466 matches
-
vreo implicație teoretică și metodologică de tip sociologic. O voi face în această secțiune, odată cu evidențierea unor enunțuri mai generale. Am remarcat deja că individualizarea este un proces cu o istorie lentă și îndelungată. Ea își are rădăcinile în epoca premodernă a Renașterii și a Reformei și a început să ia amploare mai ales după ce principiile, obiectivele și „programele instituționale” ale Iluminismului au început să fie aplicate. De atunci, întreaga perioadă istorică a modernității a fost și este încă una a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fost pusă în discuție de "părinții fondatori" ai statului italian a fost aceea a tipului de modernizare și modul în care acesta ar trebui să fie introdus în noile teritorii. Din punct de vedere al căilor pe care regimurile politice premoderne sau moderne trebuiau să le urmeze nu au fost dubii. Problemă fundamentală pe care actorii politici ai vremurilor au adus-o a fost modul în care să se realizeze procesul de modernizare. "Înapoierea" evidență în care anumite teritorii ale statului
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
a aranja populația astfel Încât funcțiile statale clasice - de impozitare, recrutare și prevenire a revoltelor - să fie mai ușor de Îndeplinit. După ce am Început să văd astfel lucrurile, lizibilitatea mi-a apărut ca fiind o problemă centrală a administrării statului. Statul premodern era parțial orb În multe privințe esențiale; știa puțin despre locuitorii săi, despre ce avere sau ce pământuri au, despre cât câștigă, unde trăiesc sau chiar despre identitatea lor. Nu avea o „hartă” detaliată a teritoriului și populației sale. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
colective, satele ujamaa și așezările agricole strategice păreau Întotdeauna menite să facă pământul, produsele sale și forța de muncă mai lizibile și mai ușor manipulabile de către o autoritate centralizată. O analogie cu apicultura ar putea fi utilă aici. În perioada premodernă, colectarea mierii era o activitate dificilă. Chiar dacă albinele erau adăpostite În stupi de răchită, recoltarea mierii presupunea alungatrea albinelor și de multe ori coloniile erau astfel distruse. Dispunerea fagurilor cu larve și a celor cu miere se făcea după reguli
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
le stabilește putere de lege. Scopul primului capitol este, În mare măsură, acela de a arăta cum pot fi remodelate societatea și mediul, grație hărților create de stat pentru a face mai „vizibilă” realitatea. Acest mod de a vedea statul premodern nu este foarte original. Cu toate acestea, dacă Îl nuanțăm, putem vedea unele din eșecurile proiectelor de dezvoltare din țările lumii a treia și ale Europei de Est dintr-o perspectivă nouă și utilă. Însă cuvântul „eșec” este prea blând
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
doar de tehnicile și gradul de Înțelegere care să le permită să atingă aceste scopuri. După cum vom vedea, se pot face niște paralele pline de Învățăminte Între dezvoltarea „silviculturii fiscale” moderne și formele moderne de proprietate funciară. Statele din epoca premodernă nu erau mai puțin preocupate de sumele obținute din impozite decât sunt statele de azi, Însă ca și În cazul silviculturii din acea vreme, tehnicile de impozitare și sfera lor de acțiune lăsau mult de dorit. Franța absolutistă a secolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În conformitate cu posibilitățile lor reale de plată. Ca și În cazul veniturilor forestiere, nu exista nici o alternativă la calculele grosolane ce se făceau, generând fluctuații corespunzătoare ale Încasărilor. Ca să folosim foarte sugestiva expresie a lui Charles Lindblom, putem spune că statul premodern avea degete doar la picioare, nu și la mâini, fiind incapabil de acțiuni fine. Aici se Încheie vaga analogie dintre administrarea pădurii și impozitare. În lipsa unor informații sigure privind producția de cherestea, statul nu putea decât să exploateze În mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și, dacă reușeau să facă acest lucru, regulile formale privind corvezile nu erau Încălcate. Înainte de secolul al XIX-lea, cea mai des manipulată dintre toate unitățile de măsură era prețul pâinii. Fiind bunul cel mai necesar pentru subzistență În perioada premodernă, pâinea servea drept indice al costului vieții, iar relația dintre prețul ei și salariul urban obișnuit făcea obiectul unor practici populare adânc Înrădăcinate. Kula descrie foarte detaliat cum brutarii, care se temeau să nu provoace o revoltă atingându-se direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
codul propus de Lalouette, nici cel propus de Verneilh nu au fost adoptate vreodată deoarece, asemenea celui anterior, din 1807, amândouă păreau concepute astfel Încât să consolideze puterea proprietarilor funciari. Ilizibilitatea proprietății comunale După cum am văzut, În materie de impozite, statul premodern și cel al modernității timpurii aveau de-a face mai mult cu comunități decât cu indivizi. Unele taxe individuale În aparență, cum ar fi celebra „taxă pe suflet” capitație din Rusia, care erau strânse de la toți supușii, erau de fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
rigla trasat, Peste dealuri, văi și ravene, Se Întinde drept și fără probleme, Îngreunând orice mișcare A omului sau calului, oricare”. Cartografierea cadastrală era doar una din tehnicile din panoplia În plină expansiune a statului utilitarist modern. și, dacă statul premodern se mulțumise să știe doar atât cât să mențină ordinea, să perceapă impozitele și să strângă armata, cel modern a Început să aspire tot mai mult la „preluarea răspunderii” asupra resurselor naturale și umane ale națiunii spre a le face
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
instituționale care pot fi monitorizate și dirijate direct de la centru și care pot fi ușor taxate (În sensul cel mai larg al cuvântului) au mari șanse să fie selectate. Scopurile implicite ale acestor comparații nu diferă de cele ale statului premodern. Lizibilitatea este, la urma urmei, o condiție necesară aproprierii, precum și transformării autoritare. Diferența crucială constă În amploarea cu totul nouă a ambiției și intervenției, animate de modernismul extrem. Principiile de standardizare, control centralizat și lizibilitate sinoptică de la centru ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
măsură pe fina analiză făcută de Lowood. Cea mai notabilă excepție de la această regulă o constituie atenția deosebită acordată „vânatului nobil” (de exemplu, cerbii, mistreții sau vulpile) și protejării habitatului acestuia. Nu este vorba doar de un capriciu al epocii premoderne, dacă ne gândim la enorma importanță socială a vânătorii pentru „monarhi” recenți precum Erich Honeker, Nicolae Ceaușescu, Gheorghi Jukov, Władzsław Gomułka și mareșalul Tito. John Evelyn, Sylva, or a Discourse of Forest Trees, Londra, 1664, 1679, p. 118, citat În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
lumina relativismului care însoțește orice schimbare de paradigmă culturală". Demonstrația lui Theodor Codreanu curge convingător, firesc, precum o curățire a grădinii de buruieni și plante uscate în vederea unei noi însămânțări. Autorul amendează fără complexe "un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern" în care este surprins Constantin Virgil Negoiță ("un remarcabil precursor al transmodernismului"), român din exilul american, autor de romane non-ficționale. El "reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul", performanță ce "merită cu asupra de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Unde poate fi situat, în acest caz, postmodernismul? Codreanu face o trimitere (care îmi ajunsese la cunoștință încă de anul trecut, prin intermediul unui articol din revista "Argeș") la Constantin Virgil Negoiță. Se poate vorbi, astfel, despre un postmodernism modern și premodern, respectiv despre unul extramodern (postmodernismul). Postmodernismul modern nu reprezintă altceva decât procesul tranzitoriu în care, înainte de a se face saltul spre altceva, agonizează modernitatea. Este ceea ce a pozat pentru generații, grupări și secte literare în eliberarea prin post-. Și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
provocarea islamică, și analizează în profunzime relația dintre creștinism și transmodernism, apelând la considerațiile unei autorități europene cum este părintele D. Stăniloae. Mai există, printre diversele etape și niveluri aflate între modernism postmodernism și transmodernism și un soi de postmodernism premodern, prefigurat încă de la Nietzsche. În capitolul al XI-lea, istoricul literar situează mai precis temeliile transmodernismului, un termen destul de inefabil de altfel, atrăgând atenția asupra faptului că, parafrazăm, transmodernismul se prefigurează nu atât ca o doctrină, cât mai ales ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoașterii." În sprijinul curentului teoretizat de Theodor Codreanu (curent care se afirmă și în Occident) se înscrie și cartea lui Constantin Virgil Negoiță Împotriva lui mango (Ed. Paralela 45). Acesta, consideră că epoca premodernă începe în anul 325 prin Conciliul de la Niceea când a fost recunoscută ca dogmă fundamentală a creștinismului trinitatea divină (Theodor Codreanu consideră că acesta a fost momentul nașterii transmodernismului prin care logica trivalentă a pus capăt logicii aristotelice bivalente). Transmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a coagulat în jurul investigării rețelelor offline. În acest sens, în primul capitol al lucrării fac trimiteri nu doar la primele școli de studiu al rețelelor sociale (plasate în prima parte a secolului XX), ci și la diverse forme de analiză premodernă a rețelelor sociale (cum ar fi „Problema celor șapte poduri din Köningsberg”, rezolvată de matematicianul Euler). Tot în cadrul primului capitol discut pe larg despre orizontul de semnificații multiple ale analizei rețelelor sociale la nivelul specialiștilor din domeniu. Fac acest lucru
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
consider totuși că, așa cum am precizat, pentru înțelegerea încărcăturii teoretice a termenului rețea socială, o trecere în revistă rapidă a elementelor ce definesc conținutul specific al celor trei școli de cercetare este în mod categoric utilă. 1.1.1. Analiza premodernă a rețelelor sociale Ideea conform căreia analiza rețelelor sociale începe, istoric, odată cu munca științifică a celor trei școli de cercetare se impune a fi rafinată. Freeman (2012, 2004) propune un criteriu de demarcație între analiza premodernă și analiza modernă a
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
1.1.1. Analiza premodernă a rețelelor sociale Ideea conform căreia analiza rețelelor sociale începe, istoric, odată cu munca științifică a celor trei școli de cercetare se impune a fi rafinată. Freeman (2012, 2004) propune un criteriu de demarcație între analiza premodernă și analiza modernă a rețelelor sociale. Rolul acestui criteriu este de a produce un clivaj sau o ruptură temporală, și nu epistemică între analiza modernă a rețelelor sociale - care începe odată cu apariția celor trei școli de cercetare amintite mai devreme
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
modernă a rețelelor sociale. Rolul acestui criteriu este de a produce un clivaj sau o ruptură temporală, și nu epistemică între analiza modernă a rețelelor sociale - care începe odată cu apariția celor trei școli de cercetare amintite mai devreme - și analiza premodernă a rețelelor sociale - înțeleasă ca reunind diferite contribuții științifice care pot fi revendicate drept elemente ale unui nucleu teoretic fundamental pentru dezvoltarea ulterioară a domeniului. Freeman propune acest criteriu de demarcație pentru a satisface nevoia de a identifica studiile și
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
demersuri care s au centrat doar pe unul dintre cele patru atribute esențiale. Din acest motiv, se poate considera că ele aparțin unei faze protoistorice de coagulare a analizei moderne a rețelelor sociale sau, mai simplu spus, că aparțin analizei premoderne a rețelelor sociale. Borgatti și colaboratorii săi (2009: 4) și Scott (2000: 9) consideră, în acord cu ideea fazei protoistorice de coagulare a analizei moderne de rețele sociale promovată de Freeman, că dezvoltarea domeniului începe mult mai devreme de anii
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
sociale (Frisby, 2002; Giuffre, 2013; Marin și Wellman, 2011), au contribuit radical la dezvoltarea fundamentului teoretic pe care a fost construită ulterior analiza modernă a rețelelor sociale. 1.1.2. Școala studiilor sociometrice În contextul clivajului temporal produs între analiza premodernă și cea modernă a rețelelor sociale, prin aplicarea criteriului de demarcație propus de Freeman, devine evident că apariția celor trei școli de cercetare nu s-a produs în lipsa unui bagaj teoretic preexistent. Astfel, sub influența ideilor lui Durkheim, Simmel, Tönnies
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
sociale, bunăstarea trebuie asigurată prin adoptarea unor modalități de organizare economică și a unor tehnologii care: 1. sunt prietenoase cu mediul; 2. evită dislocări umane, excluziunea socială sau exploatarea. Al doilea imperativ aduce în atenție colectivitățile, instituțiile și tehnologiile tradiționale, premoderne, independente de presiunile comodificării, presupuse a fi rezultatul unei evoluții simbiotice cu contextul natural. Pe această linie de argumentație, mișcările ecologiste sunt aliate ale grupurilor care militează pentru acceptarea diversității culturale din regiunile în curs de dezvoltare și pentru dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
provocări sociale și cognitive majore cu care se confruntau intelectualii țării încercând să găsească cea mai bună cale de dezvoltare a societății rămase în urmă cu două-trei secole față de occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Percepția fondatorilor sociologiei, cât și a generațiilor succesive de sociologi profesioniști asupra căilor de dezvoltare socială apare condiționată de configurația socio-istorică a societății românești și de zestrea teoretică ce a stat la baza evaluărilor lor (Zamfir, 1999). Moștenirea lor se
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
socială ca suport al identității culturale; dezvoltarea socială privită ca sinteză a modernizării și identității culturale. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare. Fondatorii sociologiei românești (generația pașoptistă) conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]