163 matches
-
inscripții precum: In secolul al IV-lea, deja apăruseră în centrul peninsulei regatele arabe ale Lahmizilor în sudul Irakului de astăzi, regatul Ġassanid în sudul Siriei și regatul Kindit. Curților acestor regate li se datorează unele exemple notabile de poezie preislamică, precum și puținele inscripții arabe preislamice care s-au păstrat în alfabet arab, alfabet apărut cu mare probabilitate în regiunea Petra (azi în Iordania) în secolul al V-lea. Termenul de „arabă” se poate referi atât la araba clasică, la araba
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
IV-lea, deja apăruseră în centrul peninsulei regatele arabe ale Lahmizilor în sudul Irakului de astăzi, regatul Ġassanid în sudul Siriei și regatul Kindit. Curților acestor regate li se datorează unele exemple notabile de poezie preislamică, precum și puținele inscripții arabe preislamice care s-au păstrat în alfabet arab, alfabet apărut cu mare probabilitate în regiunea Petra (azi în Iordania) în secolul al V-lea. Termenul de „arabă” se poate referi atât la araba clasică, la araba literară modernă literară, cât și
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și la numeroasele varietăți locale de arabă cunoscute în mod curent ca arabă colocvială ("‘ămiyya sau dăriğa"), ceea ce poate da naștere la confuzii. Asemenea tuturor limbilor, araba continuă să evolueze și astfel putem distinge araba clasică (în special din perioada preislamică și până în epoca abbasidă, incluzând araba coranică), de araba modernă standard care este folosită în zilele noastre. Araba clasică este considerata normativă, iar autorii moderni încearcă (și reușesc într-o oarecare măsură) să urmeze normele gramaticale ale căror baze au
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cu greu reciproc inteligibile și de aceea sunt considerate de unii specialiști ca fiind limbi diferite. literară nu se folosește în comunicarea cotidiană. Asemenea tuturor limbilor, araba continuă să evolueze și astfel putem distinge araba clasică (în special din perioada preislamică și până în epoca abbasidă, incluzând araba coranică), de araba modernă standard care este folosită în zilele noastre. Spre deosebire de araba clasică, araba modernă standard, trebuind să se supună exigențelor modernității a introdus noi termeni, de neînțeles pentru un autor clasic, atât
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
admițând o diglosie de facto generată de acel koiné militaro-urban in perioada cuceririlor postislamice din care au derivat dialectele contemporane, dar și o diglosie de facto datorată unui koiné poetic vis à vis de dialectele care existau chiar în perioada preislamică, deci înaintea unei standardizari operate și posibil de impus doar ulterior. Araba coranică, se află în opinia lingviștilor, la jumătate de drum între acest "koiné poetic" și dialectul higiazian. Observăm deci importanța poeziei în apariție timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
apariție timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului imens și morfologiei complexe a arabei clasice. Vocabularul foarte voluminos își are originea, în opinia acelorași cercetători, în creația poetică din perioada preislamică: arabii epocii preislamice au manifestat un puternic gust pentru expresia poetică, aceștia percepând poezia ca având o forță de atracție aproape mistică; poeții erau considerați la curtea diverselor mici regate arabe ca fiind oaspeți de seamă, și chiar mai mulți
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului imens și morfologiei complexe a arabei clasice. Vocabularul foarte voluminos își are originea, în opinia acelorași cercetători, în creația poetică din perioada preislamică: arabii epocii preislamice au manifestat un puternic gust pentru expresia poetică, aceștia percepând poezia ca având o forță de atracție aproape mistică; poeții erau considerați la curtea diverselor mici regate arabe ca fiind oaspeți de seamă, și chiar mai mulți dintre prinții arabi
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
aproape mistică; poeții erau considerați la curtea diverselor mici regate arabe ca fiind oaspeți de seamă, și chiar mai mulți dintre prinții arabi erau la rândul lor cunoscuți poeți, așa cum a fost cazul de exemplu cu Imru' al-Qais; în perioada preislamică, în fiecare an erau organizate în orașe precum Ocaz (aproape de Meca), cu ocazia târgurilor de mărfuri, concursuri de poezie ce erau adevarate "turniruri" ale expresiei orale. Poezioarele câștigătoare aveau onoarea să fie scrise cu litere aurii pe țesături negre, care
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
târgurilor de mărfuri, concursuri de poezie ce erau adevarate "turniruri" ale expresiei orale. Poezioarele câștigătoare aveau onoarea să fie scrise cu litere aurii pe țesături negre, care erau apoi atârnate de Kaaba , sanctuar și loc de pelerinaj atât în perioada preislamică cât și după apariția și impunerea islamului. Acest interes deosebit pentru poezie i-a stimulat pe poeți să caute noi și noi rime, creând astfel multiple sinonime, fapt care a gonflat enorm lexicul; în afară de nevoia de versificare, ce îi stimula
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
turcă|turcă]] etc. Și în limba română, ca, de altfel, în toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi: Numeroase împrumuturi datează din perioada preislamică (înainte de secolul al VII-ea), împrumuturi din limbi semitice, ca și araba, precum aramaica, ebraica, sud-arabica, etiopiana (geez), precum și din limbi nesemitice precum persana și greaca, limbi purtătoare ale unor civilizații superioare celei arabe de atunci. Împrumuturile din limbile semitice-surori sunt
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși alții urmau iudaismul, mitraismul, maniheismul, religia greco-romană, religia canaanită și religa mesopotamiană. Populația largă și prosperă a Siriei a făcut
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
măsură la creșterea bunăstării generale. În Tadjikistan aproximativ 20% din populație trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi. "Tadjikistan" înseamnă "Patria tadjicilor". Sufixul "-stan" provine din limba persană și înseamnă "teritoriu", "țară", iar "tadjic" reprezintă denumirea unui trib preislamic. Tadjikistanul este o țară situată în Asia Centrală, fiind una dintre cele mai mici țări din această zonă, ca suprafață și neavând acces la mare. Acestă țară se întinde în latitudine între 36ș - 41ș N și în longitudine între 67ș - 75ș
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
ar fi încetat să mai scornească minciuni pe seama lor și s-ar fi liniștit. Minciunile pe care le-ar fi scornit aceștia (iranienii, cu alte cuvinte), afirmațiile "shu`ubiților", se referă, în mare, la absența civilizației la arabii din perioada preislamică, cândva păstori nomazi, obișnuiti să mâne oile și incapabili de o exprimare îngrijită. Din faptul că al-Jahiz nu spune niciodată foarte clar ce pretind adversarii săi se poate deduce, de asemenea, că al-Jahiz este convins, la fel ca alții,că
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
a făcut între portul bastonului și marcarea ritmului de către toți cei care s-au ocupat în epoca noastră de producerea poemelor orale. Bastonul ar fi avut un rol și în memorarea acestor poeme, îndelung păstrate sub formă orală în perioada preislamică, și notate începând cu secolul al VIII-lea. Dacă avem în vedere titlul cărții lui al-Ğahiz, „al-Bayan wa-l-Tabyin” , ea ar trebui să vorbească despre elocvență, despre retorică. De fapt cu aceasta începe autorul și la ea revine mereu. Autorul face
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
a urmat, cuvinte care îi recomandă pe beduini în mod special:„Vă recomand (de bine) oamenii deșertului (pentru că) ei se află la originea (" 'asl") arabilor.” Se înțelege de ce este nevoie de al-Ğahiz să prezinte în cartea lui toate elementele culturii preislamice, așa cum le-a receptat el în urma contactelor cu beduinii și cu cei care făcuseră cercetări lingvistice și etnografice în deșert. În concepția shu’ubiților , arabii erau niște simplii păstori necivilizați, până când a venit islamul să îi lumineze. Pentru a-i
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
și numai după aceea să se prezinte în fața lui. Pare evident că toate calitățile pe care al-Ğahiz le descoperă la beduini au ca punct de plecare calitatea lor de păstrători ai limbii arabe pure. Aceasta e limba Coranului, a poeziei preislamice, care se diferențiază de araba vorbită printr-o trăsătură considerată un fel de marcă de noblețe: mărcile de de caz și de mod ce apăreau sub forma desinențelor în cazul substantivelor și verbelor. Aceste mărci (în arabă "al ‘I’rab
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
că aceste calități i-ar fi putut ridica pe vremea aceea pe arabi deasupra altora din moment ce al-Jahiz le evidențiază tocmai pe acestea. La arabi poezia nu este un lux ci o necesitate, așa cum a spus și califul Omar:„În perioada preislamică, poetul era mai presus de orator, datorită faptului că era foarte necesar: el le consemna mărețele fapte de glorie, el băga spaima în dușmani și în cei care îi cotropeau, el îi ataca pe alți poeți.” Găsim și în „Cartea
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
n-ar găsi în ideile lor nimic ce n-a fost spus și de alții, nearabi, în cărțile lor de înțelepciune.Este adevărat că, în "Bayan", al-Ğahiz subliniază că nu forma (metrul, rima), definește poezia, ci intenția. Prezicătorii din perioada preislamică își rosteau prezicerile în versuri, ceea ce nu însemna că făceau poezie. Autorul subliniază de nenumărate ori că arabii sunt dăruiți de la natură pentru poezie, spre deosebire de ceilalți:Arabii sunt cei mai dotați cu darul rostirii (‘antaq), limba lor este cea mai
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
nasționale. Islamul este pentru turkmen în primul rând, prin intermediul activităților shaykhs Sufi decât prin intermediul moscheelor și ridică tradiția scrisă a culturii sedentare. Acești shaykhs au fost oameni sfinți critici în procesul de a reconcilia credință islamică cu sistemele de credință preislamice, adesea, ei fiind adoptați în "hramul sfinților" formând clanuri speciale sau grupuri tribale, devenind astfel " fondatori " lor. Reformulare a identității comune în jurul acestor idei arată cifrele pentru unul din evoluțiile foarte localizate de practici islamice din Turkmenistan. Pentru structurile tribale
Religia în Turkmenistan () [Corola-website/Science/319553_a_320882]
-
conotație negativă însemnând "ticălos", "canalie", "nemernic", "mișel", "pușlama"...practic "răufăcător" și orice e similar. Definiția exactă poate varia. Este utilizată în principal într-un context istoric, referindu-se la religiile din Orientul Antic, Egiptul Antic, Grecia Antică, Imperiul Român, Arabia preislamica, America precolumbiana și Europa precreștina. Obiceiuri păgâne din preajma solstițiului de iarnă (22 decembrie) precum ar fi sacrificarea porcilor, mersul cu capră și urările de Calende au fost păstrate și asimilate sau transformate de tradiția creștină.
Păgânism () [Corola-website/Science/319255_a_320584]
-
timpul domniei: „ Tatăl meu Al- Ḫattăb era un om neînduplecat. Obișnuia să mă facă să muncesc din greu; dacă nu lucrăm, mă bătea și mă punea la muncă până la epuizare.” În ciuda faptului că alfabetizarea era mai puțin frecvență în epoca preislamica, ‘Umăr a invatat în copilărie să scrie și să citească. Deși nu a fost poet, a dezvoltat o pasiune pentru poezie și literatura, iar potrivit tradiției tribului Qurayš, încă din adolescență a studiat artele marțiale, călăritul și lupta corp la
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
astăzi detalii ale moscheii ce datează din secolul al VIII-lea, cu toate că de-a lungul istoriei edificiul a avut de suferit din pricina frecventelor distrugeri în urma incendiilor sau a reparațiilor ulterioare.<br> Biserica, ce datează în mod evident dintr-o perioadă preislamică, a fost demolată, însă au fost păstrați pereții exteriori masivi. Accesul în moschee avea loc prin trei porți impresionante dispuse pe pereții estic, vestic și sudic ai sanctuarului. Așezământul înconjurat de ziduri era constituit din moschee și grădinile sale flancate
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
a fost cel care a construit pentru prima dată Kaaba și că de la el ar mai fi rămas în picioare doar temelia. Dar Coranul spune că Avraam și fiul săi Ismail au pus temelia Kaabei (Sura Al-Baqara : 127). În perioada preislamica la Kaaba se găseau 360 de idoli în care credeau arabii politeiști. Cel mai mare și mai puternic dintre acești idoli era Hubal, un zeu de origine nabateană ce era considerat a fi protector al caravanelor. În timpul profetului Mohamed, Kaaba
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
Spinoza, Aristotel, si Ibn Rushd, și totodată cu poeții clasici ai Chinei și Japoniei. În mod formal, Meddeb „practică ceea ce el numește estetică heterogenului, jucându-se cu diferitele forme literare din mai multe tradiții, precum românul modernist european, poezia arabă preislamica, poeții mistici ai islamului, haiku japonez, etc.” Deși el scrie numai în franceză, munca să de traducător din poeții medievali arabofoni,ca și ambiția să literară conștientă de „a elibera referentul islamic de contextul lui strict, pentru ca să circule prin textul
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
islamic și statul necredincios în baza principiului islamic de "hakimiyyatu Allăh". Conform acestui principiu conducerea statului revine lui Dumnezeu și nu oamenilor care sunt supuși greșelilor. Statele neislamice, necredincioase sunt o întoarcere la statutul de "jahiliyya", de ignoranță specifică epocii preislamice. Din această categorie fac parte societățile occidentale bazate pe materialism precum societățile comuniste, atee prin desăvârșire, precum și societățile creștine și evreiești, societățile păgâne și cele conduse de tirani. Tot din starea de ignoranță, "jahiliyya" fac și statele musulmane care s-
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]