1,214 matches
-
nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația "-n" (la plural, după sufixul "-j"). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se adaugă
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
se adaugă posesorului. Construcțiile prin care se exprimă posesia, posesorul și obiectul posedat fiind exprimate prin substantive, sunt următoarele: Adjectivul calificativ prezintă particularitatea că nu se acordă în număr atunci când are funcția de atribut, ci numai în funcția de nume predicativ. Numeralul cardinal are în general două forme, de exemplu "három" și "hármas" „trei”. Prima formă se folosește când se numără, ca atribut pe lângă un substantiv sau atunci când substantivul este subînțeles, precum și pentru a desemna o cifră într-un număr. A
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
din propoziție care se dorește a fi scoasă în evidență. Propozițiile coordonate pot fi legate între ele prin juxtapunere sau printr-o conjuncție. Coordonarea poate fi copulativă, adversativă, disjunctivă, consecutivă sau explicativă. În fraza maghiară pot fi următoarele subordonate: subiectivă, predicativă, obiectivă, completive (de loc, de timp, numerică, de stare, de origine, de rezultat, sociativă, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumentală, de atribuire și comparativă), completivă permanentă, subordonate cu conținut semantic special (consecutivă, condițională, concesivă
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi: Cu alte verbe copulative, de exemplu "postati" „a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi: Cu alte verbe copulative, de exemplu "postati" „a deveni”, numele predicativ poate fi la instrumental fără prepoziție: "Zidovi su postajali sve tamnijima" „Zidurile deveneau tot mai întunecate”. Subiectul și predicatul se acordă între ele în număr și persoană, iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ. În gramaticile a diferite limbi și de către diferiți lingviști este definit prin trăsături morfologice specifice și/sau prin funcții mai mult sau mai putin specifice, ori este ignorat ca mod din lipsa unor trăsături morfologice specifice, funcțiile sale fiind îndeplinite
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb plasându-l după verb sau chiar la începutul propoziției: Iată prepozițiile de bază din LFN: Frazele prepoziționale urmează după frazele substantivale sau frazele predicative pe care le modifică. Pronumele relative și interogative sunt identice în LFN: Clauzele urmează la ceea ce modifică: Întrebarea poate include un interogativ sau poate fi indicată prin ridicarea vocii. Se pot face întrebări și începând cu "Es ce...?" sau adăugând
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
este al prietenului bunicului meu”. După sufixul "é" poate urma o desinență cazuală: "Nincs kocsim, ezért a barátoméval megyek" „N-am mașină, de aceea merg cu a prietenului meu”. Adjectivul poate avea în propoziție funcția de atribut sau de nume predicativ. Ca atribut, locul adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat și nu se acordă în număr și caz cu acesta: "gyönyörű táj" „peisaj minunat”, "gyönyörű tájak" „peisaje minunate”, "Gyönyörű tájakat láttam" „Am văzut peisaje minunate”. Adjectivul poate avea la rândul său
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
pe bruneta aceea!” Spre deosebire de limba română, numai unele adjective pot fi folosite ca adverbe, și acestea putând fi înlocuite cu adverbul derivat de la ele: "Szakadatlan / Szakadatlanul esik az eső" „Plouă fără încetare”. Adjectivul are plural numai în funcția de nume predicativ, marca pluralului fiind tot "-k": "Szépek ezek a virágok" „Sunt frumoase florile astea”. Adăugarea lui "-k" are loc în următoarele variante: Adjectivele terminate cu consoană formează pluralul ca substantivele cu consoană și se declină ca acestea, dar numai când sunt
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
contexte identice și îndeplinea funcții sintactice specifice numelui, fie prin înlocuirea cu infinitivul scurt, pe măsura dezvoltării ponderii verbale. Natura verbală a infinitivului constă în mai multe aspecte: În propozițiile principale monomembre, ("Deșteptarea!", "Răbdare!", "Oprire!"), infinitivul lung este interpretabil ca predicativ, în special pe baza echivalenței cu imperativul Infinitivul scurt se găsește într-o situație similară ("A se agita!"). Altă posibilitate este aceea de a considera construcția infinitivală ca fiind eliptică de predicat: "(Îți comand, ordon" etc.") deșteptarea!", "(Se recomandă) a
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
și conclusive („așa că”, „astfel încât”): Propozițiile coordonate copulative cu nuanță adversativă (separate prin conjuncțiile „iar” sau „și” adversativ) se delimitează de asemenea prin virgulă: Propozițiile coordonate legate prin "și" copulativ ori "sau" nu se despart prin virgulă: Propozițiile subordonate subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
Propozițiile subordonate concesive se despart întotdeauna prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat Propozițiile subordonate condiționale se despart prin virgulă de regentă Propozițiile subordonate opoziționale și cumulative se despart prin virgulă de regentă Propozițiile instrumentale, sociative, de excepție și predicative suplimentare în general nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile incidente se despart prin virgulă de regentă Propozițiile intercalate într-o frază sau într-o propoziție redată în vorbire directă, considerate tot ca incidente, se pun între virgule sau
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
puțin în anumite limbi, într-o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
este un infinitiv, predicatul exprimat prin verbul "lehet" putând fi subînțeles: "Innen látni (lehet) a Balatont" „De aici se poate vedea Balatonul”. În cazul acestui tip de predicat, sensul lexical (noțional) este purtat de o parte de vorbire nominală (numele predicativ), ce reprezintă o calificare sau o identificare a subiectulului. Categoriile gramaticale caracteristice verbului sunt exprimate de un verb copulativ, care asigură legătura dintre subiect și numele predicativ. De cele mai multe ori, verbul copulativ este "van/lesz" „a fi”, uneori "marad" „a
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
predicat, sensul lexical (noțional) este purtat de o parte de vorbire nominală (numele predicativ), ce reprezintă o calificare sau o identificare a subiectulului. Categoriile gramaticale caracteristice verbului sunt exprimate de un verb copulativ, care asigură legătura dintre subiect și numele predicativ. De cele mai multe ori, verbul copulativ este "van/lesz" „a fi”, uneori "marad" „a rămâne” sau "múlik" „a trece” (referitor la vârstă sau la oră). La indicativ prezent, persoana a treia singular și plural, verbul copulativ "van" (plural "vannak") se omite
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
cazului când predicatul exprimă o calitate, o măsură. În acest caz, verbul copulativ este și cuvântul cel mai puternic accentuat din propoziție: "Géza van olyan jó matematikus, mint Miklós" „Géza este un matematician cel puțin tot atât de bun ca Miklós”. Numele predicativ poate fi exprimat de următoarele părți de vorbire: Ca structură, predicatul poate fi simplu, compus, dublu sau multiplu. Predicat simplu poate fi numai cel verbal, fie că este la o formă temporală simplă sau compusă: Megírtam holnapra a fogalmazást" „Am
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
cel verbal, fie că este la o formă temporală simplă sau compusă: Megírtam holnapra a fogalmazást" „Am scris compunerea pe mâine”, "Nyáron Görögországba fogunk utazni „La vară vom merge în Grecia”. Predicat compus este considerat cel nominal, format din nume predicativ și verb copulativ, chiar dacă acesta din urmă este redus la zero: Szép vagy „Ești frumos(oasă)”, Lehettetek volna kedvesebbek is a vendégekhez" „Ați fi putut să fiți mai amabili cu invitații”, "Ha nem múlt volna el hétéves, most ingyen utazhatna
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de exprimare: Acest complement exprimă starea în care se află persoana sau lucrul denumit de subiect, de obiect sau de altă parte de propoziție în timpul acțiunii, întâmplării sau existenței exprimate de verbul căruia i se subordonează. Corespunde parțial cu elementul predicativ suplimentar din gramaticile limbii române. Mijloace de exprimare: Acest complement exprimă starea, persoana sau lucrul care se află la originea persoanei sau lucrului denumit de subiect. Întrebări: "kiből?" „din cine?”, "miből?" „din ce?”, "kitől?" „de la cine?”, "mitől?" „de la ce?”, "kiről
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
coordonată consecutiv prezintă o acțiune ca fiind urmarea acțiunii din propoziția precedentă. Conjuncțiile sale sunt: Propoziția coordonată astfel poate fi de două feluri: Ca în limba română, fiecărei părți de propoziție îi corespunde o propoziție subordonată. Astfel, există propoziție subiectivă, predicativă, obiectivă, completivă de diferite tipuri și atributivă. În plus mai sunt luate în seamă și tipuri de subordonate care nu au corespondent parte de propoziție. Astfel sunt propozițiile consecutivă, condițională, comparativă și concesivă. Acestea sunt grupate sub denumirea de „subordonate
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu totul, marea majoritate a
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
el. Vrei să te plimbi cu noi?” Formele pronumelor posesive sunt: Observații: Pronumele-adjective demonstrative sârbe exprimă trei grade de depărtare : Folosit ca subiect al unui predicat nominal cu verbul copulativ "biți" „a fi”, pronumele demonstrativ nu se acordă cu numele predicativ, ci se folosește la neutru singular: Ovo je moj sin / moja ćerka" „Acesta e fiul meu / Aceasta e fiica mea”, To je bilă nesreća" „A fost o nenorocire”, "To șu bili uspesi" „Acestea au fost succese”. Declinarea demonstrativelor este aceeași
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
acestă: "Ptice șu letele „Păsările zburau”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativa cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la nominativ singular neutru, si predicatul nominal cu verbul copulativ "biți": Ovo je moja ćerka" „Aceasta e fiica mea”. Numele predicativ al predicatului nominal cu verbul copulativ "biți" este de regulă la nominativ ("Moj braț je inženjer „Fratele meu e inginer”), iar uneori la genitiv cu sau fără prepoziție: "Narukvica je od srebra „Brățară e din argint”, "Deda je uvek bio
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
siguran" „sigur” - acuzativul cu prepoziția "u" ("siguran u sebe „sigur de sine”), adjectivele la comparativ - genitivul cu prepoziția "od": "skuplji od zlata „mai scump decât aurul” etc. Atributul substantival sau pronominal al substantivelor care denumesc acțiuni prezintă următoarele caracteristici: Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv poate fi numai la forma scurtă, dacă are asemenea formă: "Otac se iscrplen srušio na ležaj" „Tata s-a prăbușit epuizat pe pat” (adjectiv cu forma scurtă), "Naši șu prvi stigli na cilj, a vaši poslednji
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
na cilj, a vaši poslednji" „Ai noștri au ajuns primii la linia de sosire, ai voștri ultimii” (adjective cu forma lungă, deoarece nu au forma scurtă). Partea de propoziție numită apozitiv este considerată de Ivan Klajn de tranziție între elementul predicativ suplimentar și partea de propoziție numită "apozicija". "Apozitiv"-ul este separat de restul propoziției prin pauze și prin intonație (în scris prin virgule). Exemple: "Vlažna od kiše, zemlja se ugibala pod nogama" „Ud de ploaie, pământul se afunda sub picioare
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]