332 matches
-
învățătura lui Isus. O a treia notă. A zbura departe și până unde? Până la viitorul ultim, adică până în pragul morții fiecăruia, până în pragul istoriei, până la Ziua celei de-a doua veniri a lui Cristos, până la evenimentul Judecății. Acestea sunt traiectoriile predicării preotului. La nimic nu folosește viitorul scurt, nici chiar preotului chemat să vestească viitorul lui Dumnezeu. Astăzi, preotul trebuie să predice speranța în viața cea veșnică, într-un timp în care se constată pierderea sensului viitorului ultim, la a cărui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
manieră unilaterală, pe bunătatea, pe milostivirea, pe iubirea lui Dumnezeu, fără să le lege de alte atribute divine, fără să le încadreze în ansamblul revelației și fără să le lege de toate datele sale. Lasă impresia că preotul, pe fundalul predicării sale, nu fixează întotdeauna o sinteză teologică solidă, așa cum este splendida tapițerie a Scrisorii către Romani pe care sfântul Paul o țese din fire puternice și subtile: păcat - moarte - răscumpărare - har - speranță - mântuire. Fără să a-sume subiectul teologic și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este splendida tapițerie a Scrisorii către Romani pe care sfântul Paul o țese din fire puternice și subtile: păcat - moarte - răscumpărare - har - speranță - mântuire. Fără să a-sume subiectul teologic și religios pe care Isus l-a pus la baza predicării sale, preotul nu face o predică cu adevărat creștină; slujirea Cuvântului este un act de ascultare față de Isus Ma-estrul și este un act de imitare a învățăturii sale. 2. De la preotul-predicator se cere fidelitate față de Re-velația divină (cfr. 1Cor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dubioase (cfr. Mt 28,18-20; 2Tim 4,1-4). Preotul trebuie să predice „drept învățând cuvântul adevărului” (2Tim 2,15), căruia trebuie să-i acorde credință, încredere, pentru că este revelație divină (verbum Dei: Lc 5,1). Credința se naște din ascultarea predicării: trimișilor lui Dumnezeu li se datorează ascultarea profetică a credinței (cfr. Rom 10,14-16; 1,5; 16,26). 3. În mod deosebit, multe sunt golurile tematice care se constată în predicarea preotului de astăzi. Este suficient un singur exemplu: absența
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Dei: Lc 5,1). Credința se naște din ascultarea predicării: trimișilor lui Dumnezeu li se datorează ascultarea profetică a credinței (cfr. Rom 10,14-16; 1,5; 16,26). 3. În mod deosebit, multe sunt golurile tematice care se constată în predicarea preotului de astăzi. Este suficient un singur exemplu: absența temelor referitoare la „lucrurile de pe urmă”, adică misterul lui Dumnezeu ca Stăpânul viitorului. A-ceastă carență a vestirii se manifestă în predica despre lucrurile de pe urmă: chiar evenimentul înmormântării rareori devine ocazie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dusă împotriva lor de profeții lui Yhwh. De fapt, în aceste secole sunt datate începuturile atât ale tradițiilor narative ale profetului Ilie împotriva cultului lui Baal promovat de regele lui Israel, Ahab (1Rg 16,29 ș.u.), cât și ale predicării profetului Osea împotriva lui Baal (Os 2,10-24). Conform narațiunii biblice, regele Ahab și soția sa ar fi promovat cultul zeului fenician Baal, construind un altar dedicat lui chiar în capitala Samaria (1Rg 16,32), în timp ce ingenioasa povestire despre secetă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dacă a făcut aceasta după văduvie sau după divorț. Novațienii îi refuză Sf. Împărtășanie, pentru că ei confundă totul, impunând laicilor care nu sunt constrânși, căsătoria unică la care clericii sunt obligați. 4,2: Epifaniu continuă în privința căsătoriei clericilor. „Într-adevăr, predicarea sfântă a lui Dumnezeu nu-i admite nici în rândul preoției, după venirea lui Cristos, pe cei care după o primă căsătorie, fiind decedată soția, s-au unit într-o a doua căsătorie, datorită eminenței onoarei preoției”. Deci, dacă în
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
unit în acest fel. 7: Epifaniu revine asupra lipsei de discernământ a novațienilor, care vor ca laicii să fie supuși ca și clericii legii căsătoriei unice, și să reducă la un singur punct exigențele vieții creștine: „ei nu știu ce spune exact predicarea (ecleziastică), nici cui se aplică această poruncă a digamiei”. Plecând de aici, nu mai este vorba de recăsătoriți în capitolul lui Epifaniu, dedicat ereziei catarilor sau novațienilor. Concluzie Dacă nu se modifică cu K. Holl textul lui Epifaniu, pentru a
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pe bună dreptare, este numită “Sfânta Scriptură”. Scrierile antice, după cum este și Biblia, nu întotdeauna sunt ușor de înțeles. Uneori, sunt posibile interpretări diferite. Este datoria Bisericii să ne ajute în înțelegerea Sfintei Scripturi; de fapt, înțelegerea ei se datorează predicării ecleziale. Deci, pentru noi, este obligatorie interpretarea făcută de Biserica noastră. Dacă citim frecvent și cu atenție Biblia, învățăm să-l cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, și să-l iubim. Și astăzi, Dumnezeu dorește să ne vorbească prin cuvântul Bibliei
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
renunțarea la căsătorie și, în special, renunțarea la exercitarea sexualității generează așteptarea unei despăgubiri prin intermediul puterii și al prestigiului. Eunucul reginei Candace, însă, se întoarce la Ierusalim citind cântul Servului Domnului, care s-a adeverit din plin nu prin frumusețea predicării, nici prin entuziasmul vindecărilor, ci prin tăcerea asurzitoare a Calvarului. Eunucul își dă seama că viața sa este răvășită precum aceea a lui Cristos cel răstignit care, de pe cruce, nu mai poate face altceva decât să se adreseze mamei și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Creștinismul în Imperiul roman 1. Diaspora ebraică și creștinismul Istoria creștinismului începe de la nașterea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, la Betleem, în Iudeea, dintr-o Fecioară (cf. Mt 2; Lc 2) sub adumbrirea Duhului Sfânt, și culminează în evenimentele predicării, minunilor, procesului, crucificării, morții, învierii și înălțării sale la cer. Potrivit celor descrise de Sfintele Evanghelii și precizate de către evangheliștii și ceilalți autori ai Noului Testament, în a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, contemporani evenimentului legat de persona
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anterior anului 70 prin sinagogile aflate, în marea lor majoritate, sub obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate, inspectate, controlate și consolidate spiritual, în ortodoxia iudaică, de către învățătorii de prestigiu farisei, pentru a rezista predicării creștine. Singurul tip de iudaism pe care l-au întâlnit misionarii creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism. Predicarea Apostolului Paul viza îndeosebi comunitățile iudaice din diasporă, întrucât erau cunoscătoare ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care mediile intelectuale au primit predica sfântului Apostol Paul la Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii creștini. În cadrul complex al religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând un înalt ideal moral, putea să-i atragă tocmai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oricărui salvator imaginat sau predicat de religiile antice și care putea să ofere chiar și o izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care apare evident în lumea religioasă a elenismului, a constituit un punct de plecare ideal pentru predicarea misionară creștină prin țările din lumea clasică, întrucât plinirea timpurilor (Gal 4, 4) s-a înfăptuit și pentru aceste popoare. 3. Situația politico-religioasă din Imperiul roman 3.1. Concepția creștină despre Imperiul roman Concepția creștină față de stat era apropiată celei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
siguranță soldatului avântat în luptă, era considerat instrumentul cel mai indicat să exprime speranța pe care o nutrește creștinul, încrezător în promisiunile lui Cristos; încălțările militare, folosite să protejeze picioarele și gambele, îi indicau sprinteneala și promptitudinea necesară creștinului în predicarea Evangheliei păcii; sabia era simbolul apărării sale. Sfântului Paul îi pare fascinant, apropriat, să descrie și să prezinte cele trei virtuți teologale, ca arme spirituale puternice, capabile să doboare orice fortificație, să nimicească orice pregătire de război și să distrugă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Isus Cristos nu s-ar fi reîntors, apocaliptic, pentru mai multe veacuri, deși El este prezent, potrivit spuselor sale, alături de Biserica sa, până la sfârșitul veacurilor (Mt 28, 20), atunci poate le-ar fi lipsit acea conștiință profundă și zelul necesar predicării Evangheliei și trăirii acesteia în acele ultime timpuri neliniștite și de încercare, care i-au ajutat în urmarea activităților publice și a cursului firesc al istoriei lor. Opoziția față de stat, de structurile societății ori de viața publică etc. a atins
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestei informații i se adaugă și tăcerea impresionantă din Faptele Apostolilor care nu ar fi ezitat să ne istorisească, dacă ar fi existat anterior anului 60, vreo călătorie de-a sfântului Petru în capitala Imperiului. O asemenea informație despre începutul predicării apostolice a sfântului Petru la Roma nu ar fi fost privată de notorietate, în cadrul comunității creștine romane, și ar fi putut duce la o serie de comparații cu rezultatele misionare ale sfântului Paul prin alte orașe ale lumii romane, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și a celorlalți creștini. Se pare că prima comunitate creștină din Roma a fost opera centurionului Cornelius și a soldaților italici din cohorta omonimică, care au primit botezul în Palestina, în timpul staționării lor temporare în acele locuri, dar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
centurionului Cornelius și a soldaților italici din cohorta omonimică, care au primit botezul în Palestina, în timpul staționării lor temporare în acele locuri, dar și a acelor pelerini romani, despre care ne vorbesc Faptele Apostolilor că ar fi asistat la începutul predicării lui Petru la minunile și la semnul prevestitor al limbilor, când, la Rusalii, apostolii vorbeau în arameică iar străinii îi auzeau grăind în limbile lor materne. Dintre aceștia vreo 3.000 s-au botezat într-o singură zi, iar într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru evrei căpăta aspectul unei capitulări etnice, a celor învinși față de învingători, pentru creștini era absurdul religios, supunerea cea mai umilitoare a adevărului în fața erorii, cedarea creștinismului în fața păgânismului, servitutea Dumnezeului adevărat față de zeii falși. Prin plătirea acestui impozit religios, predicarea Evangheliei era lovită din plin și batjocorită chiar în obiectivul pentru care apăruse și își propusese să-l atingă: doborârea idolilor. În conștiință, creștinii nu se regăseau în slujirea unui principe care îi constrângea să împlinească un lucru ce provoca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o extremă importanță în atingerea scopului; predicatorul creștin va fi conștient de etapele și regulile învățării; stilul expunerii trebuie să fie variat în funcție de subiectul și scopul predării; slujirea adevărului este mai importantă decât forma ei; legea iubirii va prezida actul predicării și catehezei. În lucrarea De Magistro sunt dezvoltate motivul „învățătorului lăuntric” și problema capacității de cunoaștere și de comunicare a adevărului. Discuția pleacă de la întrebarea cine este învățătorul care poate să-i învețe adevărul pe oameni și care este aportul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
în vocabularul limbii române. Prin urmare, dacă ținem cont de informațiile Sfântului Paulin de Nola, de caracterul misionar al creștinismului primar, de stilul simplu, pe înțelesul tuturor, a scrierilor Sfântului Niceta, de ținuta sa sacerdotală, de zelul său apostolic în predicarea Evangheliei la numeroase populații, încă neîncreștinate, aflate printre daco-romanii băștinași, și dacă luăm în calcul faptul că „Dunărea n-a despărțit ci a unit pe locuitorii de pe cele două maluri ale ei”, putem conchide că osârdia episcopului misionar din Remesiana
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
greco-orientale, însușindu-și limba greacă, bogată în termeni consacrați pentru a exprima anumite noțiuni puse în discuție în timpul controverselor hristologice, pnevmatologice, mariologice și soteriologice. La stabilitatea și aprofundarea ecumenicității ortodoxe în cele două secole amintite a contribuit, în mod decisiv, predicarea păcii în toată Biserica, pace de dimensiuni ecumenice, fundamentul solid, al dezvoltării normale a vieții tuturor oamenilor. Prin urmare, ecumenicitatea exprimă sobornicitatea Bisericii, unitatea și ortodoxia credinței apostolice, apărate și întărite prin sinoadele ecumenice și întărite prin diferiți factori (școlile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mică picătură. c) De asemeni, el precizează că nu se va ocupa de aspectele miraculoase din viața monahilor, ci va înfățișa în descrierea sa doar cele văzute și trăite în Egipt, unde se continuă răfuielile Sfinților Părinți, încă de la începutul predicării apostolice. d) Tratarea (tămăduirea) celor opt păcate capitale este prezentată ca fiind strâns legată de așezămintele monahale, deoarece în mănăstiri trebuie luptat în special contra acestor păcate capitale. Cartea I a Așezămintelor mănăstirești cuprinde 11 capitole și tratează despre îmbrăcămintea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]