1,958 matches
-
între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus pe gînduri, aș vrea să mai ajung./ Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu./ Atîta știu, că totul mi se părea tîrziu/ Și pentru mine, totul a fost doar începutul./ Eram la Prut, spre
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
E vorba de „Cîntecul pentru Hannah și Igor” și tovarășul Igor mi-a zis că dacă fac cîntecul, el o să mă îmbrace în bani, o să- mi dea o sută, două sute, trei sute de ruble... Cozorici Grigore era iritat de această prelungă discuție, era interzis prin regulament să discuți mai mult de cîteva vorbe, de identificare cu cei care ajungeau la poartă, așa că își puse arma în cumpănire și îi făcu semn, amenințător, lui Fotache să o ia din loc. Lăutarul se
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
mai străin, mai sugrumându-i orice speranță de salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare clipă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
peste măsură de a nu fi putut, în ultimul moment, să-mi manifest prezența la Cluj (de altfel, vestită prin preopinentul Bozbici) pentru a gusta din Târnava nupțială, pentru a te săruta zgomotos pe ambii obraji (ocolind cu mare grijă prelungul obstacol care li se interpune), pentru a asista cu emoție și indulgență la primul „dans al omului încătușat” din lunga-ți carieră coreografică, Încercând să compensez această absență, gravez mai jos urarea mea fierbinte, care să vă urmărească în veci
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
prelucrat, în detalii singularității absolute.»aproape; aparenta detașare de imposibile, inclusiv retorica memorării probleme, de “marile probleme” ale kilometrice, în mediile vecine cu Nota bene/IMlumii și vieții cuprinde într-un fior preferințele romanței (iar Eminescu a Numirea Institutului Cultural prelung, vărsat în peisajul lunar de sus, intuit perfect necesitatea de romanță Român: “Institutul Cultural Român spre înălțime, peste vârfuri... “dulcele p e n t r u p r e g ă t i r e a c i t i
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
mai retras. Nu se băga la școală cu copiii“ (Cutieru Ilie, croitorul satului); „era totdeauna absent și, de cele mai multe ori, pleca pe neașteptate tocmai când vorbeai cu el...“ (Stela Enache, prima iubire) ; „era tăcut și meditativ“ (Sânziana Pop) ; „tăcerile lui prelungi“ (Georgeta Dimisianu, fost redactor la Cartea Românească); „tăcerile lui“, „singurul om a cărui tăcere nu deranja“ (Nicolae, fiul cel mare) „un om rușinos, timid, politicos“ (Eugen Simion); „Marin Preda vorbea foarte puțin“, (Petre Anghel). Revelator în sensul acesta este și
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
duineze devin pretext expresiv, punct de pornire mai degrabă decît aspirație sau proiect în desfășurare. Dar defectul lui ca traducător e adevărată virtute cînd Gass preia rolul de critic. Rilke se transformă în veritabil personaj, îi întrezărim figura palidă, trăsăturile prelungi, obrazul palid; îl vedem scriind scrisori de dragoste, călătorind, frămîntat de griji lumești și alinat de intimitatea cu propriile sale gînduri. Gass dedică o bună parte din al doilea capitol al cărții studierii motivului trandafirului, nu doar în poezia, ci
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
timpul petrecut aici și prietenii pe care-i am. Dar desigur, mi-ar plăcea să plec și în altă țară, nu trebuie să rămîn numai în Elveția... R.B.: V-ați reîntors în România după 1989? A.V. (După un oftat prelung): Da, am fost de trei ori înapoi, în România... Prima dată m-am dus la București și am întîlnit-o pe doamna Nora Iuga, care a tradus din textele mele, am stat de vorbă cu ea, pe urmă m-am dus
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
neomenia ei: Puștiul ședea într-un picior în mijlocul careului. Mîna-i străvezie ținea sus, sus de tot, să vadă toată lumea, un volum de Mark Twain. Părea de vreo doisprezece ani, era lung și deșirat, numai oase, tuns chilug, cu o față prelungă și gîtul ireal de subțire. Ochii săi albaștri priveau aiuriți în jur. Zîmbea în neștire și zîmbetul lui inocent demonstra că era departe de a realiza grozăvia ce o făptuise și pentru care se adunase atîta lume... - Acest elev, tuna
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Stoian Moartea este o datorie pe care fiecare n-o poate plăti decît o singură dată. Shakespeare Cîte drame - dureri atroce - nu s-au năpustit, incontrolabil, odată cu schimbarea la față a vremii milenare, meteorologie respirînd tainic, ca într-un oftat prelung și vai! costisitor pentru pămînteni, deținătorii uscatului de toate felurile. Neîndoielnic, climei din urmă cu patru secole nu i s-a asemănat zilelor și nopților orologiului invizibil, gigant, care a pus stăpînire, de atunci încoace, pe cadența timpilor mai de
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
ha! Sînt superbi ochii tăi, Tonia!". Nu numai ochii sînt "sursa" unor asemenea concluzii - iată cum îi explică Rogulski Toniei diferența dintre ea și Cici: "Inteligența ei deosebită mi-o explic tocmai prin această 'absență' a șoldurilor, prin aceste coapse prelungi. Numai creasta iliacă, subțire, fină, ce sparge pielea, ca niște buze de os, trădează bazinul. O femeie 'fără șolduri', ca ea, cu picioarele subțiri și infinite, de parcă se reflectă în nu știu ce apă cristalină, trebuie să fie extrem de inteligentă. Așa cum și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
sau a unei vietăți atipice, nerepertoriate încă în atlasele de specialitate. L-am urmărit de mai multe ori, abătîndu-mă din drum, fără vreun gînd și fără vreun scop anume. Ca să nu mă apropii prea tare îmi sincronizam pașii cu hîrșîitul prelung al bocancilor lui scîlciați și fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg, cu
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
intrării ce se deschide și numaidecît, în deschizătura sumbră a casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
pentru dragoste. Însă mesajul ei nu poate ajunge niciodată la semeni. În primul rând, din cauza muțeniei. Și în al doilea rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele mele, jocul mâinilor mele subțiri ori al falangelor prelungi, jocul mușchilor chipului meu sunt caraghioase și ridicole și par, celorlalți, strâmbături penibile, uneori greu de suportat, prea rar amuzante." Romanul are, deci, ca principală sursă de tensiune drama imposibilității de a comunica. Această dramă ajunge la paroxism în momentul
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
de cod literar blocându-i iremediabil. Cei obișnuiți cu texte rafinate, în sensul neconvențional al ingeniozității construcției efectelor, se vor extazia. Construcția eteroclită care spulberă dintr-o singură mișcare de condei întreaga coerență narativă va fi pentru ei un joint prelung. În ceea ce mă privește, îi reproșez prozatorului insistența pe lumea literară și tonul similisatirei societății postdecembriste care afecteză atmosfera cald-melancolică și plină de umor a rememorării. Altfel, cu sau fără artificiul de final, consider După vânzare o carte cum mai
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
mult sau mai puțin clar, credința sa în Dumnezeu și în instituțiile religioase. De altfel, observăm aici un unghi interesant. Tocmai etosul muncii (în curs de rapidă dispariție în Europa de Vest, cea atît de interesată mai ales în pensionari timpurii și prelungi vacanțe gras plătite, în asigurări sociale comode de la "leagăn la mormînt") este legat de valorile religiei și ale familiei. Cum spunea altminteri simpaticul filozof anarhist german Peter Sloterdijk avem de ales între credința în Dumnezeu și un sistem bun de
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a venit iar. cu un rânjet de zile mari scris pe față, împrăștie buline mari, negre. Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav. Se duce singur în încăperea cu nimicuri de tot felul Și trântește ușa. Citește mai mult Străinul... Mi-e sufletul candela vremii ce vinecând strâng în poeme singure așteptarea...Străinul din mine,cu un rânjet de zile maripe față
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
visez iarși scriu mai departe :... mă leagănă dulce pe brațe visareași nicăieri, nicăieri nu-i mai binedecât în poeme...Străinul a venit iar.cu un rânjet de zile mariscris pe față, împrăștie buline mari, negre.Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav.Se duce singurîn încăperea cu nimicuri de tot felulși trântește ușa.... XXIII. A FOST ODATĂ..., de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014. A fost odată... a fost odată, un poem în care m-am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
democrația suflîndu-i fumul aproape în față. Adulmecă de cîteva ori vanilia din țigară, recîștigîndu-și încrederea în sine; renunță la poziția picior peste picior, fără să-i pese că își dezvelise astfel genunchii. În clipa în care trase cu nădejde din prelungul Mapleton, simți piciorul lui Roberto. Nu se retrase, acceptă mîngîierea neașteptată; își apropie trupul de el, mai luă o gură de cafea și continuă să fumeze. În acel moment, fără a aștepta ca ea să-și termine țigara, Roberto scoase
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască puternic, două lacrimi i se preling din ochii mari, cețoși, întâlnindu-se cu broboanele de sudoare de pe obraz. Gura îi rămâne deschisă câteva clipe, ca după o sperietură, sau poate că e
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
scenei, dar în provincie. L-am văzut în Lakmé de Leo Delibes. Un zumzet general, care exprima surpriza sălii, a întâmpinat apariția sa în vârful unei scări monumentale, căci arăta ca o statuie de bonz, ușor coclit pe alocuri: forme prelungi, nude, aurii, cu pete de verde. Doar un cachesex lăsa mișcarea întregului corp să cuprindă spațiul, în desfășurări preponderent unghiuloase, de o concentrată valoare expresivă. Nu știu câți alți spectatori erau conștienți că au în fața ochilor pe unul dintre cei mai mari
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
a privirii. Un clar-obscur fără obîrșie explicită, o masă pe care zac pungi și registre de conturi, la ea publicanii absorbiți să numere bani, unii cu spatele întors către miracol: din marginea tabloului, Christ întinzînd un braț ca o cumpănă prelungă, lansînd chemarea implacabilă, abruptul Urmează-mă! către Matei; în centrul compoziției, acela, cu dreapta încă printre bani, cu indexul stîngii designîndu-se stupefiat pe sine; sub fascinația gestului christic, care îl reia pe acela al lui Adam din Sixtină, cînd primește
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”. Hatul acela pe Feleac, morții de sub glie, țara hăcuită îi chemau pe poeți să cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „conștiință a legăturii veșnice dintre Neam și Pământ”. Iar când răsuna prelungul dangăt ale clopotelor Ardealului, în leagănul de ființă al neamului, din deal în deal au răsunat tulnicele, ardeau munții, ardea cerul înspre Tisa. Din amvonul împlinirilor neamului, Ardealul chema, iar poeții răspundeau: „Noi niciodată n-am trădat Ardealul! / În țara
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
sale sunt întrerupte de vocea sopranei Claron McFadden, care îl conduce spre o lume interioară - o metaforă a modului în care imboldul pentru cunoaștere rațională izvorăște din straturile mai adânci ale domeniului emoțional. Coregraful Mor Shani se angajează într-un prelung studiu asupra intimității în Love-ism, căutând răspunsuri la întrebări legate de iubirea și dependența de o altă ființă umană, pe o scală care oscilează de la păcat la sacralitate. În A Short History of Madness, Isabelle Hayeur coregrafiază, în șase tablouri
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]