440 matches
-
103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai amplă dezvoltare, prin asimilarea majorității funcțiilor sintactice: • predicat, în raport de complementaritate cu un verb copulativ: „Dar nopțile-s de-un farmec sfânt/ Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este dezvoltat de cazul genitiv și prin intermediul unei relații de interdependență, când substantivul în genitiv realizează în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: Cartea este a prietenului meu. Când genitivul este impus de recțiunea unor prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice (asupra, deasupra, contra, împotriva, în jurul, în spatele etc.), planul său semantic se amplifică prin sensuri cu originea în alte funcții sintactice: • complement indirect, când dezvoltă sensul propriu dativului - destinația: „Ah! Acele gânduri toate îndreptate contra lumei,/Contra legilor ce-s
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toamnă și de vânt.” (M. Eminescu, I, p. 129), „Naintea nopții noastre îmblă/Crăiasa dulcii dimineți.” (M. Eminescu, I, p. 204) Observații: Sensurile condiționate de funcții sintactice realizate în sintagme verbale sunt dezvoltate și de genitivul impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) în sintagme nominale: „Apoi revoluțiile. În tot anul o revoluțiune contra aristocrației.” (M. Eminescu, P. L., p. 81), Au tăiat teiul din fața casei. Dativultc "Dativul" Sensul fundamental al cazului dativ își are originea în funcția sintactică de complement indirect: „Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i, -Ø, -le: copile, făpturi, femei, ste-le, Mari-i 2. V.: -lor: copilelor La substantivele neutre opoziția de caz se suprapune peste opoziția de număr. 2. Prepoziții-morfem. Fixează identitatea cazurilor, în planul expresiei, patru prepoziții morfem: -a; marchează cazul genitiv prepozițional; se construiește cu substantive determinate de pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu, I
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu, I, p. 179); -de; marchează cazul genitiv prepozițional, frecvent mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M. Eminescu, I, p. 189); -la; marchează cazul dativ prepozițional; este o construcție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marchează cazul genitiv prepozițional, frecvent mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M. Eminescu, I, p. 189); -la; marchează cazul dativ prepozițional; este o construcție mai puțin frecventă în limba română contemporană: „A visa că adevărul sau alt lucru de prisos/ E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr/ Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul se distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a, la cazul genitiv, dar nu în interiorul opoziției categoriale biplane și nici într-un raport de variație în planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin: în fața mea. Categoria gramaticală a cazuluitc "Categoria gramatical\ a cazului" S-a impus în gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În locul acestor forme se întrebuințează pronumele sau adjectivul posesiv.” (G.A., vol.I, p. 137)2. În noua ediție a Gramaticii Academiei, descrierea flexiunii cazuale a pronumelui personal rămâne aceeași, dar se remarcă totodată pierderea semnificației de posesiv în contexte prepoziționale „ cu regim de genitiv (în fața casei și a blocului - în fața mea și a ta) ” și se recunoaște că „ posesivul poate fi interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal. ” (vol.I, p.237) Pe aceeași linie, a excluderii cazului genitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
statutului morfologic al formelor meu, tău, la care trebuie adăugat și său, pe de o parte, și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai sintagmei nominale: substantivul (pronumele) regent - substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să plângă înaintea primirii veștii.” - exprimă timpul ș.a.m.d. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) cu recțiune genitivală impun tuturor termenilor intrați ca determinanți în relația sintactică pe care o desfășoară să se situeze în cazul genitiv: asupra casei, asupra Mariei, asupra acestuia, asupra căruia (cărora), asupra amândurora etc. Se înscriu în aceeași sferă de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impun tuturor termenilor intrați ca determinanți în relația sintactică pe care o desfășoară să se situeze în cazul genitiv: asupra casei, asupra Mariei, asupra acestuia, asupra căruia (cărora), asupra amândurora etc. Se înscriu în aceeași sferă de acțiune a recțiunii prepoziționale și pronumele personale de persoana a III-a: asupra lui/ei. Acestei legi sintactice nu i se pot sustrage nici pronumele de persoana I și a II-a: asupra mea, asupra ta; mea, ta sunt la genitiv, ca și casei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
își păstrează sensul ‘ân spațiul sau în timpul locutorului’, indiferent de cazul în care se situează sau de statutul său pronominal sau adjectival: acest tânăr/acestui tânăr/pe acest tânăr (acestuia, pe acesta etc.). A considera termenii meu, tău din sintagme prepoziționale de tipul în jurul meu, în fața mea pronume (adjective) posesive înseamnă a trece peste două principii de funcționare a limbii: 1. Un regim prepozițional specific are valabilitate generală; deci, dacă Mariei sau ei din sintagmele în fața Mariei (ei) reprezintă genitivul substantivului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tânăr/acestui tânăr/pe acest tânăr (acestuia, pe acesta etc.). A considera termenii meu, tău din sintagme prepoziționale de tipul în jurul meu, în fața mea pronume (adjective) posesive înseamnă a trece peste două principii de funcționare a limbii: 1. Un regim prepozițional specific are valabilitate generală; deci, dacă Mariei sau ei din sintagmele în fața Mariei (ei) reprezintă genitivul substantivului Maria (și al pronumelui ea), termenii mea, ta din sintagmele în fața mea, în fața ta nu pot sta decât în genitiv; sunt forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înscriși în relație directă cu substantive: cartea mea; termenii sunt pronume personale când relația cu regentul (nominal sau verbal) se realizează prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: în fața mea, împotriva mea etc. În baza acestor două principii: valabilitatea generală a recțiunii prepoziționale și constanta planului semantic lexical sau lexico-gramatical, trebuie considerate tot în cazul genitiv și formele neaccentuate definite ca dativ posesiv: „În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri.” (M. Eminescu, I, p. 119), „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi dulce floare.” (Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nepersonale: • intră în omonimie cu dativul: casa lui, ei/âi ofer lui, ei; în juru-i/i-am spus lui, ei, casa lor/le-am spus lor; • este indiferent la tipul de recțiune, care poate fi substantivală: casa lui(ei) sau prepozițională: împotriva lui(ei), casa lor, împotriva lor. La pronumele de persoana I și a II-a, formele accentuate de genitiv se întrebuințează numai în distribuție cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu recțiune de genitiv, schimbându-și forma de gen în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de recțiune, care poate fi substantivală: casa lui(ei) sau prepozițională: împotriva lui(ei), casa lor, împotriva lor. La pronumele de persoana I și a II-a, formele accentuate de genitiv se întrebuințează numai în distribuție cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu recțiune de genitiv, schimbându-și forma de gen în funcție de „articolul” din structura acestora: în fața („articol” feminin) ® în fața mea (feminin)/ân jurul („articol” masculin) ® în jurul meu (masculin), indiferent de genul substantivului regent și, de fapt, indiferent de natura regentului: „Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masculin), indiferent de genul substantivului regent și, de fapt, indiferent de natura regentului: „Ei se învârt în jurul tău.”, „oamenii din jurul tău, fetele din jurul tău”. Pronumele de persoana a III-a dezvoltă opoziția specifică de gen, indiferent de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) și de regent: Ei se învârt în jurul lui/ei; oamenii din jurul lui/ei, fetele din jurul lui/ei, oamenii din fața lui/ei. La persoanele I și a II-a omonimia genitiv-dativ caracterizează numai formele neaccentuate: „Lasă-ți lumea ta uitată,/Mi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice: el/(cu, pentru, despre) el. Omonimia genitiv-dativ la formele neaccentuate ale pronumelui de persoana I și a II-a, la ambele serii de forme ale pronumelui de persoana a III-a, se rezolvă la nivel sintactic: • prin intermediul recțiunii prepoziționale; genitivul este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) a căror structură se termină într-un „articol” definit, masculin sau feminin: în juru-mi, în juru-i: „Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruite.” (M.Eminescu, I, p. 93); „Din jurul lui dispăruse lumea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Omonimia genitiv-dativ la formele neaccentuate ale pronumelui de persoana I și a II-a, la ambele serii de forme ale pronumelui de persoana a III-a, se rezolvă la nivel sintactic: • prin intermediul recțiunii prepoziționale; genitivul este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) a căror structură se termină într-un „articol” definit, masculin sau feminin: în juru-mi, în juru-i: „Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruite.” (M.Eminescu, I, p. 93); „Din jurul lui dispăruse lumea cea obișnuită a tinerilor.” (M.Eminescu, Proză literară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul are regent nominal: ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată de morfemul, variabil, al, ai, a, ale: ideea aceasta a dumneavoastră. FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinențelor verbale: El se înscrie/Ei se înscriu. Genultc "Genul" Spre deosebire de pronumele personal neutru și de celelalte pronume, pronumele reflexiv nu realizează opoziția de gen decât la genitiv, singular, formă accentuată, dar numai în planul expresiei, în legătură cu structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care-l impune: în jurul meu, său/ân fața mea, sa. Opoziția, existentă la persoana a III-a, se manifestă, indirect, la nivelul pronumelui (substantivului)-subiect: El se îmbracă./ Ea se îmbracă. Cazultc "Cazul" Spre deosebire de pronumele personal și de celelalte pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și; • când intră într-o relație sintactică atributivă cu un substantiv, direct: „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, p. 71), „Cerul stelele-și arată, solii dulci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]