204 matches
-
limba română, în aceeași perioadă în care un alt mitropolit, Ștefan al Ungrovlahiei, traducea Mystirio sau Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului Testament de către știutori de greacă, slavonă și latină din Ardeal, așa cum mărturisește mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt, Nicolae (Milescu) spătarul, Miron Costin sau Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura istorică a fost, precum se știe, calea afirmării curentului umanist. Un nobil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-o credință...“, este preambulul lucrării ce poartă semnătura clericului-cărturar moldovean, redactată în limba română, precum Cazania sa de la 1643 sau textul Noului Testament. Mai mult decât atât, conștiința apartenenței la același neam reiese cât se poate de clar din predoslovia către cititori a Testamentului, căci „cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țărâle, așea și cuvintele acealea sînt bune care le înțeleg toți“43. Crezul său va fi câțiva ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui Pătrașcu Danovici (însoțită, în unele copii manuscrise, de un număr de 26 de „Stihuri predoslovii” și de o traducere din Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon), precum și al celei dintâi transpuneri în limba română a Istoriilor lui Herodot. Manuscrisul din 1732 conține, de asemenea, Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei, ce precedă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
la București Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom (cu titlul Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust), colecție de omilii tălmăcite din greacă de frații Greceanu. Cei doi adaugă cărții două predoslovii și versuri heraldice. Tot în 1691, la Buzău, se va da la lumină Pravoslavnica mărturisire a lui Petru Movilă în traducerea lui G., cărturarul român tălmăcind textul aprobat la Sinodul de la Iași din 1642 și confirmat apoi de cei patru
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când ajunsese cu „istoria” „până la al zecilea an den domnie” și voievodul a socotit că cele patruzeci și trei de capitole isprăvite pot fi date la lumină) este extrem de convingătoare. Encomionul consacrat lui Brâncoveanu propune cititorilor (și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
preceptul ordonator al întregii „istorii”, îi aruncă ireversibil într-un con de umbră. Iar Brâncoveanu are, la sfârșitul lecturii, o biografie. Domnitorul, departe de a fi o întrupare monotonă și obositoare a seriilor de virtuți ce îi sunt adjudecate în predoslovie, „trăiește” în ipostaze succesive care nu sunt ferite de momente de indecizie, asprime, insatisfacție, durere ori abdicare de la normele de conduită proclamate de cronicar drept exemplare. Din atât de criticatul „vălmășag” de fapte al cronicii lui G. cresc chipul unui
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
subtitlul „Revistă literară, critică, socială”, nu se precizează componența redacției. În ultimul număr, unde subtitlul se schimbă în „Revistă pentru literatură”, redacția este alcătuită din Mihail Dragomirescu și George Murnu - directori, George Dumitrescu, N.I. Rusu, Raul Teodorescu - redactori. Într-o Predoslovie se exprimă intenția de a oglindi cât mai complet viața culturală și socială din epocă. Criticând „moravurile literare de astăzi”, redactorii promit să lupte „împotriva acestei realități dezastruoase” și să încerce a reabilita „demnitatea pierdută a scriitorului român”. Programul este
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
Adrian Maniu, Ion Pillat (Biserica lui Horia), Mihail Sorbul, Al. T. Stamatiad, Zaharia Stancu, V. Voiculescu. Proza aparține lui Ion Agârbiceanu (Spre biruință), I. Al. Brătescu-Voinești (Amintirile copilăriei), N. M. Condiescu, Al. Lascarov-Moldovanu, Gib I. Mihăescu (Baba Măndica), Cezar Petrescu (Predoslovie), Liviu Rebreanu (Fiara), Mihail Sadoveanu (Cheia), I. C. Vissarion, iar un fragment din piesa de teatru Constantin Brâncoveanu e semnat de N. Iorga. Sunt reproduse aforisme de Lucian Blaga, N. Iorga, I. Al. Brătescu-Voinești ș.a., cuvinte despre „cititul cărților” culese de
LAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287742_a_289071]
-
fiind cumulate în trei caiete cu format de carte. Director fondator: Elie Măgeanu, redactor: Pimen Constantinescu. S.l. se remarcă în peisajul publicațiilor periodice transilvănene din perioada interbelică prin strădania de a face cunoscută viața literară sibiană, după cum se precizează în Predoslovie, semnată de Pimen Constantinescu. În paginile S.l. intră cu precădere poezie și proză scurtă. Poezia, promovată generos, aparține lui Elie Măgeanu, Virgil M. Duiculescu, Ecaterinei Săndulescu, Mariei N. I. Apostolescu-Steriopol ș.a. Reține atenția și asprul glas de acuzare al preotului Mécs
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
lui Is. Hs. Domnului nostru. Același grup traduce și publică în 1651 Psaltiră... ce să zice Cântarea a fericitului proroc și împărat David. Contribuția lui S.Ș. la aceste lucrări nu este cunoscută precis. El semnează doar un singur text - Predoslovie cătră Măria sa craiul Ardealului -, unde, printre altele, face cunoscut felul cum a fost realizată transpunerea, de cunoscători de greacă, slavonă și latină aleși dintre preoții din Transilvania, care au confruntat cu mai multe surse versiunea românească. Tot mitropolitului i se
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
craiul Ardealului -, unde, printre altele, face cunoscut felul cum a fost realizată transpunerea, de cunoscători de greacă, slavonă și latină aleși dintre preoții din Transilvania, care au confruntat cu mai multe surse versiunea românească. Tot mitropolitului i se mai atribuie predosloviile către cititori din Noul Testament și Psaltiră... . Prima este deosebit de prețioasă prin ideile lingvistice și istorice pe care le cuprinde. Unele formulări, privitoare la teoria circulației cuvintelor, precum și la explicarea istorică a diversificării dialectale, au devenit celebre, ideile conținute fiind dezvoltate
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
Prima este deosebit de prețioasă prin ideile lingvistice și istorice pe care le cuprinde. Unele formulări, privitoare la teoria circulației cuvintelor, precum și la explicarea istorică a diversificării dialectale, au devenit celebre, ideile conținute fiind dezvoltate de lingviștii de mai târziu. SCRIERI: [Predoslovii], BRV, I, 166-170, 184-190. Repere bibliografice: Iorga, Ist. Bis., II, 325; Densusianu, Opere, III, 54-58, 242-243; Ștefan Meteș, Istoria Bisericii și a vieții religioase a românilor din Transilvania și Ungaria, I, Sibiu, 1935, 201-206, 394-399; Ioan Zăgrean, Mitropolitul Simion Ștefan
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
sânt alcătuirile trupului omenesc, era cu cale să se sfințească cu pogorârea Domnului” (Antim Ivireanul). În jurul acelorași corespondențe între cele patru elemente primordiale ce au configurat universul și substanțele din care s-a constituit corpul omenesc brodează și alcătuitorul unei predoslovii din 1683 (textul este semnat de voievodul Șerban Cantacuzino). În aceste compuneri tipărite sunt distribuite în circulație informații de bun nivel, ce aparțin evident altui registru. Ele se află într-o strânsă relație cu prețul tot mai mare pus, începând
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
antologii: De-ale lui Păcală. Snoave populare, București, 1964 (în colaborare cu Vasile Adăscăliței); Pe plaiuri moldovene, Iași, 1964; Mihai Lupescu, Tei-legănat, pref. edit., Iași, 1975; Mihail Sadoveanu, Poezia populară, pref. edit., Iași, 1981, Spre Emaus, pref. edit., cu o Predoslovie de Bartolomeu V. Anania, Iași, 1993; Alexandru Vasiliu-Tătăruș, Literatură populară din Moldova, introd. edit., București, 1984; Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, introd. edit., Iași, 1992 (în colaborare cu Magda Ursache), Arta de a muri, pref. edit
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
religios. Copist de manuscrise slave, organizator al unui scriptorium, profund cunoscător al literaturii ascetice și mistice bizantine traduse în limba slavă până în vremea sa, V., originar din „Țara Rusească”, este autorul unor scrieri dedicate temei „rugăciunea lui Iisus”, alcătuite ca predoslovii la patru autori duhovnicești: Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Isihie Sinaitul și Nil Sorski. În 1715 devine ieromonah la schitul din Dălhăuți, în ținutul Vrancea, apoi egumen. Prin 1730-1733 întemeiază în localitatea buzoiană Bisoca schitul Poiana Mărului, al cărui stareț va
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
îl va îmbrăca în „schima mică” la Sfântul Munte Athos. În 1749, chemat de domnitorul Constantin Mavrocordat la București, V. a demonstrat corectitudinea învățăturilor sale despre rugăciunea lui Iisus în fața a trei patriarhi: al Antiohiei, al Alexandriei și al Ierusalimului. Predosloviile în care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente de altă natură, care să poată anula o tradiție începută cu mărturiile unor contemporani ai cronicarului și toate celelalte concluzii trase din conținutul cronicii. În predoslovia sa, prima „voce” românească prin care spiritul pe deplin format al identității naționale se adresează posterității, U. își justifică demersul prin necesitatea de a lăsa mărturie despre vremurile trecute și prezente, de a face cunoscut adevărul istoric pe care s-
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
veche, lucrare înscrisă în deschiderea operată de estetica receptării și de recuperarea de tip mentalist, V. propune o analiză a practicilor de lectură din cultura veche (sprijinindu-se ca sursă documentară principală pe ceea ce Paul Cornea numește „texte de escortă” - predoslovii, dedicații, notele de la finalul manuscriselor etc.), precum și o investigare a felului în care „Autorul își proiectează și își formează o idee de Cititor”. În fapt, analiza practicilor de lectură și a relației autor-cititor este stratificată, pe V. interesându-l nu
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
dau câte o nuvelă, iar lui Bogdan Ionescu i se tipărește o conferință ținută la Ateneul Român, Formarea lumilor din Univers. Nemulțumiți că „graiul adevărat românesc este mereu bătut de valurile străinismului”, redactorii propun rubrica „Pagini uitate” (deschisă de publicarea Predosloviei lui Grigore Ureche), văzută ca mijloc potrivit de îmbogățire a limbii, ce trebuie căutată „mai nimerit în limba mai veche, decât în idiomul străin”. Cele mai importante pagini sunt însă Amintirile despre Eminescu de T.V. Ștefanelli, colegul poetului la Viena
REINVIEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289168_a_290497]
-
M. Ștefănescu, Emil Băicoianu, Iordache Răducu. Director: Iordache Răducu, prim-redactor: Silviu Lazăr. Începând cu numărul 7/1938, se menționează ca director Iordache Răducu, iar colaboratori, N. Crevedia, Virgil Carianopol, I.O. Suceveanu, Ovid Caledoniu, Ion Calboreanu, Mihail Straje. În Predoslovie, articolul-program, sunt afirmate crezul și țelul publicației: „Vom sluji Frumosului cu neclintita convingere că cele ale Trecutului și Tradiției românești nu pot fi date la o parte ca lucruri răposate și fără preț”. M. l. are rubrici diverse: „Cronica literară
MUGURI LITERARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288269_a_289598]
-
pentru înființarea unor tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris în latină, slavonă și polonă mai multe prefețe, memorii și lucrări erudite de polemică teologică. Prefața
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
1994; Vocația spiritualității, Craiova, 1995; Civilizația cărții, Craiova, 1996; Bisericile Craiovei (în colaborare), Craiova, 1998; Interferențe spirituale, Craiova, 2002. Antologii: Eminescu împotriva socialismului, Craiova, 1991; Mihai Eminescu-Veronica Micle, Corespondență, Craiova, 1992; Eminescu și cugetarea sacră, Craiova, 1994; Cărți românești vechi. Predoslovii, Craiova, 1994; Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni, Craiova, 1995; Stihuri la stema țării, Craiova, 1995; Mihai Eminescu, Texte esențiale, introd. edit., Craiova, 1997; Eminescu, istoricul, Craiova, 1998. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, Manuscrise și cărți vechi, LR, 1979; Grigore Traian Pop
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
printre „spudeii” Academiei întemeiate la Kiev de Petru Movilă. Probabil că a studiat în țară, în casa părintească, împreună cu frații lui, cu dascăli aduși din Ucraina, cu călugării mănăstirilor locale sau cu vreunul dintre misionarii ce străbăteau Țara Românească. În predoslovia la Carte despre urmarea lui Hristos (1647) N. precizează că a învățat latinește când trecuse pragul adolescenței, acasă, cu un profesor care putea fi foarte bine unul dintre călugării catolici din Târgoviște. Aproape treizeci de ani acest boier nu și-
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
care o opune, ca formulă dătătoare de stabilitate, vremurilor de nesiguranță politică ce învolburau Țara Românească, iar frazele prețioase, urmând tipare baroce pe care literatura română acum le învăța, aduc din adâncul istoriei numele vechi, de profundă rezonanță, ale pământului (Predoslovia la Antologhion, 1643). Chiar dacă nu e sigur că a scris și o cronică a domniei lui Matei Basarab, ce va fi fost intercalată în compilațiile ulterioare - ipoteză puțin probabilă -, el a făcut destul pentru nemurirea numelui acestui voievod, căruia i-
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
și traduceri, scrieri în slavonă și în română. Prima categorie include „versurile la stemă” imprimate în Molitvenicul din 1635 (reluate în Pravila mică din 1640), cele din Antologhion, din Carte despre urmarea lui Hristos și din Triod Penticostar (1649) și predosloviile ce însoțesc lucrările a căror apariție a supravegheat-o. Dintre acestea, Predoslovia către mitropolitul Varlaam (în Carte despre urmarea lui Hristos) și prefața la Triod Penticostar (atribuită lui cu solide argumente) constituie veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]