KorAP: Find »[drukola/base=predanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...12 >

293 matches

Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721

teoriei naeionesciene, există două tipuri de critică, o critică teologică ale cărui rădăcini sunt în spiritul critic și o a doua critică care își are fundamentul în ordinea creației lui Dumnezeu. Primul tip de critică teologică nu se regăsește în Predania sau Sfânta Tradiție a Bisericii, întrucât nu are nimic în comun cu creștinismul, fiind negația lui. A critica presupune a judeca, iar a judeca implică "a măsura, a compara cu o lege și a stabili coincidențe și abateri". Prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
același timp judecător și lege, conducând la nihilism ca variantă a spiritului critic. Din această perspectivă, este suficient de clar de ce un asemenea tip de critică fundat pe un spirit nihilist, distructiv nu poate fi acceptat de Biserică, fiind în afara Predaniei. Al doilea tip de critică teologică consideră că "ordinea obiectivă, la care orice judecată trebuie să raporteze faptele, este ordinea creației lui Dumnezeu. Iar în ceea ce privește viața religioasă în genere, că tot ceea ce e adevărat și firesc stă închis - cu tot

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
facilita autocefalia românească interbelică 15. Cel mai grav gest, amendat drastic de Nae Ionescu, vizează arborarea de către părintele Patriarh Miron Cristea, la deschiderea Parlamentului din toamna anului 1929, a mănușilor roșii. Un asemenea comportament contrastează cu autoritatea harismatică, prin nesocotirea Predaniei ortodoxe, simbolistica acestui act fiind mai mult decât evidentă. În plus, prin gestul creat, se producea o confuzie periculoasă nu numai în rândul credincioșilor ortodocși români, la nivelul modalității de percepție a spiritului Ortodoxiei, dar și în rândul lumii creștine

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Ionescu era asemenea cristalului care limpezește apele tulburi, determinând o nouă fermentare a ideilor. Supusă presiunii din partea autorității laice și redevabilă modei curentelor "științifice", Biserica pierduse conștiința că este singura deținătoare a Adevărului revelat și încrederea în puterea revigorantă a Predaniei. Nae Ionescu a fost primul care, prin întreaga sa activitate publicistică, a reamintit aceste lucruri, producând mutații profunde la nivelul mentalității religioase. Practica sa culturală s-a circumscris unui vast proiect de recalibrare a conștiinței teologice la izvoarele patristice fecunde

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
lui Dumnezeu se realiza abia la sfârșitul lumii, printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Europei numai prin cursurile profesorului Nae Ionescu"2. Ortodoxia a intrat în agenda Criterionului în măsura în care unii dintre liderii săi de marcă (Mircea Vulcănescu, George Racoveanu, Paul Sterian, Stelian Mateescu) erau preocupați de problematica identității religioase românești, a specificității naționale, a Predaniei ca măsură de revitalizare a ethosului românesc. De aceea, nu se poate echivala nici măcar acest hibrid intitulat "ortodoxismul" cu ceea ce istoricul Keith Hitchins numea "o filosofie a culturii și o teorie a dezvoltării". Sintagma cea mai cuprinzătoare cu privire la raportul dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
apariția principiului autonomiei în perceperea acestor paliere esențiale: Ecclesia și națiune 7. Dacă națiunea lucrează într-un registru propriu, Biserica lucrează în dublu registru: comuniune și comunitate. Pentru a putea înțelege această realitate eclezială, ne propunem să pornim de la sensul Predaniei sau al Tradiției care nu este decât modul de aplicare practică sau de transmitere a lucrării înseși a lui Hristos. De aceea, vom aborda această problemă a Tradiției creștine, din perspectiva hermeneuticii teologice a Părintelui Dumitru Stăniloae. Tradiția nu rezidă

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
viață în Hristos prin mărturisirea, rugăciunea și eforturile lor de conformare spirituală cu Hristos"9. Fără a separa aceste elemente esențiale care intră în alcătuirea Tradiției, Dumitru Stăniloae le analizează pe fiecare în mod individual, relevând miza lor în construcția Predaniei. Astfel, Tradiția cuprinde: • "o învățătură crezută și mărturisită despre Dumnezeu și despre lucrarea Lui de mântuire în Hristos". Învățătura nu se desparte de credința sau de mărturisirea ei; ea nu este "teoretică", ci "practic-mântuitoare", raportându-se la Hristos ca persoană

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
se încheie cu un apel la Tradiție, la însoțirea cu ea spre izbândire, întru Fiul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Înscrierea corectă în Sfânta Tradiție sau Predanie reprezintă cerința fundamentală pentru orice creștin autentic. Astfel, îndemnul deloc de neglijat Înapoi la Tradiție! ar putea fi reformulat prin apelul revigorant Înainte la Sfânta Tradiție! Discursul istoriografic și prin extensie, discursul intelectual, trebuie să țină cont de toate aceste

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
am prefera termenul de protestantism care acoperă o realitate religioasă mult mai cuprinzătoare. Trecem peste faptul că nu împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru simplul argument că acesta nu admite Predania, Tradiția Bisericii Creștine, unicul îndreptar de funcționare a doctrinei creștine, aceasta pentru a nu mai aminti de contradicția flagrantă a principiului sola Scriptura în detrimentul hermeneuticii patristice. Nu mai este cazul să insistăm cum eram și suntem priviți de către străini în

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât ea înseamnă pur și simplu eliminarea Predaniei, adică ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această Evanghelie așa cum este ea interpretată de Biserică, adică de Sfinții Părinți și

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
absolut just că adevărul creștin, chiar când este vorba de înțelegerea cuvântului lui Hristos, e de natură conciliară, și nu rațională - rațiunea individuală neavând nimic de spus într-o asemenea problemă. Îndreptarul infailibil în modul de funcționare al Bisericii rămâne Predania, Tradiția Ecclesiei, firul conducător al creștinismului răsăritean și occidental. Deși caracterul sinodal este comun tuturor Bisericilor Ortodoxe, există diferențe între Ortodoxia românească și celelalte națiuni ortodoxe 3. Față de individualismul pozitiv practicat de Occident, Răsăritul Europei a gravitat în jurul unui ideal

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
și catolicism reprezintă o secvență importantă a demersului elitei intelectuale interbelice, îndeosebi a celei criterioniste, de arheologie confesională, atât de necesară înțelegerii realității spirituale, asigurând premisele unui dialog ecleziologic firesc și fecund. Partea a III-a Intelectualitatea și Tradiția Actualitatea Predaniei Implicarea profundă a intelectualității criterioniste în problemele ecleziologice ține de practica mărturisitoare a acestei elite care a înțeles, de la bun început, că nu se poate vorbi de un reviriment cultural autentic fără a se raporta la sursele Tradiției creative, organice

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Mircea Vulcănescu, unul dintre liderii generației '27, un spirit fin și avizat al problematicii religioase, poate sta și George Racoveanu, discipolul cel mai fidel al lui Nae Ionescu în materie de competență teologică, inițiatorul unei remarcabile reviste de critică teologică, Predania 1. Necesitatea unei asemenea publicații era cu atât mai urgentă cu cât așezarea religioasă românească era periclitată de duhul înnoirilor, în defavoarea îndreptarelor de credință. Un lucru mult mai grav viza faptul că o parte a teologiei oficiale românești acceptase o

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
a rânduielii dată nouă de Părinți". De aceea, calitatea fundamentală a acestei elite, manifestată la nivelul practicii sale, era aceea de a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale: Pravile; Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiției patristice - această elită devenea păstrătoarea și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă automat acestuia atributul ecumenicității. Ecumenicitatea presupune invariabilitatea învățăturii Bisericii, măsura creșterii firești și organice a Evangheliei. Dialogul ecleziologic interbelic nu pornea de multe ori de la o bază comună: Predania ca singura unitate de măsură. Se ridicau și atunci voci care cereau o obnubilare a pozițiilor și atitudinilor principiale, o stingere a oricăror opoziții neconstructive în favoarea unei concordii, a unei conciliarități fecunde. Dimpotrivă, elita intelectuală creștină, mărturisitoare, împreună cu Părinții și

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Dumnezeu Sfântul Duh ne spune că Iuda este diavol și că acesta și toți îngerii lui sunt pierduți. Dacă aceasta este învățătura Bisericii, atunci aceasta trebuie să fie și mărturisirea și lucrarea creștinilor. Prin urmare, racordarea elitei interbelice creștine la Predanie este mai mult decât justificată, fiind singura posibilitate prin care se evita riscul oricărei rătăciri. Toată această analiză asupra păcatului lui Iuda a mobilizat o parte a elitei intelectuale interbelice. În 1936, cu un an înaintea textului lui George Racoveanu

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
este taina Sofiei lui Dumnezeu, partea ascunsă a planului Său privind destinul veșnic al omului. Tradiția ortodoxă nu a operat niciodată disocierea între teologie și mistică, adică între dogma mărturisită de Ecclesie și trăirea personală a tainelor divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei muzici bisericești. Adoptarea unei "culturi îmbisericite", printr-un mod specific de trăire este o primă etapă esențială în procesul prefacerii spirituale. Îmbisericirea înseamnă intrarea și rămânerea în Biserică, integrarea în duhul Predaniei, adică ascultare și supunere desăvârșită poruncilor ei. Cultura Cuvântului conduce spre sfera Nefigurabilului, a Invizibilului, a Inefabilului. De fapt, întreaga căutare umană "trădează chipul dumnezeiesc în om". Cuvântul lui Dumnezeu este cuminecător pentru om la toate palierele: al cuvântului, al

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
dacă vom ști ce să facem cu dreptul la libertate obținut și cum vom putea să o utilizăm pentru ceva cu adevărat creator, în spiritul tradiției creștine. Răspunsul va ține cont invariabil de posibilitatea fiecăruia de opțiune: fie în sensul Predaniei, a învățăturii cuminecătoare, fie în sensul materialismului tehnologic, globalist, adică spre o uniformizare ontologică, spre o deformare a chipului divin din om, o schimonosire a propriei esențe, în dauna unui om mecanizat, robotizat care își anulează libertatea de a fi

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Predici către tineri, ținute la Biserica Radu-Vodă din București, în 1979, ca răspuns la acțiunea puterii ateiste de dărâmare a bisericilor. Predicile lansate de Părintele Gheorghe Calciu, modele morale, atitudinale și comportamentale, aveau drept scop restaurarea eticii creștine și a Predaniei ca unitate de măsură a Tradiției Ecclesiei 2. Apelul Părintelui Gheorghe Calciu adresat tinerei generații vizează tocmai zidirea sufletelor în Biserică și prin Biserică, acolo unde ființa se regăsește plenar: comunitar și comunional, în legătura harică, permanent cuminecătoare și sființitoare

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
2. În Cărțile Sfinte se regăsește o armonie deplină între Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, întrucât textele liturgice care nu au fost scoase din Sfânta Scriptură, provin din Sfânta Tradiție. Lucrarea Ecclesiei constă tocmai în această armonizare între Scriptură și Predanie. Pe temeiul Cărților Sfinte se poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
rostul și în special limitele acestei înnoiri 1. Ceea ce se omite cu bună știință este tocmai îndreptarul infailibil în materie de "actualizare" a Ecclesiei, îndreptar care evită toate erorile ce s-ar produce aiurea sau la noi. Este vorba despre Predania sau Sfânta Tradiție a Bisericii, ce formulează învățătura hristică, trăită de oameni 2. Problemele care pot apărea în cadrul unei așezări religioase în legătură cu dezvoltarea învățăturii într-un mod nefiresc sau cu formularea ei într-un mod greșit își găsesc o soluționare

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
Sinoadele ecumenice. Este vorba despre Evanghelia trăită și dezvoltată în cadrul Bisericii. Astfel, am putea vorbi despre o reală înnoire la nivelul mentalității religioase, adică de o creștere naturală a învățăturii creștine. Tot în acord cu acest îndreptar unic care este Predania, se poate concepe o împrospătare a actualului discursului teologic. Sensul unificator al Tradiției sfinte a Ecclesiei, Predania este tocmai unitatea de măsură a oricărei înnoiri, etalonul de dezvoltare al învățăturii creștine. Având acest îndreptar sigur drept reper, nu vom putea

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
reală înnoire la nivelul mentalității religioase, adică de o creștere naturală a învățăturii creștine. Tot în acord cu acest îndreptar unic care este Predania, se poate concepe o împrospătare a actualului discursului teologic. Sensul unificator al Tradiției sfinte a Ecclesiei, Predania este tocmai unitatea de măsură a oricărei înnoiri, etalonul de dezvoltare al învățăturii creștine. Având acest îndreptar sigur drept reper, nu vom putea greși niciodată în constatarea și aprecierea oricărui fapt de înnoire. Teologia lucrătoare Cercetarea teologică românească cunoaște astăzi

[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]