191 matches
-
de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în primire. Cap de capră, cap de capră. Calc-o. Forța înțelegerii îl silește să se așeze pe un petic de iarbă de prerie. Asta spunea, calc-o. Sau cineva i-o spunea lui, în cabina mașinii. Luase un fel de înger autostopist, cineva care supraviețuise răsturnării cu mașina, îi lăsase în urmă rămășițele și se întorsese în oraș, ca să anunțe dezastrul. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recunoască simbolurile. Dar cum o fac, asta nici un om nu știe și nici o pasăre nu poate spune. Zboară înapoi prin statele din vest. Fiecare zi le binecuvântează cu vânt din spate. În prima săptămână din octombrie, familia se odihnește în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe ca să justifice un drum afară din oraș, ca să scape de ele. Atunci își iau toți trei binocluri, vreo două navete de bere, niște cârnați și un sac plin cu rozătoarele congelate și se îndreaptă spre o mică fâșie de prerie necultivată, de lângă South Loup. Construiesc o mică piramidă de veverițe pe câmp, își instalează tabăra la o sută de metri depărtare și așteaptă venirea condorilor. Rupp se dă în vânt după astfel de chestii, ar sta toată ziua și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum ar fi două cisterne pline cu amoniac anhidru care au fost furate de pe o linie ferată secundară din Horedge și care au apărut într-o instalație subterană, mare și veche, din Hartwell, unde se făcea metamfetamină. Sau Yeti din prerie, monstrul ăla care a fost văzut noaptea scotocind prin tomberoanele oamenilor din North Platte și apoi peste tot, din Ogallala în Litchfield, și care s-a dovedit a fi ursul malaez al unui electrician, scăpat de sub supraveghere: un animal foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi e un frig îngrozitor, îi e frig pe dinăuntru, atât de frig că la fel de bine putea să zacă acolo, țintuit într-un șanț, în februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din ’36, cu luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49, cu căderile ei de zăpadă de doisprezece metri sau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adunării, ca și cum Karin s-ar fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se punea problema de proiecte de construcție. De când existau prerii destul de întinse încât să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici ca să se certe, doar ca să-și dovedească lor înșiși că nu sunt singuri. Publicul era la fel de scindat ca fratele ei. Și mai rău: ca ea. Participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Intră pe aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă e bătut în cuie un panou negru cu portocaliu, INTRAREA INTERZISĂ, care e o glumă. Nimeni n-a mai locuit aici de ani întregi. Dacă e să fim sinceri, familia Schluter a scufundat de tot șandramaua, iar locatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fază transformarea locuitorilor. Când ea trăsese de el să dezvolte ideea, îi spusese să-și pună mintea la contribuție și să descurce singură ițele. Devreme, în seara primei zile din an, maistrul militar Thomas Rupp de la Regimentul 167 cavalerie - Soldații Preriei - apăru la Homestar, în prag. Nu avea haină, ci purta uniforma militară de camuflaj, pentru că abia se întorsese în oraș de la exercițiile de la unitate. Mark se uită pe fereastra lui murdară în curtea întunecoasă, gândindu-se că sosiseră forțele paramilitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în sfârșit, ce are ea de oferit. —E mai rău decât crezi, spune ea. Tipii cu Așezământul plănuiesc și faza a doua. Știu cum o să scoată consorțiul bani din cabanele pentru turiști, în afara sezonului. O să... se numească „Muzeul Viu al Preriilor“. I-l descrie, în toată banalitatea sa. — O grădină zoologică? întreabă el. Nu poate pricepe. Vor să construiască o grădină zoologică? — Una acoperită și una afară. Și asta nu-i tot. Am aflat de ce au nevoie de resurse de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grație într-o poticneală terestră. Căderea ar fi comică, dacă n-ar fi atât de dureroasă. O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să ofere acest loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreme după ce câmpul se golește. Amândoi sunt înghețați și plini de noroi. Ea îl trage din nou spre ea, pierzându-și din nou mințile. Se inundă unul pe altul, valuri de oxitocină și o împreunare sălbatică. Ușurarea- să dispară în mijlocul preriei, să se elibereze de tot - planează sus, unde n-o poate atinge. Un râs întretăiat vine de prea aproape - ceva străin de corul din zori de pe Platte. Un țârâit de greieri, cu câteva luni prea devreme. Țârâie iar, din haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intră în camera fratelui ei, omul care n-o recunoștea dispăruse. În locul lui, un Mark pe care nu-l mai văzuse niciodată stă pe un scaun, îmbrăcat într-o pijama vărgată, citind o carte care are pe copertă fotografia unei prerii. Se uită la ea de parcă ar fi întârziat la o întâlnire de mult stabilită. Tu ești, îi spune el. Ai venit. Limba i se lipește de cerul gurii, conturând prima jumătate dintr-un K. Dar e străbătut de un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colțul în care Kirk se refugiază, alături de Maha și de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de „civilizația” în mers implacabil. Om al frontierei, navigând pe uscatul fără de margini al preriei, sergentul Kirk se confundă cu taina pământului pe cale de trece, definitiv, în spațiul fermecat al ficțiunii. El este una cu acele povești care încep, invariabil, ca într-un film de Sergio Leone, cu incantația magică : „Once upon a time in
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
stat? Sanchez? —Nici unul. În afară de tine. —Despre ce naiba vorbești? Ar trebui să fii mândră. —Mândră? —De ce-ai făcut. Aproape că ne-ai condus unde trebuia. La tăbliță. Exact cum am sperat. —Nu înțeleg. —O, haide, asta nu e Căsuța din prerie. Știi cum funcționează lucrurile. De ce crezi că l-am trimis pe Bonham după tine? —Ca să închei afacerea. Cele două tabere erau foarte aproape de asta și ai vrut ca eu să închei afacerea. Lui Maggie îi tremura glasul. — Da, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
casă cu trei etaje și grădină. Tot Într-o casă locuiam și la Avignon, dar nu avea grădină. Aici, fiecare copil avea dreptul la parcela lui de teren, iar eu plantasem pe a mea nalbe de grădină. Numeam centrul grădinii „preria“, era un spațiu de patru metri pe cinci acoperit Într-adevăr cu iarbă, și acolo mă Întindeam lîngă tata ca să corectăm șpalturile care soseau sub forma unor foi lungi, pe care le derulam cu gesturile lacome și totodată grijulii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute despre deschiderea farmaciei de cartier cu președintele comitetului, ca să nu distrugă impresia favorabilă produsă de povestioarele lui, cu graba de a alerga la următoarea Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o societate guvernată de principiile pure ale moralei universale ar dăinui cât lumea. Michel Îi admira pe toți eroii din Pif, dar preferatul lui era neîndoielnic Lup-Negru, indianul singuratic, nobilă sinteză Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori prin diferite proverbe dakota sau cree, alteori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori prin diferite proverbe dakota sau cree, alteori mai discret, printr-o referire la „legea preriei”. Peste ani, Michel continua să-l considere tipul ideal al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor În regatul universal al scopurilor”. Unele episoade, ca Brățara de piele, cu personajul tulburător al bătrânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
frumos organizat <victor37>: deci, ne- am dus într-o simbata la picnic <victor37>: era încă rece, lacul era înghețat, oamenii pășeau pe gheață pînă la insula <victor37>: Dar era soare, cald, goofies ieșiseră la soare <maya>: goofies? <victor37>: ciini de prerie. <maya>: OK <victor37>: era prin mai, mai era zăpadă <maya>: aoleo! <victor37>: găsisem loc la un BBQ lîngă o alee <victor37>: treceau mulți <victor37>: la un moment dat a trecut o pereche <victor37>: ea frumușica, blondă, ochi albaștri, la vreo
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]