211 matches
-
comunismul, domnul Pelin nu s-a documentat, nu cunoaște nici una din sursele de informație, publice, aflătoare de-a lungul timpului, în presa din țară sau în cărțile de referință apărute în străinătate, privindu-l pe marele pictor. îi recomand călduros preopinentului meu să consulte volumul de mari dimensiuni (34 x 28 cm.) al lui Didier Semin, Victor Brauner, apărut în 1990, la Paris, edit. Filipacchi, în special pag. 275-276, din totalul de 320. Este lucrarea cea mai bogată în informații din
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
își revine la forma inițială. Acest preambul nu deschide - cum unii cititori informați ar putea crede - încă un episod din frontul de luptă inaugurat recent cu dl Radu Cosașu. Amân acea bătălie pentru momentul când voi fi convocat - la somația preopinentului meu - în fața Comisiei de Onoare* a Uniunii Scriitorilor. Acolo, cu cărțile și articolele pe masă, voi spune ce am de spus. Astăzi, sunt optimist în mod programatic. Sau mai degrabă polemic. M-am săturat de veșnica nemulțumire a românilor ce
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
făcute de ei, Varujan constată că niciunul dintre liderii PDL nu a părăsit listele parlamentare și se întreabă însă "cât va înghiți electoratul povestea asta cu fecioarele ARD, care sunt, deja, la a doua sau a treia căsătorie". "Pe bannerele preopinenților mei de la ARD, în colegiul din Iași în care candidez, scrie, în dreptul fiecăruia, “candidat nou”. Acesta ar fi un avantaj, gândesc ei, care să îndemne pe alegători să-i voteze. Interesant e că ei nu sunt deloc noi în politică
Vosganian: Povestea cu fecioarele remăritate nu e de bine pentru ARD () [Corola-journal/Journalistic/41264_a_42589]
-
de dreapta în PNL și deschiderea unei colaborări cu democrația-creștină și conservatorismul din Europa. Am participat împreună cu el la campania eroică din 2009. Am susținut împreună demersurile de realizare a alianței politice dintre PNL și PSD", mărturisește Vosganian, atrăgând atenția preopinenților săi că el nu se așează în "suita nimănui". Am relații vechi, de prietenie, cu amândoi. Și nu sunt nici „omul” unuia, nici al celuilalt. Și nici eu nu cer altora să fie „oamenii” mei. Ăsta nu e un mod
Vosganian: Nu sunt disident în PNL și nu mă aşez în suita nimănui () [Corola-journal/Journalistic/40819_a_42144]
-
eu nu cer altora să fie „oamenii” mei. Ăsta nu e un mod de a-i respecta pe ceilalți. Eu nu am intrat în PNL pentru o persoană anume și nu mă așez în suita nimănui. Astfel încât îi rog pe preopinenții mei să nu judece deciziile mele prin prisma unei astfel de raportări", conchide Varujan Vosganian.
Vosganian: Nu sunt disident în PNL și nu mă aşez în suita nimănui () [Corola-journal/Journalistic/40819_a_42144]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Retorică patriotardă și cu tendință, într-un anturaj politic! „De onoarea de a interveni cu câteva considerațiuni în această împrejurare plenară, responsabilă și reprezentativă cred, a zis preopinentul purtând-și nasul ca pe o flamură continuu vânturată pentru a fixa nu fizionomii (care i se înfățișau oricum dintr-o ochire - „fâlfâire de fald”) ci pentru a „adulmeca” anticipat esențele mirifice și farmecul tainic și tentant al pregustării dorințelor
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
inteligenței sale, mereu vii cu nemăsuratul orgoliu de a fi un epigramist prin naștere, incintestabil: „D-ale voastre epigrame Cincinat n-are habar. Aveți aerul că vindeți Cstraveți la grădinar.” Pentru Cincinat epigama era limbajul însuși prin care își depășea preopinentul prin idei: „Amândoi avem o boală Și-am căzut victima ei: Eu, chelia naturală, Tu, chelia de idei!” Și dacă era cazul și prin talent: „Găsesc că prea se-ngâmfă el Cu părul arhiabondent: Alecsandri era mai chel Și...parc-avea
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
cămara intimă a sufletului poetei. Pentru că nicăieri nu-l poți cunoaște pe autor, mai bine decât în propriile sale cuvinte. Și nu cuvinte conectate la fenomenele circumstanțiale care ne barează drumul spre adevărata literatură și artă, nu gusturile îndoielnice ale preopinenților zilei, snobi și ghiftuiți cu kitsch-urile aducătoare de venituri grase în buzunarele doldora, ci cuvinte descălțate și primenite, pentru a intra curate-n altar, acolo unde are loc adevărata epicleză. Înainte de a citi primul vers, sorb o gură de
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
cu mine însumi, după un răstimp de două decenii: „Exista în el o atenție minuțioasă pentru lucrurile vieții, fie ele de natură materială sau transcendentală. Și știa mult, mult mai mult despre religie și despre textele sacre decât mulți dintre preopinenții care îl criticau. José Saramago învățase de timpuriu că o idee se înrâurește cu o altă idee și că sintezele parțiale produc imobilism. Am conversat de multe ori despre natura marxismului, noțiunea de partid, riturile obedienței, imperativele conștiinței și paradoxurile
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
binișor un număr de ani cu mai mult de un sfert de veac în urmă, că reprezenta o lume apusă, poate chiar blazonul impus de deferența instituțională, meserie ori misiune cerută, totul era dozat pe porțiuni de evaluare a răbdării preopinentului, era un declic pe care și-l permitea pentru că adesea agrementul se întemeia pe acest eșafodaj comportamental, garanție sigură a propensiunii, calității și armoniei dialogului. Noi, eu și Vasile, nu făceam nici pe departe și în nici un caz parte din
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
treceau pe drum, sau cel puțin n-o făcea prea des, căci la câteva excepții chiar eu am fost martor, i se punea pata pe câte cineva care nu-i plăcea lui, începea să mârâie, arătându-și colții, iar dacă preopinentul schița numai un gest de împo- trivire, în următoarea clipă se și repezea la pi- cioarele lui. Cât despre intrat în casa noastră cât era el de față - nici pomeneală de așa ceva, atâta-i trebuia nefericitului care îndrăznea să facă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
și cumpărați repede până nu se epuizează stocul! Sunt emisiuni la care, privind, mi-aș pierde respectul pe care îl mai am față de mine însumi. Talk-show-uri în care se în care fiecare participant este încurajat să dea o replică tăioasă preopinentului, ceea ce echivalează cu incitarea unei părți împotriva celeilalte, parteneri de dialog din partide politice diferite care ajung să se considere dușmani personali, ajung să se certe ca la ușa cortului, își pierd total respectul unul față de celălalt, confirmând odată în
VREMURI GRELE de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351333_a_352662]
-
la 1825, de o vechime importantă, acesta fiind compus din BLAH + AVA (tata). /...în Cehia un mare filolog contemporan cu Nicolae Iorga purta numele de Ion BLAHOSLAV. Avem, așadar, adusă până la contemporaneitate această formă a etnonimului BLAH, cu toată împotrivirea preopinenților continuității românilor în arealul lor autohton euro-afro-asiatic.” Îmi pun totuși o întrebare, care de fapt mă framantă destul de mult? Cum or fi ajuns „blachi” (vlahi) atât de departe, adică în apropierea Lacurilor Mazuriene, care sunt situate în nordul Poloniei, locul
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
mai grotesc, cu atât mai gustat(!), cu un rating în permanentă creștere și cu care se mândresc. Opoziția critică puterea și aceasta mi se pare normal. Dar șarja unor parlamentari deviază de la miezul problemei, eșuând în penibile atacuri la persoană. Preopinenții nu mai sunt adversari politici ci considerați potențiali inamici și tratați ca niște dușmani personali! De aici și până la persiflări, incriminări și insultă, nu mai este decât un pas. Pas pe care unii dintre ei îl trec cu o nonșalanță
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]
-
Ce-l îndemna să creadă și să spere Că porțile spre „rai” i se deschid. Analizând acele argumente, Și pro și contra, fără părtinire, Toți cei prezenți, cu minți inteligente, Votând în plen, și evident cu cap, I-au dat preopinentului de știre Că se ajunge, sigur, la ... pro-țap!! CAPRA FĂRĂ IEZI O capră jună, fără cei trei iezi, Colabora c-un tăietor de lemne, Nu pentru-a le crăpa de tot - pe semne Că nu lucra decât pân' la amiezi
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
ideologice sunt dezbateri culturale”, dar devenea victima unui impuls în care civilitatea putea fi uitată. Și fără Gore Vidal, pentru care pudibonderia nu era decât un stadiu acut al ipocriziei, iar o cultură a dezbaterii era musai să accepte târnosirea preopinentului, fiindcă celălalt era diavolul, iar rolul celui angajat în dezbatere era să-l „demaște” pe diavol. Există nu doar prieteni ideali. Există și dușmani ideali. Uneori, cei din urmă nu cei dintâi schimbă definitiv cursul lucrurilor. P. S. Căutați documentarul The
Dușmanii ideali () [Corola-blog/BlogPost/338008_a_339337]
-
celui care îndrăznește să creadă în ceva, să spună ceva, să exprime o părere, că nu are dreptate. Nu dialogăm. Combatem. O dezbatere, un dialog, presupune, în primul rând, să accepți că s-ar putea ca nu tu, ci celălalt, preopinentul tău, să aibă dreptate. Dacă te crezi posesorul adevărului absolut, e mai bine să nu te angajezi într-un dialog. Îți e suficient monologul. Îți e suficientă vorba dură și aspră, care să-l usture pe celălalt, pentru ca tu să
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
academician? Dar și mai sigur este că într-o asemenea variantă n-ați mai fi dat nici un răspuns, întrucât nemulțumirea dumneavoastră bine controlată și dirijată (evident, cu excepția lui Băsescu și a acoliților lui), este invers proporțională cu poziția academico-socială a preopinentului. Totdeauna vă luați în prealabil măsuri de precauție, deși vremurile s-au schimbat pentru români măcar în formă? Fără discuție că gura păcătosului adevăr grăiește... Prin urmare, informându-vă despre mine (inclusiv de la maestrul Corneliu Leu) și aflând că nu
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346025_a_347354]
-
răzvrătire în idee "a gândirilor rebele" ("Am armat pământul ista, vremea mea, viața, poporul, / Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis..." Înger și demon) care nu întreține o rivalitate în faptă (acel le cri al unui mysterium tremendum), pentru că lipsește preopinentul: în absența zeului omul eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și viață, căci lumea este vecinică plătire către viață, o vecinică încasare din partea morții..." (Archaeus, ms. 2269). Dar un "moratoriu" nu poate exista decât între părți, o "instanță" care a trimis o "somație". Or, omul eminescian nu are în față "preopinentul" ("Privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină cine o ține? Privește natura ca un decor cine-o zugrăvește?..."), are numai "somațiile" semnele ruinei, a prafului, procesul de dezagregare ruinele civilizațiilor: "... Se-nmulțesc semnele rele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe 1 iunie 1984. În entuziasmul nostru ternar, l-am numit Trialog. Trialogul a fost o experiență de neuitat: un spectacol al inteligenței, o sărbătoare a spiritu-lui. Lupasco răspundea la toate întrebările cu o mare deschidere, curios să afle opinia preopinentului. Lămurea aspecte obscure ale gîndirii sale cu o ușurință care ne uimea. Iar cînd nu știa să răspundă, o spunea fără nici o jenă. Desigur, chestiunea orgasmului lui Dum-nezeu ne-a intrigat. Lupasco precizează: ""Orgasmul lui Dumnezeu" este conștientizarea contradicției fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
eu (pe atunci nu aveam vocație de pedagog), dar din păcate nu au avut nici un impact. Mi-a respectat punctul de vedere, nu fără păreri de rău, pe care i le-am citit pe chipul oarecum Împăcat și admirativ că preopinentul are curajul de a gândi și altfel. Cu el am văzut pentru prima dată marea și muntele; de la el am deprins dorul rectitudinii morale și am Învățat să mă opun falsității și nevolniciilor de tot felul. Mi-a fost tată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și generatoare de alienare. O idee? „E ca și cum ai vorbi de un iepure fără blană și fără oase”, scrie Montaigne... Omul nu există. Cu mult înaintea lui Foucault, el susține evidența morții omului așa cum, înaintea lui, Diogene aruncase la picioarele preopinenților cocoșul jumulit... Dar această moarte a ideii de om nu e disociată de afirmarea existenței pluralității, a multiplicității, a diversității oamenilor. Montaigne recuză modelul, idealul tip, dar numai pentru a îndemna mai eficient la grija pentru realități terestre concrete, imanente
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
raporturile cordiale sau numai corecte preexistente între preopinenți. La un turnir nu se produc răniri decât accidental, imediat și sincer regretate de rânitor și niciodată socotite în avantajul lui. Așadar, stârnit de două mici încercări ale mele în legătură cu J.J. Rousseau, preopinentul meu mă provoacă la o dispută publică, ridicând ca prim punct al controversei dezacordul pe care-l constată între noi asupra noțiunii de „operă”. Îmi impută ca iluzorie părerea că opera este o realitate a cărei valoare îi e imanentă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai tranșante manifestări ale „radicalității”? Istoria postumă a unei idei, acțiunile efectuate sub influența ei și toate consecințele lor nu pot nici modifica, nici simplifica ideea însăși; în orice caz, punctul de vedere istoric, fiind dialectic (așa cum îl înțelegem amândoi, preopinentul meu și cu mine) nu trebuie să se dogmatizeze. „Existența - spune el - presupune dinamica, ea nu este o stare.” Nici lanțul de consecințe istorice, zic eu, în măsura în care ne angrenează „actual” nu este o stare. Marile doctrine care au influențat omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]