211 matches
-
una pe sofisticate teme identitare. Am profitat, În schimb, de pe urma Înnodării altor relații prețioase sub raport personal (pe cele exclusiv intelectuale, mult mai numeroase, nici nu le mai pun la socoteală). Cea mai plăcută surpriză mi-a oferit-o Însuși „preopinentul” meu, Molnár Gusztáv. După ce mi-a citit În manuscris articolul În care Îi criticam ideile, și dând dovadă de un fair-play desăvârșit, Molnár mi-a intermediat publicarea lui În două reviste din Ungaria, tocmai pentru a provoca o dezbatere intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dintre aceștia, este remarcat cărturarul bănățean Damaschin Bojincă XE "Bojincă" , criticat de către Papiu XE "Papiu" deoarece „află lucru demn a-i lăuda pe români pentru că Învață cu atâta diligență limba ungurească, iară nu cea românească”. Pentru a demonstra „gravitatea” afirmațiilor preopinentului său, Papiu XE "Papiu" reproduce citate ample din lucrările acestuia, menite să dovedească, În opinia sa, imensa „greșeală” de care se făcuse vinovat Bojincă XE "Bojincă" , prin faptul că a manifestat o atitudine prea moderată față de maghiari și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
polifonie stilistică răspunde unei realități istorice: mai multe tipuri de modernități coabitează foarte adesea în același spațiu public 1. Prin urmare, într-un dialog despre lucrurile cu adevărat importante este mereu nevoie să pierzi din vedere sistemul de referință al preopinentului 2. Rămâne insuficient faptul de a spune lucrurilor pe nume, urmând sfatul apostolului: „Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare și spre ale altora” (Filipeni 2, 4). La fel de importantă este arta persuasiunii sau tehnica seducției prin conjuncția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a Sindicatelor Unite Timișoara, Secția Culturală”. Culmea „obrăzniciei” a fost că timișenii cereau și bani pentru „producțiile” lor! Una din ele avea titlul profund mincinos și demagogic, „Guvernul poporului”. De aici vom cita doar două „gogoși” electorale. Prima: „Arghir (către preopinentul său, n.n.): ne-a adus prizonierii de război în țară”. Tov. Arghir ar fi trebuit să spună că „guvernul poporului” condus de marioneta dr. Petru Groza „ne-a adus o mică parte din prizonierii de război”, dar ce mai conta
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în clar-obscurul orbitorului sistem comunist, lucrurile rămân încă extrem de confuze. O confruntare electorală între dnii George Pădure și Traian Băsescu sfârșea apoteotic, cei doi acuzându-se reciproc de a fi colaborat cu „organele”. Ce au înțeles telespectatorii a fost că preopinenții se cunoșteau mai mult decât bine și că, pe apă, dl Băsescu avea grad mai mare decât bucătarul Pădure. Dar pe uscat? O remiză cu damf de gunoi. După alegerile locale din 6 iunie, dl Toni Grecu semna chiar în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
față de limbuția presei. Un asemenea ales se arăta fals suprins: „Tocmai dumneata, care, într-o emisiune la PRO TV, aminteai că până și atât de luminatul Thomas Jefferson îi numea pe ziariști «dricari ai vieții publiceă?”. A trebuit să-i reamintesc preopinentului meu că uita contextul în care pomenisem izbucnirea de amărăciune a președintelui american. Ca să nu mai spun că se făcea a nu fi auzit și partea a doua a afirmației mele - că tot Jefferson mărturisea că de ar avea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
le dea timpul să opteze. Este exact motivul pentru care îmi încetez azi colaborarea la Cotidianul, căruia îi doresc să devină ceea ce merită cu prisosință. (Cotidianul, 29 august 2002) Linșajul Om de o perfectă civilitate, chiar și atunci când îi spunea preopinentului său un lucru dintre cele mai neconvenabile, Ronald Reagan o făcea cu pasiune, convingere, dar nu cu patimă. De cele mai multe ori, o făcea cu un umor fără pereche. Pentru el, nu a fi în dezacord era problema, ci felul dezagreabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pe cale de a deveni un Rupert Murdoch al românilor că mai interesant ar fi să ne întrebăm pentru cine scriem, cui ne adresăm, adică. „Vrei să spui că Cutare nu-ți spune ce și cum să scrii?”, mi-o taie preopinentul. „Exact”. „E un prost”. „Dimpotrivă, e deștept”. „Păi, dacă vreau, eu pot să fiu și mai deștept”. „Da?” „Da. Nici eu nu o să spun oamenilor ce și cum să scrie. O să-ți spun dumitale și dumneata le spui lor, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
față de numitorul comun și ne sinucidem pe altarul diferențelor specifice. Predomină excesele belicoase. Cândva, dacă nu erai structuralist, nu erai nimic. Puțin conta că, în afara unei cărți-reper despre structuralism - datorată lui Virgil Nemoianu - și doxei câtorva puțini alți erudiți, majoritatea preopinenților ciripea cam după ureche. Damblaua noului roman - dacă nu scriai în linia Robbe-Grillet, Rebreanu să fi fost și tot erai expediat la „și alții”, alături de Aurel Mihale. Ce să mai spun de onirism? Nu dictai în somn, erai un conformist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lua la refec pe dl Gheorghe Grigurcu, din scrierile căruia ar fi putut învăța câte ceva. Mai mult, lipsit de argumente în fața unei analize lucide, dl Cornea, cotropit de instincte de comisar politic, punea mâna la centură și-i striga iritat preopinentului: „Dezbaterea nu continuă!”. Covârșit de importanța serviciilor naționale pe care le-a prestat la Păltiniș (dezăpezirea potecilor și lupta împotriva dictaturii și Securității prin forma supremă de sacrificiu: mucles) dl Cornea uită că nu toți cei care fac gargară cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cu drept temei, este ultima parte a reperelor bibliografice, în care comentează, tot așa, reținând oarecum telegrafic, toate momentele importante, reperele evoluției cercetărilor și manifestărilor legate de opera și persoana (personalitatea) lui Mihai Eminescu, reflectând interesul (pro sau contra) al preopinenților de azi în a-l certifica (sau nu), ca poet național. Substanțiala sinteză pe care o realizează Săluc Horvat, privind cronologia vieții și operei, a receptării critice a lui Mihai Eminescu, de-a lungul vremii, se dovedește a fi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ea, o scuză, un pretext cu care să-mi acopăr neglijența, nepăsarea sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe farsa populară (pe „fondul sănătos și adânc” de care vorbea și preopinentul). Degeaba zicea Boileau : „Dans le sac ridicule où Scapin s’enveloppe / Je ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul din Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
presiunea unui puternic sentiment de onoare („Dragă, zise soția către amant, dânsul nu este cine îți închipui tu. E un om de onoare”). Formula magică potolește spiritele, suspiciunile cele mai tenebroase dispar în clipa în care adversarul recunoaște cavalerește că preopinentul este un om de bună-credință. Pentru orgoliul de a fi considerat un om de cuvânt, un potlogar se lasă prins, un soț acceptă infidelitatea, un magistrat este jefuit etc. B. încearcă să diversifice tipologia în Acceleratorul - narațiunea lui, poate, cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
se întețească. Simțind acest lucru, dna G. m-a întrebat dacă la Onești a fost, din nou, Piru. I-am răspuns că da, dar nu i-am spus nimic despre boala care - se pare - l-a încolțit, de teamă că „preopinentul” (fost coleg cu Profesorul) îi va scrie ceva de genul: „Iată, te-a ajuns blestemul meu!” Cînd vine vorba de Al. Piru, se cabrează și izbucnește cu vorbe dintre cele rele. Crede că el (și numai el) e de vină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care n-au nimic manifest" și despre care le spui cu prudență comesenilor tăi, dacă se întâmplă să fii deseori văzut în tovărășia lui, că "merită să-l cunoști". Socrate pune întrebări, răspunde, ascultă, discută politicos. Isus își pune sec preopinenții la punct. Dintre acești doi magiștri ai Antichității, care ne-au înflăcărat imaginația, condamnați la moarte și unul și celălalt, pentru fanfaronadă și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de reuniuni ad-hoc care nu durează mai mult de o clipă demnitari în straie multicolore dând drumul la niște porumbei de pe treptele vreunei biserici -, când preferi realmente să fii adevărat decât să fii văzut, e mai bine să stai cu preopinentul față în față și să faci pereche cu el pentru a evita greșeala neperechii. De fapt, potrivit unui cunoscut principiu, e nevoie de un terț exclus, pentru a pune de acord doi interlocutori, pentru a putea da vina pe absent
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să ne atace prin toate mijloacele. Asta pentru că ne-am aliat cu creștinii și avem deputați în Parlament. Totuși televiziunea dumneavoastră n-a lăsat-o deloc mai moale cu antisemitismul!" Este motivul pentru care programele Al-Manar sunt interzise în Franța. Preopinentul meu pretextează o gafă: programatorii canalului cumpăraseră serialul sirian fără să-l fi vizional în prealabil, numai pe baza unui simplu sinopsis. L-ar fi scos ei înșiși din program pentru rasism. De fapt nu mai știu nici eu care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
basme simptomul binelui absolut, săvârșit prin prisma inocenței. Pronunția continuă, marcată la nivel scriptural de cratimă, creează un nou semnificat prin unirea unor termeni diferiți; procedeul înregistrează o utilizare largă în planul onomastic folcloric. În basme, calul este Galben-de-Soare, iar preopinentul arhetipal se cheamă Jumătate-de-omcălare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop. Personajele denumite prin procedeul compunerii fantastice sunt entități complexe, imposibil de cuprins în cuvinte din planul cotidian. Revărsarea sensurilor dintr-un lexem în altul instaurează dimensiunea sacrului în care totul pare familiar, datorită simțirii tradiționale superioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sălbatice sub o piatră, așadar, în recluziune inițiatică. Cu asemenea înzestrare eroică, Iovan nu poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la numărul I(7). Nașterea lui specială și blestemul de mamă îi marchează destinul în chip magic. La clipa sorocită, eroul știe ce are de făcut: „Cal la bordei așeza,/ Tot pe Negrul, pintenogul,/ Al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al haosului ce a asimilat toate trăsăturile fizice specifice celorlalte întrupări animaliere ale neantului și datele comportamentale specifice nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment în care este descoperit, leul reprezintă preopinentul sacru, „demonul infernal” (Octavian Buhociu). Flăcăul pleacă pe urmele animalului emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma ineluluiu/ Junelui junelui bunu,/ Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deșert în care modernitatea nu a reușit. Asta îi face pe cei de pe insule/oaze/luminișuri să se radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează, le mai relativizează. În America, postmodernismul a trebuit parcă să ajungă la forme absolut virulente, care nu existau în Europa, pentru a se face auzit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie să te simți prost când critici, iar pacientul trebuie să se simtă bine. N-ai voie să-ți exhibi identitatea și convingerile, după cum n-ai voie să faci aluzie la identitatea preopinentului. Ești o instanță abstractă, fără afecte, idiosincrazii, opți uni, sau experiențe de viață proprii. Candidatul, la rândul lui, e îndreptățit în tot ce face, fundamental bun, dar extrem de sensibil. Nevrotic. Depresiv. Susceptibil. În pragul colapsului psihic. Vei avea deci grijă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în opoziție, în încă pățânarea de a fi mereu „contra“. Inteligența devine, astfel, echivalentă cu temperamentul nevricos. Nu funcționează decât stimulată de o perpetuă iritare. Pacientul unui asemenea derapaj nu poate intra în dialog decât dacă se enervează, dacă găsește preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă modalitate de a fi prost dispus. 2. Excesul tehnic. Inteligența se drapează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se întâmplă să treacă prin fața televizorului. Se oprește scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran și rămâne cu ochii pironiți pe ceea ce vede. „Stai jos!“ îi spun ceilalți membri ai familiei. „Nu, nu mă uit!“ răspunde preopinentul și rămâne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curând). Mâncatul la televizor poate fi copios și atunci spec tacolul văzut devine un pretext cețos pentru digestie, sau poate fi frugal, un soi de reflex anex
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]