109 matches
-
cuvintele «tâmp» și «tâmpit»?”". El preia explicația lui N. Drăganu, potrivit căreia sensul original al Tâmpei e cel de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare și Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu-se și în dialectele meridionale italiene și la albanezii din Calabria. Dar aceasta nu este singura teorie existentă. În urma săpăturilor arheologice, se pare că strămoșii noștri, având credințe uranianiene (zeii lor își aveau sălaș în cer), au ridicat pe
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul lui Traian, consanguinitatea: Ne leagă imperativa lege a sîngelui ca și ghesul inimii noastre, cu pulsații latine. (p. 7) În șaisprezece sumare capitolașe, A. Cosma semnala diacronic, prin mari salturi, prezențe preromane, romane și italiene, pînă în 1777, anul cînd Francesco Griselini și-a încheiat rodnicul sejur trienal în Banat. În realitate, el doar a numit personalități și evenimente despre care acesta din urmă ne lăsase o solidă documentație, în sute de
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
de alte exponate din epoca romană sau Renaștere legate de „Eros dormind” prin subiect sau tehnică a realizării. Intrată în colecția Metropolitanului în anii ’30 după ce a fost excavată, zice-se, în insula Rodos, sculptura este una dintre puținele bronzuri preromane care s-au păstrat. În consecință, a fost analizată de specialiști în amănunt. Cunoaștem în detaliu componența chimică a materialului și pașii procesului de fabricație. Putem face aprecieri legate de autenticitate sau stil artistic. Dar, așa cum evidențiază „Eros dormind” sau
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
legat de latină); au mai existat și alte ipoteze; în ultima vreme, profesorul Gr. Brâncuș a susținut cu fermitate ideea unei origini traco-dace a cuvântului: această explicație se potrivește cu informațiile despre cultura viței de vie în Dacia, în epoca preromană. Strugure apare așadar în Dicționarul Academiei (DLR) ca provenind din traco-dacă, deși DEX-ul a păstrat, reticent, mențiunea "etimologie necunoscută". Oricum, pînă și strugure a fost concurat de sinonime de origine latină: auă și poamă. Auă provine din latinescul uva
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
formarea unui grup de tineri care să-și câștige reputația prin muzică. Orașul Teramo Situat aproape de confluența râurilor Venzzole și Torino (de unde îi și vine numele latin de Interamnia, între râuri), Teramo este un oraș vechi, fondat încă de pe vremea preromană, însă aspectul său, dat de clădirile moderne, îi convinge pe turiști că localitatea pare să se fi ridicat în ultimele secole. Pentru o lungă perioadă de timp, așezarea a fost și granița dintre regatul celor două Sicilii și statele papale
Agenda2006-02-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284626_a_285955]
-
cercetări serioase în domeniul tracologiei la noi. Pentru a veni în sprijinul celor care voiau să se dedice acestei discipline Odobescu publică în revista lui Hasdeu Columna lui Traian o bibliografie a scrierilor referitoare la geto-daci. Prima sinteză asupra Daciei preromane îi aparține lui Tocilescu. Tracologia a devenit la noi definitiv o știință datorită lui Vasile Pârvan. Paralel s-a dezvoltat în literatura română sub influența romantismului european toposul dacic. Romanticii cultivă cu precădere perioadele obscure ale istoriei, Preistoria și Evul
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu mai există sinonime latinești. Am prezentat situația împrumuturilor făcute de latină din lim bile populațiilor preromane care și au însușit limba Imperiului. Mecanismul fenomenului este același și în cazul altor împrumuturi. „Dus-întors“ În urma contactului dintre limbi, uneori o serie de cuvinte împrumutate se întorc în limba de origine, cu modificări de formă sau de sens; Henriette
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
părți ale corpului uman care cuprind mărul lui Adam: nodul grumazului, nodul gâtlejului, nodul de la gușă, osul gârliciului, oul gâtului etc. buză Este unul dintre cuvintele din terminologia corpului omenesc care pune probleme etimologice. Mulți cercetători îl consideră din substratul preroman, pentru că este prezent și în albaneză (buzë). Cuvântul este foarte vechi; există și în aromână (budză), și în meglenoromână (buză), iar regional se păstrează pronunțarea dz pentru z, la fel ca în elementele moștenite din latină (boteadză, Dumnedzău), deci nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
unui vechi derivat al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor, medicina veterinară“). Româna este singura limbă romanică în care termenul respectiv, mânz, este de origine preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it. capra, sp., port. cabra
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cuvinte nume de culori împrumutate de română din franceză, se pot adăuga: bordo „roșu închis“ < fr. bordeaux „idem“ (de la numele vinului roșu din regiunea Bordeaux), maro < fr. marron „castană“ (cuvânt venit din regiunea Lyonului, cf. marron de Lyon, la origine preroman), roz < fr. rose „trandafir“ (împrumutat din lat. rosa, cuvânt latinesc preluat din substratul mediteraneean), oranj „portocaliu“ < fr. orange „portocală“ (care are la bază it. arancia, provenit din ar. naranğos), lila „violet“ < fr. lilas „liliac“. Neologismele mov și violet, împrumutate tot
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
iepure de câmp“, în timp ce urmașii lui cuniculus (sp. conejo, v. fr. conil) înseamnă „iepure de casă“. De precizat că v. fr. conil a fost înlocuit de fr. lapin, care are la bază un radical *lappa „piatră plată“, cuvânt de origine preromană. A căpătat și acesta sensul de „vizuină“, pentru că iepurii își aveau culcușul adesea sub pietre. Româna are un singur termen, continuator al lat. lepus, care a devenit rom. iepure. Cuvinte păstrate în română și în unele limbi romanice Am discutat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
lingvistice, de natură fonetică, adică scurtimea corpului fonetic (fleo „a plânge“, ire „a merge“) sau de natură semantică (salire, femina, mulier, familia). O serie de cuvinte latinești nu s-au păstrat, fiindcă au fost înlocuite de cuvinte împrumutate din limbi preromane (quercus „stejar“, cuna „leagăn“). a fierbe și frumos Lat. fervere și lat. formosus au urmași numai în română (verbul (a) fierbe, respectiv adjectivul frumos) și în limbile iberoromanice (sp. hervir, port. ferver, respectiv sp. hermoso, port. formoso). Dacă ne interesează
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
motivul „Cartea solomonarului” este „un motiv dacic, din substrat” (6, p. 244). Evident, o astfel de aserțiune este greu de susținut. Este greu de imaginat că un asemenea motiv a luat naștere în spațiul carpato- -dunărean, într-o epocă arhaică, preromană (cum încearcă să demonstreze Agrigoroaiei), și că el a fost perpetuat apoi, de-a lungul mileniilor, de o tradiție eminamente orală. „Cartea solomonarului” cuprinde, conform tradiției populare, „molitfe de ascultare și supunere [a balaurilor]” (9, p. 188), descântece de chemat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îndoială să insistăm asupra paralelismului ce a afectat destinele celor două ramuri ale poporului român ; în ambele cazuri, ruina vieții urbane și a structurilor politice a provocat aceeași reacție de apărare: o "reconversiune rurală și o revenire la formele agro-pastorale preromane (ante 106)" Acest fenomen, subliniază Musset, a avut loc sub Aurelian (270-275), în cea mai mare parte a Daciei, sub Justinian și urmașii săi imediați, la sud de Dunăre, dar el a fost în esență identic. Fenomenul n-a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romaine: "Populația rurală se pare că a fost mai puțin afectată de aceste evenimente, din mai multe motive. Când se simțea în primejdie, ea avea obiceiul să fugă, luându-și vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
potrivită și fără neologisme, și cu expresia literară cea mai fină.41 Elementele preslave și neromane ce alcătuiesc substratul limbii române, cele comune cu albaneza, cât și întregul conținut arhaic indo-european al limbii albaneze provin din fondul etno-lingvistic al populațiilor preromane ale teritoriului carpato-balcanic și dunărean, fie din grupa traco-moeso-getică, aflată în zona de nord-est, fie din cea iliro-panonică, din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Stabilirea elementelor fonetice, morfologice și lexicale neromane este rezultatul comparării limbii române cu limbile romanice din apus și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în albaneză și română, provin din idiomurile populațiilor preromane și anterioare slavilor. Astfel, româna este parțial o limbă balcanică prin dialectele ei sudice: aromâna, meglenita și istroromâna, dar majoritatea românilor și a limbii lor este dunăreană și carpatică numărul și valoarea cuvintelor autohtone în dialectul "daco-român" confirmă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest lucru.42 Este necesară limpezirea raporturilor albano-române în gramatică, dar mai ales în lexic, domenii ce s-au bucurat de atenția deosebită a lingviștilor, mai ales de la Miklosich încoace, cu privire la formarea limbii și etnogeneza românilor. După analizarea elementelor autohtone, preromane, în limba română, s-a impus constatarea că româna are o puternică notă de originalitate, de personalitate, nu numai în conținutul și structura latină, dar și în elementele (caracterele) anteromane, numite anterior "albaneze", "balcanice", iar acum "autohtone" și "traco-dace". Lingvistul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dependența" limbii române față de albaneză.43 Pe de altă parte, româna are comun cu albaneza o serie de trăsături fonetice, morfologice și sintactice, iar ca lexic, ambele limbi prezintă două categorii de elemente, dăinuind din perioada veche: romane (latine) și preromane (autohtone). Dar elementele latine comune albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latine comune albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă comună carpato-balcanică și preromană, cu diferențieri străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este că elementele comune din lexicul albanez și românesc, cei 70 de termeni, provin în cele două idiomuri dintr-o sursă comună, substratul carpato-balcanic. Un alt aspect important se referă la prezența în limba română a unui număr de cuvinte preromane (100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba albaneză. Aceste elemente "obscure" din limba noastră au o însemnătate lingvistică și istorică deosebită și ele provin din fondul autohton carpato-balcanic, un idiom
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al III-lea până la începutul secolului al IX-lea, schimbări frecvente, poate fără serioase consecințe politice, dar a căror influență în limbă este evidentă. În ceea ce privește substratul comun, este sigur că o serie de elemente nu numai preslave, ci chiar preromane, s-au conservat în vocabularul limbilor balcanice și în numele de locuri (toponimia) din sudul Dunării. La sfârșitul secolului al VI-lea, pe vremea invaziei slavilor în teritoriile din sud fluviului, aceste elemente se mai păstrau în toponimie, după mărturia cronicarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Elementele latine de bază (cuvinte-tip), în dialectul daco-român, sunt în număr de 1500 (1600), dar, împreună cu derivatele, lingviștii Candrea și Densușianu au ajuns până la 2000-2500 cuvinte latineînaintea lor, Pușcariu ajunsese până la 1947. Raportul real între elementele latine și cele preromane (autohtone) este de 1500-1600 cuvinte latine de bază la 160-170 autohtone (traco-dace), așadar un total maxim de 1700 cuvinte moștenite. Concluzia ce se impune: cuvintele autohtone (prelatine) reprezintă doar o 1/10 din lexic, dar sunt importante (în ciuda numărului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anterior oricăror împrumuturi externe, fiind din punct de vedere românesc, contemporane, în sensul absolut, cu întregul fond romanic al limbii române. Ulterior, după cucerirea romană, latina înlocuiește idiomurile autohtone. În limba română, gramatica ei istorică arată (indică) că elementele autohtone (preromane) au existat simultan cu cele latine, cu care alcătuiesc împreună blocul omogen al fondului lexical moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
recentă, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, și că istoricitatea subiectului dovedește o intenție politică precisă a ideologilor maghiari: negarea drepturilor națiunii române. Istoria originilor și a continuității provoacă a provocat deja numeroase studii ale specialiștilor în antichitate privind Dacia preromană și romană. Contribuțiile arheologice s-au transformat, după cel de-al doilea Război Mondial, în știința care tinde de atunci încoace să acorde o atenție aparte istoriei Daciei. Descoperirea Daciei ca un spațiu populat, organizat politic și structurat militar, oferirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]