130 matches
-
socialiste. Se întorcea spre prânz, de data aceasta transformat în Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei sinagogi. Mai ieșea încă o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la urs. Râdea Iani din ușa plăcintăriei: - Hi, hi, hi, uite bre, bandiții... Se țineau cu mâna de burtă simigiii. Pungașii, să intre în pământ, și mai multe nu. Moarte le-ajurat ucenicul. - Am scăpat bre, ziceau grecii, legîndu-și curelele. Precupețele oftau după Gheorghe: - -Lau luat, sărăcuțul, și ce om cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre, plăcintele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la fel cum pasivitatea, tradiționala ei supunere, capacitatea de îndurare o pregătesc pentru devoțiune. Le Bon nici măcar nu a fost nevoit să inventeze asimilarea eternului feminin cu eternul colectiv. Mulțimile Revoluției franceze au fost cît se poate de feminine. Faimoasele precupețe flecare au bîntuit multă vreme coșmarurile conducătorilor revoluționarilor. Napoleon le descria ca un împărat-amant ce a fost: "Am o singură pasiune, o singură amantă: Franța. Doar cu ea fac dragoste". Mulți dintre succesorii lui au vrut să spună același lucru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mi-a zis din nou că e a lui... Ca să ajung în piață, eu fugisem de la o ședință cu CEO-ul pe Europa și Asia... Mă uitam la bătrân, mă uitam la ceapă și simțeam cum mi se ridică tensiunea. Precupeața nu zicea nimic, dar îi citeam în priviri că ține cu el. M-am ambiționat și i-am oferit dublul prețului. Contraoferta dură l-a clătinat rău pe tataie, așa că a încercat să ne blocheze negocierea: „Domnișorico, las-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
am decis totuși să fac ceva ca să-l pun pe picioare. Aflasem despre existența câtorva plante cu efecte afrodiziace miraculoase și am zis că încercarea moarte n-are. Odată ajunsă la piață m-am consultat și eu discret cu o precupeață bătrână, care părea mai pricepută. N-a respectat ea confidențialitatea relației cu clientul, dar măcar m-a ajutat; de fapt, nu ea, ci un bătrân căruia îi povestise totul în gura mare. Cu un zâmbet binevoitor, omul mi-a recomandat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
zâmbet binevoitor, omul mi-a recomandat călduros ceaiul de valeriană combinată cu tei: cât mai concentrat și administrat cât mai des, în special seara. După o săptămână de post negru în pat am aflat din altă piață, de la o altă precupeață, că moșul își bătuse joc de mine și mi-am învățat lecția. Aici trebuie să admit că a fost și vina mea: după facultate o lăsasem mai moale cu cititul și carențele la capitolul cultură generală n-au întârziat să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cunoscut pe numărul opt**; eram la piață și mi-a atras atenția de departe: foarte tânăr, înalt, cu ținută de manager, cu o mirare copilărească în ochi și un laptop ca al meu atârnat neglijent pe umăr; târguia țelină și precupeața făcea glume obscene; el nu o băga în seamă, se concentra asupra unei rădăcini din care gustase și nu părea chiar mulțumit; i-am auzit întâmplător comentariul, mi-am dat seama că urmează să fie păcălit și am intervenit; voia
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
din viața Marei și mai apoi secvențe din viața copiilor ei, Persida și Trică. Destinul familiei Marei se intersectează cu destinul familiei neamțului Hubăr. Acțiunea se petrece într-un târg ardelenesc, la Radna, lângă Lipova, unde personajele au diferite meserii: precupeață, măcelar, cojocar, și nu sunt dezumanizate de puterea banului. Mara e o văduvă cu doi copii, este chibzuită și din instinct de apărare este așa prevăzătoare. Ea iese în evidență prin complexitatea și realismul ei: Proporția aceea de zgârcenie și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ca în tragedia greacă. Caracterizarea Marei Mara este un personaj complex, reprezenativ pentru concepția lui Slavici, realist, viabil, plin de vigoare. Văduvă, Mara Bârzovanu era încă "tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc"; precupeață care "vinde ce poate și cumpără ce găsește", aleargă cu marfa de la Rodna la Lipova, ca o adevărată femeie de afaceri, sau stă la tejgheaua plină de poame, de turtă dulce, de pește. Ea este "muiere mare, spătoasă, greoaie și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dârză, urmărește să-și asigure un statut social, convinsă că banii îi conferă demnitate și respect. În proza lui Slavici "colectivitatea face legea pe care individul e ținut să o respecte" (N. Manolescu). "Pentru Mara, banii au o destinație precisă: precupeața Mara e prima femeie capitalist din literatura noastră" (N. Manolescu). Ea are încredere în forțele proprii. Nu plătește taxa pentru a-l scăpa pe Trică de recrutare, dar îl convinge pe Bocioacă, stăpânul băiatului, s-o facă. Mara știa că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de cireș și albă, de o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu pasiune încât "Dragostea Persidei este de un dramatism răscolitor. Nimeni până la Slavici n-a descris dragostea în ceea ce are mai dramatic, grav, cu atâta adâncime și vigoare realistă, cu atâta poezie" (Pompiliu Marcea). Ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pieței (Markthalle) devine Mark Thalle (probabil trimițând, în mod magic, la matca acvatică a fertilității), își pierde sensul inițial economic, iar imaginile care ar corespunde unui astfel de înțeles „se tocesc“ (verschliffen), pentru a lăsa locul unor reprezentări mitologice ale precupețelor ca slujnice ale zeiței Ceres. În sinteză, pentru copil, cuvântul însuși devine un văl al lucrurilor, văl care poate să fie preluat, folosit ca o mască subiectivă. Spiritul măștilor, Mummerehlen, Mumărela, iarăși o aproximare lingvistică a copilului Walter, delimitează mediul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devotate, cumpătate, înțelepte. Romanul „Mara” are în centrul său imaginea unei mame iubitoare, rămasă văduvă, neavând mai nimic de pe urma răposatului soț și crescându-i pe cei doi copii, Persida și Trică, astfel încât să le ofere un viitor cât mai bun. Precupeață la Radna, Mara muncește din greu, neîncetat, este capabilă de multe sacrificii, știe să economisească banii și se bucură atunci când vede că a reușit să biruiască toate dificultățile unei lumi ostile, în care statutul de femeie singură putea fi unul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de când se știe. Casa din Radna în care și-a crescut copiii i-au dat-o părinții ca zestre. Bârzovanu, bărbatul ei, răposatul, așa cum a fost, tot a lăsat copiilor ei pruni și vie în lunca Mureșului. Pentru ea, ca precupeață, Radna e Radna, Lipova e numai aici peste Mureș, iar la Arad te duci în două ceasuri. Marțea își scoate coșurile pline în piața unde se strâng la târgul din fiecare săptămână mureșenii și podgorenii, joia în locul în care vin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a stins ecoul strigătelor ei, după aceea tramvaie, birje, sforăituri de cai, forfotă de oameni sculați cu noaptea În cap... căci mai multe legume și zarzavaturi Înseamnă ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se opreau, pe rând, la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâște cu gălăgia lor de precupețe! Ce dor imi e să văd pe ulița satului codane cu flori roșii la urechi și cu frumoase cosițe împletite și așezate pe cap ca o cunună. Ei, și nu mai zic ce dor imi este s-o văd pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la adierile curenților de aer, iscate din vechi coridoare subterane, prăbușite la primul asalt al utilajelor de construcții, atestă că civilizația nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi rămaseră ascunse într-o cută adâncă și îngustă, înfășurată în sudoarea unei crude emoții, ieșind la iveală pe releveul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca afară. De obicei, bătrânii, care știau pontul, urcau în mare viteză și ocupau locul în fiecare vagon, chiar de la primele stații; cineva ajungea întotdeauna primul. Era ca la noi în București, în Obor sau la Matache, când se-avântă precupețele cu sacoșele pline și trebuie să sari într-o parte. Acum, însă, aveam cale liberă să mă instalez. Obținusem de la inginer Pif-ul dorit, tramvaiul era gol, identificasem chiar și locul privilegiat al vienezilor. Mă simțeam liber, puternic, răsfățat. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rotunjimea prin care formatul ramei influențează formele compoziției. În Madonna della Sedia (vezi figura 47) văzusem acest lucru exemplificat de volumele rotunde ale membrelor ce alcătuiau compoziția tondoului. Un exemplu perfect al unei rame ovale, accentuând tema subiectului picturii, este precupeața de ouă a lui Boucher (figura 55). Afinitatea dintre cadrul oval și ouăle din coș trece neobservată pentru cumpărătorul care dosește ouăle cu mâna dreaptă, ciupind fata bucălată cu mâna stângă. Tinerețea clocotitoare a formelorrotunde se manifestă într-atât în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
3,10 un accelerat Iași Timișoara, cete de zeci de tineri, altfel de gară, blițul cu fotografia, roată de fete în dinamica specifică, gemenele separat cu adidașii verzi, cu pletele, cîte o cafea comandată, eu mă duc acasă, prietenă cu precupeața, ne-am ales de mărunți toți studenții din grup, gemenele ele înde ele, cafeaua o bem alternativ și o bem simultan, gestul sorbirii deopotrivă respectat, ne îndrumă la diferențieri dezlipirea buzelor, galben-verzui bluzele tricotate la fel. Luni, 15 august, ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cine ar fi observat și s-ar fi documentat asupra celor patru " K", ar fi concluzionat că activitatea ei s-a concentrat de totdeauna pe primul "K", bucătăria. Mergea zilnic sau aproape zi de zi la piață. Se târguia cu precupețele. Avea prietene și cunoștințe în satele din preajmă. Multe gospodine veneau cu noaptea-n cap, aduceau zilnic sau la două-trei zile: lapte, brânză, carne, uneori și vânat între care păstrăv proaspăt sau afumat. Era extrem de căutat păstrăvul la cetină cobză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]