125 matches
-
pier, ochiul descoperă vederea „cea tristă” a pietrelor În ruină. Ocrotirea este, În fapt, o instalare Într-o durere mîngîietoare, adăpostul ia Înfățișarea unui mormînt: „Să viu spre mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii, o anumită bucurie În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o „dumbravă deasă”, iar valea este străbătută de o gîrlă șerpuitoare. În peisaj intră și fîlomila ce cîntă cu „multă Întristăciune” În stuf, zefirul care ascultă cu plăcere, luna („vremelnica stăpînă”), glasul Îndepărtat al păstoriței etc. Este spațiul romantic (preromantic) cunoscut, intimizat și, Într-o oarecare măsură, convenționalizat de imagini literare gata făcute. Poemul Înserare urmează Îndeaproape, cum s-a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care o pune În singurătate această
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin alte poeme. „Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși, Heliade are o mai mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul este, dealtfel, o temă importantă pentru el. Un poem se cheamă Cine-i Amoriul, un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de a electriza sau de a Înlemni corpul: „Doi ochi porți Ce fac morți Ca niște gelați Și aruncă Tot În munci Pre amorezați...” Ioan Cantacuzino (CÎntec grădinăresc) vorbește și el de „doi ochișori” care: „... omoară și Învie”, Văcăreștii, Pann, preromanticii, toți sînt adoratori fanatici ai ochilor. Grigore Alexandrescu rezumă acest cult al privirii În poezia română: „O singură privire viața vestejește Cu lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine sînul sub forma, uneori, mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
materiale: „Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Închinăciune, străjuire În jurul iatacului, prudență maximă, jurămînt de vasalitate, fuga (exilul) etc... Modelul Îndepărtat al ibovnicei este Laura. Se adaugă un anumit senzualism de tip sud-est european și voluptăți de clasă bătrînă... Al doilea tip de feminitate este cel romantic (preromantic) În care se prelungesc, la noi cel puțin, elemente de mitologie clasică. El va căpăta desăvîrșire În poezia lui Eminescu la care erotica reprezintă un mod de a cuprinde marile mituri ale existenței. Sensibilitate maladivă, vocație a morții, diafanitate și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
biologie, teologie), neajuns în posesia vreunei diplome academice dar cu remarcabilă cultură de bibliotecă. Nu numai că poliglotul survolase prin câteva literaturi dar și tradusese din europeni celebri: Giambattista Marino ("cel mai mare poet din secento zice Attilio Momigliano), din preromanticul german Herder, din himericul Gérard de Nerval, din profundul Lev Nicolaevici Tolstoi, din alții, contemporani. În Jeny și cei patru sergenți, acționează urmuzian un grotesc spumos; cei patru sergenți dezertori instalați într-o "groapă pătrată" conviețuiesc cu "palida fecioară Jeny
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Seamus Heaney ne confruntă cu o plurivalență a viziunii, lucru de altfel obișnuit la creatorii semnificativi. Viziunea lui poetică are, prin urmare, măcar două componente. Apare fie sub forma unei intrări în lumea esențelor (ca la romantici sau ca la preromanticul Blake), fie sub forma unei emoții extatice (ca la Yeats). Heaney le revelă pe amîndouă în creația lui fiind "profetic" (precum Blake) și trăind, totodată, "emoții sacrificiale" (precum Yeats). "Viziunea" în cauză nu se limitează doar la palierul intern al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este chiar atât de neînsemnată, chiar și în cazul selecției severe operate de mine). Alta este însă situația în Occident, unde există destule cărți subsumate literaturii terorii artistice, examinate mai ales în perioada ei de formare și de consolidare (goticul preromantic), și încă mai multe popularului horror. Decupând și exploatând o nișă deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și dorința irezistibilă de a ne satisface curiozitatea, odată ce aceasta a fost trezită, explică nerăbdarea noastră de a parcurge până la capăt o aventură, deși simțim o durere reală pe parcurs" (Sandner 2004: 32) Ea conchide într-o notă de exaltare preromantică: "Cooperând, pasiunea și fantezia înalță sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
absurd se împletește cu fantasticul psihologic" (1972: 105) și plasează nuvela sub semnul neoromantismului. Există aici, fără îndoială, elemente de factură romantică, însă rădăcinile propriu-zise ale Arankăi pot fi detectate, în opinia mea, mai ales în poza gotică, de orientare preromantică. Este vorba, mai precis, despre un gotic redimensionat, ajustat la condițiile unui spațiu special, de frontieră dintre lumea apuseană și cea răsăriteană, i.e. Transilvania. Surprinde locvacitatea stilului, ceea ce constituie, după caz, o calitate sau un defect în scriitură. Într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de canadianul McLuhan în secolul trecut, pentru a anunța "orgia mass-media". O elită de savanți și de poeți (cei din avangardă sau premiații Nobel n.ns) anunță însă un mit "nou" și "Un zeu "nou" care recuză nu doar titanismul preromantic, ci, în egală măsură, și dionisismul "decadent". Acest zeu, înger și mesager al comunicării este Hermes. (Op. cit., p. 239) El este zugrăvit de către creștini sub chipul lui Hristos. În mod derizoriu, în mod paradoxal, "Geniul Creștinismului" pare să se fi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
literare" formează un sistem împreună cu ideile filosofico-estetice de analogie universală (ea însăși reprezentată de teoriile corespondenței și ale simbolurilor 7). Aceste "idei literare" au modificat profund funcția descrierii de peisaj și s-au dezvoltat în scrieri care sînt convențional denumite preromantice și romantice. Descrierea este expresivă mai întîi pentru că ea deține un punct de vedere, fie pe cel al autorului sau pe cel al personajului care controlează descrierea. Ceea ce, la nivel textual, se manifestă prin prezența izotopiilor euforice sau disforice, în funcție de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îi povestește viața, Diderot îi spune "că o operă dramatică în care aceste încercări i-ar fi subiectul ar face impresie asupra tuturor celor care au sensibilitate, virtute și o oarecare idee despre slăbiciunea umană". Foarte mult influențat de sensibilitatea preromantică a lui Richardson, Beaumarchais pretinde să facă și el din elogiul virtuții subiectul primei sale drame, Eugénie, scrisă în 1767. Este, spune el, "disperarea la care imprudența și răutatea altuia pot conduce pe o persoană tânără, nevinovată și virtuoasă, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după Tatăl de familie (Le Père de famille), el a fost primit cu destulă reținere. Grimm nu-și arată obișnuitul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opuscule morale și dialoguri, precum și uriașul Zibaldone di pensieri), o experiență de viață amară și dezabuzată. „că eu veșnic m-am crezut“ (it.), din poemul A se stesso, v. 3. Étienne Pivert de Senancour (1770-1846), unul din cei mai însemnați preromantici francezi, minat de suferință și de o paralizie precoce, autor, aproape necunoscut în epocă, printre altele, al celebrului roman Oberman, 1804. Antero Tarquínio de Quental (1842-1891), influent poet romantic portughez, adept al unui radicalism metafizic care vedea în moarte singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dascăl mi-i Amor. În această profesiune de credință faustică, motivația anticelibatară a lui Rusu XE "Rusu" nu mai este una de ordin ideologic, ci se manifestă exclusiv la nivelul mentalităților. Ea vine din direcția deschiderii spre afectivitate specifică sensibilității preromantice. Dar, spre deosebire de Pauleti XE "Pauleti" , Ioan Rusu nu va reuși să dea curs unor asemenea imbolduri, se va hirotoni preot celibatar și va rămâne profesor la Blaj. Fidelitatea față de prima sa dragoste Îi va fi Însă fatală. Peste câțiva ani
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
generoase ale Foii pentru minte, inimă și literatură sau chiar prin inițiative nevalorificate publicistic) pe trei compartimente principale: traduceri, producții originale și culegeri de folclor. În ansamblul acestor preocupări, tentația literaturii populare s-a dovedit a fi o temă esențială. Preromanticii ardeleni vor culege folclor, vor scrie poezii și nuvele originale de inspirație „poporană”, vor Începe chiar să teoretizeze, pe dibuite, cu privire la rolul creației populare, În efortul de a instrumentaliza acest domeniu În folosul ideologiei naționale. Se pot delimita trei factori
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
povestiri, probabil foarte deformate, În care inspirația populară este amestecată cu ecourile livrești, ceea ce Îngreunează identificarea lor. Gustul literar al lui Ürmösy este semnificativ pentru plasarea sa abia la jumătatea drumului dintre iluminism și romantism (cel mult cu o mentalitate preromantică, În pofida activității sale de folclorist de mai târziu), deoarece interesul pentru creația populară, existent, fără Îndoială, este Însoțit de o reținere evidentă față de valoarea ei artistică. Interesante sunt și observațiile cu caracter etnografic, călătorul maghiar rezumând câteva tradiții orale. Una
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
France au XVH-ième siècle (Istoria literară a sentimentului religios în Franța secolului al XVH-lea) a abatelui H. Bremond își extrage o mare parte din material din literatură; iar Monglond și Trahard au scris studii foarte subtile despre sentimentalism, sentimentul preromantic al naturii și curioasa sensibilitate a revoluționarilor francezi. *19 161 Dacă studiem lista lui Unger, trebuie să recunoaștem că unele dintre problemele pe care le enumera sunt pur și simplu probleme filozofice, ideologice, pentru tratarea cărora poetul a fost numai
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
originii sociale este, în mod evident, strîns legată de problema primelor impresii, a primului mediu fizic și social în care a trăit un scriitor. După cum a arătat Schoeffler, în Anglia fiii preoților de la țară au contribuit mult la crearea literaturii preromantice engleze și la formarea gustului englez în secolul al XVIII-lea. Datorită faptului că au trăit la țară, aproape literalmente în cimitir, la ei s-a putut dezvolta ușor înclinația pentru poezia peisagistică și poezia cimitirelor, pentru meditațiile asupra morții
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
care mi le-a ridicat În cale, ca... pe o vină! Eram un fel de „singuratic” În această profesiune de credință existențială, o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de imbecilitate, dacă nu de mediocritate abil ascunsă ca să te plângi de acestea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
primii 20 de ani după război. Se încercase atunci echivalarea creației lui, sălbatic mutilată (rămăsese doar Împărat și proletar în fragmente, Scrisoarea III la fel de ciopârțită și o sărmană postumă despre care nici nu se știa că era o adaptare după preromanticul englez Thomas Moore) cu bietele rânduri rimate ale unor poeți de la "Contemporanul", revista socialistă de la 1881, de care nimeni nu auzise până atunci. De altfel, cred că sunt unul dintre puținii supraviețuitori ai teribilului moment din 1950, așa-zisa sărbătorire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumei" (1840) și un fastuos hebdomadar bilingv, "Spicuitorul moldo-român" ("Le glaneur moldo-valaque"), în 1841. "Alăuta românească" s-a impus datorită faptului că a adunat în jurul ei pe cei mai reprezentativi scriitori ai epocii. Lirica publicată este, în general, de factură preromantică (C. Negruzzi, Ionică Tăutu ș.a.), fie anacreontică (Gh. Asachi, Manolachi Drăghici). Scrierile în proză sunt mai puține: note de călătorie (C. Negruzzi), povestiri cu subiect oriental, scrisori, etc. Deosebit de bogată este rubrica traducerilor din Schiller (Kogălniceanu), Martial (Asachi), Voltaire. Puținele
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]