125 matches
-
absurd se împletește cu fantasticul psihologic" (1972: 105) și plasează nuvela sub semnul neoromantismului. Există aici, fără îndoială, elemente de factură romantică, însă rădăcinile propriu-zise ale Arankăi pot fi detectate, în opinia mea, mai ales în poza gotică, de orientare preromantică. Este vorba, mai precis, despre un gotic redimensionat, ajustat la condițiile unui spațiu special, de frontieră dintre lumea apuseană și cea răsăriteană, i.e. Transilvania. Surprinde locvacitatea stilului, ceea ce constituie, după caz, o calitate sau un defect în scriitură. Într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Seamus Heaney ne confruntă cu o plurivalență a viziunii, lucru de altfel obișnuit la creatorii semnificativi. Viziunea lui poetică are, prin urmare, măcar două componente. Apare fie sub forma unei intrări în lumea esențelor (ca la romantici sau ca la preromanticul Blake), fie sub forma unei emoții extatice (ca la Yeats). Heaney le revelă pe amîndouă în creația lui fiind "profetic" (precum Blake) și trăind, totodată, "emoții sacrificiale" (precum Yeats). "Viziunea" în cauză nu se limitează doar la palierul intern al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
va permite să ocupe un loc în galeria clasicilor literaturii engleze. Împreună cu "Aventurile lui Peregrine Pickle" constituie argumentarea operei lui Smollet ca precursor al marilor realiști englezi Dickens și Thackeray. Contemporan lui Smollet, irlandezul OLIVER GOLDSMITH (1728-1774) face parte din preromanticii sfârșitului de secol XVIII. Cariera sa medicală n-a fost strălucită. Eroul său, pastorul doctor, este personajul principal al romanului "Preotul din Wakefield", opera care-l recomandă pe Goldsmith literaturii universale. A mai scris eseuri ("Cetățeanul lumii"), versuri ("Satul părăsit
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
la un loc, un fel de tratat de morală, ale cărui precepte sunt ilustrate tot prin istorioare morale (Petre și Cristina, Prințul dezamăgit, Puterea religiei ș.a.). Printre alte povestiri, o meditație intitulată Gloria (Slava) omului este un solilocviu, de tip preromantic, pe tema soartei omenești, privită sub spectrul deșertăciunii. A. a fost un traducător ambițios și nu lipsit de iscusință, ale cărui realizări au ca trăsătură comună o deosebită fidelitate față de original. Este, mai întâi, cazul versiunii românești a tragediei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
Doina Ruști Cartea lui Roberto Merlo, profesor la Universitatea din Torino, doctor în românistică, tratează un subiect fundamental pentru cultura noastră: rădăcinile preromantice ale mitului dacic. Preocupat de amploarea pe care i-au dat-o pașoptiști, Merlo alcătuiește o adevărată „hartă” a elementelor unui mit de construcție cultă. Nu atât mesajul literar interesează în cartea sa, cât amploarea pe care a avut-o
Un italian despre pașoptiștii români by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/3451_a_4776]
-
aluziile culturale. Căci Levantul e un adevărat manual al postmodernismului românesc: o sursă inepuizabilă de citate și colaje intertextuale. Dintr-un punct sau altul al textului, al versurilor ce-l compun, se întind fire în toate direcțiile, către romantici și preromantici, moderni și postmoderni: tot atâtea valențe libere ale unui element de o enormă disponibilitate combinatorie. Legenda Monastirii Argeșului și proverbele lui Anton Pann, }iganiada lui Budai-Deleanu și întinsa producție poeticească a lui Bolintineanu, versurile nostalgice ale lui Ion Pillat, sintagmele
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
și iubirea nefericită a Iuliei pentru Ovidiu sau a Heloisei pentru Abélard, și iubirea lui Conachi (travestit în Ikanok) pentru Smărăndița Donici (adică Zulnia) s-a desfășurat într-un cadru natural sălbatec, înfricoșător; comentatorii au văzut aici o sugestie indiscutabil preromantică, cu toate că sursa se afla undeva pe aproape, adică în versurile traduse de poet din Donat și din Collardeau: Călător pe văi, pe dealuri, pe colnice părăsîte,/ Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi pintre ponoară,/ Că doar oi uita de groază dorul
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
adică al unei singure poezii reținute de memoria cititorilor". Ori: Ideea poeziei este că tiranii se înspăimîntă la vederea ruinelor, expresie a slavei strămoșești, deci, așa cum au arătat Călinescu, M. Anghelescu și alții, Cârlova adaptează la necesități locale răspînditul motiv preromantic". Cu oarecare pedanterie, N. Manolescu notează: "Singurul poet, din prima generație romantică, atașat deplin spiritului High Romanticismului - așa cum l-a definit Virgil Nemoianu - este la noi Ion Eliade Rădulescu". Ori, dornic de revizuire: "S-a spus că Eliade e nul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
irațional, al existenței ca oarbă voință vorace se convertește însă într-un principiu asumat, luminos, al proslăvirii Atotputernicului. Se pot identifica aici și semnele unor argumente cosmologice care indică prezența factorului divin în univers, ca și cele ale teologiei naturiste preromantice și romantice, între care cea a lui Bernardin de Saint-Pierre: "Stau pe un scaun de-un deget, la o masă de o palmă, închis în mine, fără să mișc buzele, nebun în luna a noua de Ierusalim. Căci mi-am
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul "șaizecist", un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea război mondial tradiția sa, amputată sau pusă la index. O conectează cu modelele ei, reînscriind-o într-o linie de evoluție firească. Face acest
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
fortuna labilis", deoarece, în felul acesta, avem posibilitatea să urmărim schimbările ce se produc pe o suprafață întinsă și să le surprindem traiectoria de la punctul de inserție în vechea literatură religioasă până la hotarele romantismului. Una dintre cele mai caracteristice manifestări preromantice de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea o constituie meditația pe tema coruptibilității materiei și a nestatorniciei soartei, înscrisă literar în aria motivului "fortuna labilis" sau a uneia dintre variantele sale: "ruinele", "triumful morții", "ubi
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
-se deturnat de la misiunea sa de ucigaș cu simbrie. Reconstituirea începutului de veac XIX românesc și european evită cu succes o imagine stufoasă de tip arheologic sau ostentativ arhivistic, în favoarea unui context istoric suplu, redat inclusiv prin eșantioane de sensibilitate preromantică. Un spectacol în costume de epocă interpretat de temperamente alerte, când nu vulcanice, ce nu întoarce spatele, ba dimpotrivă, climatului contagios european, politic, cultural, livresc, vestimentar, culinar ș.a.m.d. Compozita structură a tipologiilor și mentalităților din Principate, cu un
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
au admis preponderența unui anume sistem literar, fie că venea din partea unui popor, fie a unui curent estetic. Au evitat greșelile antecesorilor, care preferaseră, pe de o parte, modelul francez în dauna celorlalte modele, iar pe de altă parte, curentele preromantic și romantic, în dauna celorlalte. Tot pentru a evita erorile înaintașilor, cu deosebire ale postpașoptiștilor, junimiștii au avut o atitudine prudentă față de curentele literare la modă în Europa, preferând să aștepte verdictul timpului. Așa se explică precauția, chiar ostilitatea, față de
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
Properțiu, Vergiliu. Un exemplu de corecție severă aplicată paradigmei literare a predecesorilor îl oferă modul de receptare a literaturii franceze. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului următor au însemnat prezența masivă, în literatura noastră, a literaturii preromantice franceze, cu deosebire prin Marmontel, Chateaubriand, Volney, Bernardin de Saint Pierre, Béranger. Prima jumătate a secolului al XIX-lea va accentua ofensiva literaturii franceze, în special prin prezența romanului popular și a vodevilului. Junimiștii se ridică împotriva ambelor tendințe. Spre
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
Eminescu se interesează îndeaproape de mitologia vedică 13 și chiar își propune să studieze sanscrita. Numeroși alți junimiști și-au manifestat interesul față de literatura indiană: Pogor traduce din versurile lui Amaru. Din literatura rusă, în România fuseseră cunoscuți doar câțiva preromantici și romantici. Opunându-se și aici predecesorilor, junimiștii nu se mai arată preocupați deloc de Antioh Cantemir sau de Pușkin, ei fiind atrași de literatura rusă contemporană lor. Eminescu este probabil cel dintâi român care are cuvinte de apreciere pentru
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
a interesat, zeci de ani la rând, ce avea de spus acest boier din diminețile literaturii. Cum, de fapt, înghițită de gloria Junimiii, prima jumătate de secol XIX, dincolo de câteva premiere - primul roman, prima revoluție, își doarme, până la pașoptiști, somnul preromantic. Din care ies la iveală - deloc surprinzător, de fapt, pentru cine o cercetează îndeaproape - vârfuri de rațiune sincronizate, cu toate beteșugurile unei limbi în facere, cu tradiția iluministă la apus. O asemenea colecție de maxime, zicători, "cuvinte adevărate" (mai puțin
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
lira îmi încordează / Și îmi rezice c-un glas ușor, / Povestiri multe ce-nminunează / Bravilor care nu mai viază, / Ce zac în ticnă în groapa lor." În poezia "originală" e melancolic și elegiac, naiv și prozaic, chiar mai jos de sursele preromantice Young, Légouve, Gessner, Derjavin, Jukovski. G. Călinescu găsește unele "figuri și colori" în poezia lui Negruzzi. Poemul Aprodul Purice, subintitulat "anecdot istoric" nu-i decât o cronică versificată cu puține imagini cromatice, de unde se vede cum distanța de poezie îl
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
devreme a poeziei noastre, dar ca despre începători ai literaturii moderne românești cu mare concesie protocronică se poate vorbi. Mai e încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
pe Asachi, ceea ce este exagerare de patriotism local, muntenii îl votează in corpore pe puberul buzoiano-târgoviștean, ceea ce este, iarăși, un exces de tip provincial-sentimental. Contestatarii priorității nefericitului tânăr caută la Alecsandri, puțin mai târziu, noutatea spărgătoare de tradiții, potrivnică imitației preromantice și romantice occidentale, anume valorificarea poeziei populare românești. Și așa ceva i-ar fi slujit tristului poet. Dar nu astfel se evaluează chestiunile literare, la modul competiției zonale. Oricum, Cârlova onorează generația poetică românească de la începuturile ei moderne, alături de Iancu Văcărescu
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
se mișca într-una pe podium. Gîndul său înalt, plin de substanță, se comunica într-o cursivitate caldă, aș zice chiar lirică, celor care îl ascultau vrăjiți. Fie că vorbea de fonetică, despre structura romanului în secolul XVIII, despre poezia preromantică și romantică (și-mi amintesc ce surdină punea în glas citînd versuri de dragoste de poeta Lady Winchelsea sau de John Keats), te purta după el într-o altă lume, a inteligenței, a sensibilității eliberate de contingent. Cursul se încheia
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
se rezumă la "reexaminarea unor părți importante ale creației romantice" - chiar dacă include analiza pertinentă, surprinzător de condensată, a tuturor operelor importante ale romantismului, de la modele mari arhidiscutate la cele "mici", neglijate și, uneori, uitate. Astfel, alături de mostrele consacrate ale epopeii preromantice și ale poemului romantic propriu-zis, sînt reînprospătate în memoria cititorului o serie de poeți - și specii literare - mai puțin vizitate astăzi de istorici literari, analize întinse, deopotrivă savante și captivante - uneori în ciuda materialului investigat - fiind consacrate poemelor și dramelor sociogonice
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
mulțime.” Poți să te miri că un antic știa că nu e singur când e singur. Avea dreptate și Rousseau: când ești printre alții, te simți diferit, încât, cu toată dispersarea, te mai aduni, simți că ești un eu. El, preromantic, prin eu înțelege singur și se scaldă în singurătatea lui. Eu? Și eu mă simt, de obicei, mai bine când sunt numai eu deși, fiind stabilit că nu ești singur când ești singur, asta vrea să spună că, singur, mă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul „șaizecist“, un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea război mondial tradiția sa, amputată sau pusă la index. O conectează cu modelele ei, reînscriind-o într-o linie de evoluție firească. Face acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ei l-au ales pe cel de vizavi, expunându-și iubirea mirosind a transpirație în văzul lumii și al meu. Nu am mai ieșit pe balcon, mă retrăsesem în bucătărie, unde începusem să așez timbrele în noile clasoare, ascultând muzică preromantică și visând la o altă vară plină de fluturi într-o singurătate profundă și liniștitoare, departe de orice sentiment, tolănit în ființa mea leneșă. În iarnă am aflat că apartamentul lor a fost evacuat, cei doi s-au despărțit până la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
opuscule morale și dialoguri, precum și uriașul Zibaldone di pensieri), o experiență de viață amară și dezabuzată. „că eu veșnic m-am crezut“ (it.), din poemul A se stesso, v. 3. Étienne Pivert de Senancour (1770-1846), unul din cei mai însemnați preromantici francezi, minat de suferință și de o paralizie precoce, autor, aproape necunoscut în epocă, printre altele, al celebrului roman Oberman, 1804. Antero Tarquínio de Quental (1842-1891), influent poet romantic portughez, adept al unui radicalism metafizic care vedea în moarte singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]