327 matches
-
este hotărâtă de către corpul de bătrâni local și este confirmată de Organizație. ... Articolul 46 Cerințele de numire a bătrânilor și slujitorilor auxiliari - enumerate în 1 Timotei 3:1-10, 12, 13, Tit 1:5-9 și 1 Petru 5:1-3 - sunt: a) predicarea cu zel a veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu; ... b) conduită morală exemplară; ... c) calități spirituale deosebite; ... d) grijă exemplară față de familie; ... e) loialitate față de Organizație; ... f) predarea în mod corect a Cuvântului lui Dumnezeu; ... g) susținerea loială a normelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200164_a_201493]
-
f) predarea în mod corect a Cuvântului lui Dumnezeu; ... g) susținerea loială a normelor și principiilor din Sfintele Scripturi, așa cum sunt predate de Corpul de guvernare. ... Articolul 47 Atribuțiile corpului de bătrâni sunt următoarele: a) îndrumarea și supravegherea lucrării de predicare a veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu desfășurate de congregație, în armonie cu îndrumările Organizației; ... b) organizarea, coordonarea și supravegherea tuturor serviciilor, sărbătorilor și ceremoniilor religioase ale congregației, inclusiv a predării învățăturilor din Sfintele Scripturi; ... c) păstorirea membrilor congregației, prin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200164_a_201493]
-
religioase. - 2 Corinteni 9:7. Articolul 73 Patrimoniul Organizației cuprinde: a) bunurile mobile și imobile deținute cu titlu de proprietate, concesiune ori folosință; ... b) sumele de bani și alte valori materiale depuse în cutiile de donații pentru susținerea lucrării de predicare și pentru construirea și întreținerea lăcașurilor de cult - Matei 24:14; ... c) alte elemente de patrimoniu, obținute în conformitate cu legile în vigoare și cu prezentul statut. ... Articolul 74 (1) Bunurile de patrimoniu care sunt afectate direct și exclusiv cultului sunt sacre
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200164_a_201493]
-
6. Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii. 7. Cele patru lucrări de bază ale Duhului Sfânt. 8. Roadă Duhului Sfânt. 9. Plinătatea Duhului Sfânt. 10. Cele nouă daruri ale Duhului. 11. Călăuzirea Duhului Sfânt. 12. Rolul și locul Duhului Sfânt în predicarea Evangheliei. Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanță cu programa școlară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume. I. STATUTUL DISCIPLINEI Pentru examenul de bacalaureat 2004, DOCTRINE BIBLICE are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, în cadrul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
grupului lor li s-a unit și Clara de Assisi (avea pe atunci doar 18 ani), care a pus bazele unei experiențe feminine asemănătoare. După 1210 Francisc a accentuat tonul misionar al activității sale, dând naștere unei vaste opere de predicare itinerantă (mai întâi în Italia centrală), primind în Ordin un număr tot mai mare de frați, astfel încât, în 1219, a ajuns să primească o misiune de mărturie evanghelico-profetică pe lângă Sultanul Abd al-Malik (o misiune concepută în mod total divers și
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
Scriptură. Waggoner a început să prezinte ce descoperise el din Biblie cu privire la subiectul despre Hristos și neprihănirea Lui. "Discursul tinerilor bărbați (Waggoner avea 33 de ani, iar Jones avea 38 de ani) a fost provocator pentru liderii mai în vârstă. Predicarea lor viguroasă a dat cumva impresia că ar avea o notă de autoritate ceea ce le-a fost luat în nume de rău." Sprijiniți în opoziția lor prin scrisorile de încurajare de la G.I. Butler de "a rămâne la vechile hotare", bărbații
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
6. Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii. 7. Cele patru lucrări de bază ale Duhului Sfânt. 8. Roada Duhului Sfânt. 9. Plinătatea Duhului Sfânt. 10. Cele nouă daruri ale Duhului. 11. Călăuzirea Duhului Sfânt. 12. Rolul și locul Duhului Sfânt în predicarea Evangheliei. NOTĂ: Toate subiectele sunt elaborate în concordanță cu programa școlară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume. DOCTRINE BIBLICE I. STATUTUL DISCIPLINEI În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, DOCTRINE BIBLICE, are statut de disciplină de specialitate pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
ceremonii. Cartea de rugăciune comună pe care Biserica Angliei o utilizează și acum în mod oficial a fost tipărită în 1662. Cranmer a încurajat distrugerea icoanelor, activitate pe care mai târziu a descris-o ca "vesele întruniri". Îngrijorat de nevoia de predicare elocventă și de lipsa unor clerici educați, a compilat și scris prima "Carte de omilii", la fel ca și Cele patruzeci și două de articole care rezumă doctrina anglicană. Acestea, în general, au condus Biserica Angliei într-o direcție mai protestantă
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
de credință calvine au fost adoptate și de unii credincioși catolici de naționalitate maghiară din Transilvania, răspândirea lor fiind favorizată de înfrângerea Ungariei de către Imperiul Otoman în bătălia de la Mohács (1526). Unul dintre motivele adoptării învățăturii reformate a fost posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, spre deosebire de Biserica Romano-Catolică care utiliza limba latină în ritualurile religioase. În anul 1783 comunitatea reformată din Sibiu a obținut aprobarea pentru construirea unui lăcaș de cult în interiorul cetății. În anul următor, comunitatea a achiziționat cu 40
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
săi încă de la începuturile creștinismului și punctând, cu crize și dispute, istoria acestei religii bimilenare până astăzi. Majoritatea denominațiunilor creștine afirmă fidelitatea sa față de esența creștinismului primordial, în ciuda formei schimbate. Cele trei mărturisiri de credință (crezuri) ale creștinilor sunt: Din predicarea lui Iisus (adică a evangheliei - „buna vestire” că Dumnezeu a împlinit promisiunile sale cf. Lc 2, 35u.), conform creștinismului, izvorăște nu numai vestea mântuirii finale a omului și a universului, dar și angajarea personală în dinamica unei morale contrasemnată de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
lui Martin Luther și în situația germană deosebită originile sale imediate, dar această reformă foarte repede a implicat tot centrul și nordul Europei, chiar dacă această implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele condiții naționale (exemple: formarea Bisericii Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.). Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic - cu controversatele sale interpretări asupra libertății omului în fața harului și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la predestinare”); pe
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
În fine, "Martorii lui Iehova" (apăruți în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Statele Unite ale Americii) manifestă puternice componente apocaliptice, insistă asupra întregului conținut al Bibliei ca fiind singura autoritate în materie de credință și consideră predicarea evangheliei esențială pentru fiecare creștin. În sânul romano-catolicismului a apărut o nouă confesiune: "Vechii Catolici" (Uniunea Catolicilor de la Utrecht), care refuză dogma infailibilității papei, definită la Conciliul Vatican I în 1870. În timp ce pretutindeni în jur se înmulțesc semnalele de reînnoire
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
fost flagelat (biciuit) și întemnițat; la Corint a fost dus în tribunal înaintea proconsulului Galion, pare-se, fratele filosofului Seneca; la Atena, unde a rostit celebrul discurs în Areopag, a fost ironizat și aproape a dat faliment. Dar nici roadele predicării sale nu erau neînsemnate, dimpotrivă, numărul colaboratorilor adunați în jurul său a crescut, așa încât a putut constitui numeroase și zeloase comunități creștine, mai ales la Filipi, la Tesalonic și la Corint. Această a doua călătorie misionară s-a încheiat prin 53
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
său își dispută și azi onoarea două părți: Tre Fontane și Bazilica Ostiense, unde i se venerează mormântul. Este sărbătorit la 29 iunie împreună cu celălalt mare apostol: Petru. Opera apostolului are trei părți: Cât privește constituirea de comunități creștine, prin predicarea Evangheliei, acest capitol se poate reconstitui, într-o oarecare măsură, urmărind aspectul privind viața și activitatea apostolului. Pentru a pricepe cât mai îndeaproape lucrarea acestui gigant al creștinismului ar mai fi de adăugat că este necesar să se urmărească pe
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
să le predice, până în prima duminică din August 1831, în localitatea Dresden. În 1832 Miller a trimis spre publicare o serie de 16 articole în ziarul baptist local, Vermont Telegraph. Datorită faptului că nu reușea să facă față cererilor de predicare și de a călători pentru a da informații cu privire la interpretările lui, Miller a mai publicat un rezumat al învățăturilor lui profetice în 64 de pagini cu titlul: „Dovezi din Scriptură și Istorie cu privire la a doua venire a lui Iisus Hristos
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
ostili. Predicile lui Miller sunt descrise de biografi ca fiind serioase, profunde, inspirând tăcere, nu isterie religioasă, și conduceau la pocăință, nu la porniri fanatice. În mod inevitabil însă, credința milleriților ducea la sacrificii mari pentru progresul misiunii adventiste, prin predicare și prin publicații care treceau chiar dincolo de granițele țării. Multe proprietăți au fost vândute, iar în ajunul termenului fixat, pământul milleriților a rămas necultivat. William Miller a fost printre primii care și-au sacrificat averea. În ciuda dorinței adepților lui, Miller
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
cunoscută astăzi ca „Martorii lui Iehova”, cu un număr de peste 7 milioane de membri. Ea a fost întemeiată de Charles Taze Russel, un tânăr care părăsise credința familiei lui (prezbiterieni /calviniști) și devenise deist, apoi se reconvertise la creștinism datorită predicării și învățăturii adventiste. Cea mai importantă confesiune millerită este reprezentată astăzi de Adventiștii de Ziua a Șaptea, o Biserică mondială care s-a ridicat la aproape 20 milioane de membri, dar care, după Dezamăgire, încă nu exista. Tentativele dezinteresate ale
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
angajarea sa în mișcarea Born again (Erweckungsbewegung). El s-a stabilit apoi la Gundremmingen. Acolo, el a intrat în contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub forma predicării publice și apărarea proprietății comune ca în ritualurile stricte bănuite ca aparținând creștinismului timpuriu. Deoarece Lindl își pierduse parohia în anul 1818 prin decretul regelui Maximilian I Iosif al Bavariei, el a înființat o comunitate nouă la Gundremmingen și a
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
pe firul istoriei până la moartea regelui Conrad al III-lea din 1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de istoria Germaniei, dat fiind că Otto de Freising realizează pe parcurs mai multe digresiuni, spre exemplu cea referitoare la predicarea cruciadei întreprinsă de către Bernard de Clairvaux, la zelul acestuia împotriva ereticilor sau la condamnarea scrierilor filosofului Pierre Abélard, sau discursurile de factură filosofică și teologică. Cea de a doua carte începe de la alegerea împăratului Frederic I din 1152 și tratează
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
astfel de arta păgână și îndreptându-se către sculpturile de mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
îndatoririle parohului care era bătrân și bolnav. A căutat să-și desăvârșească cunoașterea teologică prin studierea asiduă a scrierilor sfântului Toma și a Dreptului Canonic; în același timp a înființat o școală serală pentru elevi adulți, și s-a consacrat predicării prin alte orașe unde era chemat. În 1867 este numit paroh la Salzano, un oraș mare din dieceza de Treviso, unde restaurează biserica și se ocupă de lărgirea și întreținerea spitalului prin mijloace proprii, conform generozității sale obișnuite față de săraci
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
credincios și Dumnezeu. Ei au reunit grupurile milerite supraviețuitoare și în felul acesta au format grupul „adventiștilor de sâmbătă”. Protagoniștii evidenți ai grupului au fost soții James White și Ellen G. White, care au contribuit la răspândirea doctrinei adventiste. În afară de predicarea directă, adventiștii au răspândit mesajul lor prin nenumărate publicații și, în 1855 la Battle Creek în Michigan s-a născut prima editură adventistă. Adventiștii de ziua a Șaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinței de la Michigan
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
în sărăcie apostolică. Adăugându-i-se adepți, admiratori, s-a alcătuit o regulă de viețuire, cu scopul de a-l urma pe Hristos. În anul 1210, frații l-au rugat pe papă să le aprobe regula și să le permită predicarea itinerantă. Grație recomandărilor episcopului de Assisi, papa a confirmat regula Fraților Penitenți din Assisi și le-a autorizat predica itinerantă. Rolul jucat de ordin în istoria Bisericii Catolice a fost și a rămas major. Tot Inocențiu al III-lea a
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Cucoaneș începe să semene cu un profet și își ridică înspăimântător brațele către cer și începe să se adreseze văilor și munților, vorbind și cântând. Uriașul rostește expresiile „Vox populi” și „Vox clamantis in deserto”, ultima dintre ele amintind de predicarea în deșert a Sfântului Ioan Botezătorul și luminând semnificația exilului lui Eugen. Înălțarea sa fizică poate reprezenta și o ascensiune spirituală, personajul descoperind o taină pe care nu o poate revela oamenilor obișnuiți; astfel, la întrebarea "„Ce este acolo?”" el
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese întemeiat pe o bază solidă. Nici o controversată doctrinară nu s-a iscat după 1564. Discuțiile se ocupau de chestiuni de natură practică, socială sau ecleziastică, cum ar fi supremația magistraților asupra pastorilor, libertatea în predicare și obligația pastorilor de a se supune majorității societății pastorilor ("la compagnie des pasteurs"). Beza nu își impunea voința asociaților săi și nu lua măsuri dure împotriva colegilor nejudicioși sau impulsivi, deși uneori se ocupa de aceste cazuri ca mediator
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]