211 matches
-
tematicii și n-au avut nimic a face cu birjarul de la piața "Sfântu Spiridon", cu măcelarul din Târgu Cucu, ori cu croitorul de pe Sărărie 3. Dar să încercăm, fie și pe scurt, să identificăm și alte trăsături definitorii ale acestor prelecțiuni, asumându-ne ca ghid anumite modalități ale lui Maiorescu, dar și ale celorlalți prelectori de a gândi și a percepe starea de fapt, socială și culturală, în care se vedeau proiectați. 1. Prelecțiunea ca demers paideic Intențiile lui Maiorescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
identificăm și alte trăsături definitorii ale acestor prelecțiuni, asumându-ne ca ghid anumite modalități ale lui Maiorescu, dar și ale celorlalți prelectori de a gândi și a percepe starea de fapt, socială și culturală, în care se vedeau proiectați. 1. Prelecțiunea ca demers paideic Intențiile lui Maiorescu nu au fost cele ale unui visător, ci, așa cum erau ele formulate în acea a doua jumătate a secolului XIX, cât se poate de realiste: prelecțiunile populare erau în fapt prelecțiuni de popularizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și culturală, în care se vedeau proiectați. 1. Prelecțiunea ca demers paideic Intențiile lui Maiorescu nu au fost cele ale unui visător, ci, așa cum erau ele formulate în acea a doua jumătate a secolului XIX, cât se poate de realiste: prelecțiunile populare erau în fapt prelecțiuni de popularizare a unor teme pe care, la acea oră, Occidentul le dezbătuse și le întorsese pe toate fețele. Ce se putea ști, bunăoară, despre subiectul acesta al "familiei și educațiunii"? Câți dintre ieșeni auziseră
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
vedeau proiectați. 1. Prelecțiunea ca demers paideic Intențiile lui Maiorescu nu au fost cele ale unui visător, ci, așa cum erau ele formulate în acea a doua jumătate a secolului XIX, cât se poate de realiste: prelecțiunile populare erau în fapt prelecțiuni de popularizare a unor teme pe care, la acea oră, Occidentul le dezbătuse și le întorsese pe toate fețele. Ce se putea ști, bunăoară, despre subiectul acesta al "familiei și educațiunii"? Câți dintre ieșeni auziseră de Johann Pestalozzi sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dat din "dame amabile și gentile" sau din elevi emoționați precum George Panu, i se adresa tânărul prelector, în încercarea sa de a "povesti" celor din sală lucrurile nemaiauzite pe care, la rândul său, le auzise în străinătate. Iată de ce, prelecțiunile populare au un primordial caracter paideic, semănând, cel puțin în faza lor de început, cu niște cursuri de inițiere pe care un dascăl mai răsărit le predă unor elevi interesați de așa ceva. Intrat în celebra Junime în anii '70, George
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
așa ceva. Intrat în celebra Junime în anii '70, George Panu avea să confirme în Amintirile sale că "popular" nu se referea la grosul anonim al populației, ci tocmai la lumea bună, așa cum era ea definită în accepțiunea veacului XIX: Deși prelecțiunile aceste erau numite populare, ele n-aveau nimic popular, nici ca subiect, nici ca expunere, nici ca public. Ele erau frecventate de tot ce societatea ieșeană avea mai ales și mai distins; jumătatea sălei era ocupată de damele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
numai și dintr-o perspectivă economică, de Occidentul din care tocmai sosise. Sediul unei Bănci i s-a părut un teren suficient de neutru pentru demersurile sale paideice/ populare și, în același timp, suficient de adecvat prețiozității presupuse de ideea "prelecțiunii". Ceva mai târziu, după înființarea Societății "Junimea", membrii fondatori au continuat să vadă în aceste conferințe o foarte utilă metodă de "propășire a civilizațiunei în România". Se vede bine din aceste documente că preocupările dintâi ale Junimii au fost prelecțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prelecțiunii". Ceva mai târziu, după înființarea Societății "Junimea", membrii fondatori au continuat să vadă în aceste conferințe o foarte utilă metodă de "propășire a civilizațiunei în România". Se vede bine din aceste documente că preocupările dintâi ale Junimii au fost prelecțiunile și tipografia. Societatea nou înființată dorea nu numai să se facă remarcată, dar și să-și realizeze misiunea spre care prin program năzuia (propășirea civilizați-unei în România)"5. Demersul paideic viza deci nu doar proliferarea "adevărului", cum se va vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Maiorescu și ceilalți prelectori s-au mutat la Universitate. Demersul paideic devenea oficializat, prin încorporarea sa unui topos destinat prin excelență educației. O instituționalizare care, treptat, avea să diminueze din impactul la publicul larg al intelectualității ieșene. Înțelesul acesta asupra prelecțiunilor ca demers paideic, este posibil fie numai și prin prisma bine știutei generozități maioresciene, asupra căreia, punctual, zăbovește profesorul Liviu Rusu, într-un foarte util studiu introductiv la Criticele lui Maiorescu. Astfel, încă din perioada în care studia la "Theresianum
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
secret, fără ca respectivul să afle ceva"6. Așadar, cum lesne se poate observa, înclinația aceasta a profesoratului se manifesta încă de la începuturile formării sale, ca și cum un prea plin, un surplus informațional ar fi dat pe dinafară. Într-un anume fel, prelecțiunile pot fi percepute ca un fel de "lecții particulare gratuite", sau ca un "ajutor" dedicat unor "colegi" mai puțin pregătiți, având ca scop fundamental, dincolo de satisfacția personală pe care trebuie să o fi încercat "donatorul", cunoașterea ca ideal, ca principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pe care trebuie să o fi încercat "donatorul", cunoașterea ca ideal, ca principiu spre care trebuie să se tindă. Ai adeseori senzația, reluând atent paginile de secol XIX, sau început de secol XX, că întâmplarea aceasta frumoasă a culturii române, prelecțiunile, a îmbrăcat și forma unei donații, a unei moșteniri pe care o rudă mai bogată ți-o oferă pe nepusă masă. În spirit junimist, s-ar mai putea spune că Maiorescu, asemenea haiducilor celebri, "lua de la bogați (cultura Occidentului, incontestabil
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ceea ce Noica avea să teoretizeze, un secol mai târziu, drept "maladii ale spiritului". Dimensiunea aceasta sacrificială o comentează Ion Petrovici în ale sale Figuri dispărute, în secțiunea pe care i-o dedică lui Maiorescu. Printre altele, Petrovici constată că părintele prelecțiunilor populare "și-a pus talentul și energia în serviciul trebuințelor locale"9. Tocmai în acest "serviciu al trebuințelor locale" au fost puse și prelecțiunile, ca gest incipient de anunțare a unor paradigme diferite pe care cultura românească trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dispărute, în secțiunea pe care i-o dedică lui Maiorescu. Printre altele, Petrovici constată că părintele prelecțiunilor populare "și-a pus talentul și energia în serviciul trebuințelor locale"9. Tocmai în acest "serviciu al trebuințelor locale" au fost puse și prelecțiunile, ca gest incipient de anunțare a unor paradigme diferite pe care cultura românească trebuia să se înscrie. 2. Prelecțiunea ca înscriere pe drumul adevărului Altfel spus, prelecțiunea ca lichidare a unui mod amatoristic și nefast de a discuta despre chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a pus talentul și energia în serviciul trebuințelor locale"9. Tocmai în acest "serviciu al trebuințelor locale" au fost puse și prelecțiunile, ca gest incipient de anunțare a unor paradigme diferite pe care cultura românească trebuia să se înscrie. 2. Prelecțiunea ca înscriere pe drumul adevărului Altfel spus, prelecțiunea ca lichidare a unui mod amatoristic și nefast de a discuta despre chestiuni dintre cele mai serioase. Așadar nu doar a aduce noutatea, ci a corija falsul, a eroda prejudecățile de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
locale"9. Tocmai în acest "serviciu al trebuințelor locale" au fost puse și prelecțiunile, ca gest incipient de anunțare a unor paradigme diferite pe care cultura românească trebuia să se înscrie. 2. Prelecțiunea ca înscriere pe drumul adevărului Altfel spus, prelecțiunea ca lichidare a unui mod amatoristic și nefast de a discuta despre chestiuni dintre cele mai serioase. Așadar nu doar a aduce noutatea, ci a corija falsul, a eroda prejudecățile de tot felul, a submina tot ceea ce Maiorescu includea în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în toate for-mele de manifestare a spiritului public", puncta Maiorescu în celebrul său articol din 1968, "În contra direcției de astăzi în cultura română"10. Neadevărul ca fals, ca mistificare, ca ignoranță. Sperând într-o audiență numeroasă, Maiorescu vedea, desigur, în prelecțiuni, un instrument de luptă împotriva acestui neadevăr, omniprezent, asemenea unui topos ce se cere părăsit, evacuat. Iată de ce, sau mai bine, iată de unde provine senzația de ex-topic, de părăsire a spațiului, de vorbire-de-deasupra, pe care o ai răsfoind câteva din
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
un instrument de luptă împotriva acestui neadevăr, omniprezent, asemenea unui topos ce se cere părăsit, evacuat. Iată de ce, sau mai bine, iată de unde provine senzația de ex-topic, de părăsire a spațiului, de vorbire-de-deasupra, pe care o ai răsfoind câteva din prelecțiunile anilor '60-'70. Desigur, Profesorul n-a avut pretenția că deține adevărul absolut, ci doar a dorit să se pună în slujba acestui adevăr, să pășească pe drumul spre acest adevăr. De ce? Pentru că "fără cultură poate încă trăi un popor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
falsă nu poate trăi un popor, și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea, dar niciodată adevărul"11. Prelecțiunile nu erau altceva decât o introducere, sau, altfel spus, o subtilă propedeutică pentru o corijare a ceea ce în articolul de la 1872, "Direcția nouă în poezia și proza română", numea ca "starea literaturii noastre și direcția spiritului public"12. În abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
faptului că, într-adevăr, "inocularea cu adevăr" pe care o pornise Maiorescu, aproape agresivă în virulența prin care era înfăptuită, fusese percepută, în consecință, ca láitmotiv de discipolii dispuși a păși pe calea indicată de magistru. Îndeobște, se afirmă că prelecțiunile au constituit fundament, condiție de posibilitate pentru înființarea Societății "Junimea". Pe lângă acest aspect, ele au mai reprezentat ceva: un fel de "aruncare a mănușii", "provocare la duel", început al unei lupte aproape sisifice cu neantul, "confuzia unor tendințe lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
necoapte ale istoricilor, filologilor și jurnaliștilor noștri în marea lor majoritate". Critica în literatură, lupta împotriva etimologiștilor în limbă și teoria formelor fără fond în ideologia culturii doar trei din multiplele planuri în care s-a purtat această bătălie. 3. Prelecțiunea ca substitut al publicisticii Oricine încearcă, într-o contextu-alizare a începuturilor prelecțiunilor, să tragă câteva concluzii asupra climatului publicistic al timpului, își dă seama de penuria descurajatoare a tipăriturilor, dar și de modul aproape dramatic în care intelectualii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în literatură, lupta împotriva etimologiștilor în limbă și teoria formelor fără fond în ideologia culturii doar trei din multiplele planuri în care s-a purtat această bătălie. 3. Prelecțiunea ca substitut al publicisticii Oricine încearcă, într-o contextu-alizare a începuturilor prelecțiunilor, să tragă câteva concluzii asupra climatului publicistic al timpului, își dă seama de penuria descurajatoare a tipăriturilor, dar și de modul aproape dramatic în care intelectualii trebuie să fi resimțit această lipsă. Iată cum arăta tabloul presei literare în intervalul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
foițe" care nu puteau da satisfacție unui tânăr ce dorea, simțea nevoia să se exprime, un peisaj literar nu tocmai propice comunicării și dialogului, popularizării unor teorii, informații etc. Iată de ce, mai mult sau mai puțin metaforic, în fiecare din prelecțiunile acelui an 1863 se poate vedea ceea ce am putea numi "articol oral", sau "publicistică oratorică". Tocmai succesul acestei foarte interesante prese verbale a constituit, cred, unul din argumentele fundamentale ale apariției, la 1867, a "Convorbirilor literare". Este posibilă apoi ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
poate vedea ceea ce am putea numi "articol oral", sau "publicistică oratorică". Tocmai succesul acestei foarte interesante prese verbale a constituit, cred, unul din argumentele fundamentale ale apariției, la 1867, a "Convorbirilor literare". Este posibilă apoi ipoteza conform căreia interesul pentru prelecțiuni a început să scadă indirect proporțional cu interesul pentru revistă, pentru că, dincolo de mondenitatea și latura oratorică a prelegerilor, era mai confortabil să citești opiniile junimiștilor în paginile "Convorbirilor", ba chiar, o perioadă, să citești integral textul prelecțiunilor. În plus, o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
căreia interesul pentru prelecțiuni a început să scadă indirect proporțional cu interesul pentru revistă, pentru că, dincolo de mondenitatea și latura oratorică a prelegerilor, era mai confortabil să citești opiniile junimiștilor în paginile "Convorbirilor", ba chiar, o perioadă, să citești integral textul prelecțiunilor. În plus, o anume politizare avea să fie taxată de auditoriul dezinteresat politic, aspect amintit de George Panu: "Prelecțiunile populare, deși se continua de patru ani, nu făcuseră adepți mulți în Iași. Mai întâi aveau aerul de a trata cam
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
oratorică a prelegerilor, era mai confortabil să citești opiniile junimiștilor în paginile "Convorbirilor", ba chiar, o perioadă, să citești integral textul prelecțiunilor. În plus, o anume politizare avea să fie taxată de auditoriul dezinteresat politic, aspect amintit de George Panu: "Prelecțiunile populare, deși se continua de patru ani, nu făcuseră adepți mulți în Iași. Mai întâi aveau aerul de a trata cam peste picior pe un public mai dinainte considerat ca ignorant. După aceea, deși subiectele erau filosofice cele mai multe, estetice și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]