un articol care «face praf» pe nedrept un volum de versuri cu mari calități, a doua cronică încearcă să glorifice o carte în care precumpănesc simțitor lipsurile. Așadar, ambele cronici au ca trăsătură comună faptul că procedează contrar intereselor dezvoltării literaturii noastre. Ele sunt fețele diferite ale uneia și aceleiași lipse de principialitate (...)”. ASPECTE ALE ROMANULUI N-au fost multe romanele care s-au bucurat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vrea să mă ocup de câteva rânduri din articolul Poezii de dragoste publicat de Dan Costa în paginile Almanahului literar din Cluj (nr.6), articol care m-a nemulțumit și m-a indignat. Scânteia a arătat că în acest articol precumpănesc teorii și păreri dăunătoare, teze idealiste care trebuie combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale cosmopolite, retrograde. Pe un ton ironic și pretențios
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
firesc, majoritatea poemelor din volum sunt sociale, lirismul fiind preponderent obiectiv (Cântec de hamal în port, Salahorul, Accidentul, Cartier muncitoresc). Versul, influențat de tehnica lui Aron Cotruș, este liber, ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei călătorii de-a lungul fluviului și, totodată, în propria memorie. Versurile rețin prin contrastul dintre elanurile vitaliste și notele melancolic-meditative. Orientarea spre proza de analiză, predominantă în
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
Florea (Legea trupului), Vasile Grecu (Biruința), Ana (Domnișoara Ana), Vasile Murășanu (Arhanghelii), Andrei Pascu (Legea minții), Gheorghe Mărginean (Strigoiul) dezvoltă pe larg o antiteză predilectă, aceea dintre „legea minții” și „legea trupului”, antiteză nu neapărat de aspect erotic, deși acesta precumpănește. Amplificând o preferință a povestirilor, romancierul are ambiția de a construi destine, vizibilă încă din Legea trupului și din Căsnicia lui Ludovic Petrescu. De aici și prezența unor excursuri biografice, excesive însă. Tot de aici vine și considerarea personajului principal
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]