442 matches
-
ar dori să plăsmuiască o epopee a prezentului, un soi de pandant al Iliadei, aceasta ar trebui să se intituleze Sinistroziada!) în care mascarada propagandei comuniste nu se da în lături, între altele, de la contrafacerea trecutului. Să fi fost din pricina presentimentului obscur că sistemul în cauză nu mai avea viitor? Să fi abuzat de istorie din spaima sufocării într-un prezent monstruos? La 65 de ani de la Marea Unire din 1918, mass-media românească celebrează evenimentul într-un stil pompieristic: ,Presa, radioul
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
imagini, un gînditor pe marginea acestora și nicidecum un sclav al lumii vizibile. Vreme de treizeci de ani Ion Dumitriu a pictat pămîntul. Pămîntul frust, pămîntul fertil, pămîntul în plină jubilație germinativă și pămîntul metafizic, cutremurat de melancolii și de presentimentul extincției și al pustiului. Dintr-o existență posacă și dintr-un principiu abstract, așa cum este pămîntul în ordinea realului nemijlocit și în vechile reverii cosmogonice, Ion Dumitriu a făcut o lume polimorfă, un spectacol neîntrerupt și o imensă matrice în
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
la pământ). Și citând din nou din Biblie - în acele clipe când României i-a fost răpit și nordul Transilvaniei - a asemănat durerea încercată cu cea vestită poporului lui Israel de profetul Isaia (Isaia, cap. 3). La care plin de presentimente a mai adăugat: Mă tem că încercările prea crude nu s-au isprăvit. 1 Vezi Cuvântul înainte al editorului la Mihail Sadoveanu, Drumuri basarabene. Ediție îngrijită și prefațată de I. Oprișan. (București-Chișinău, 1992). Citatele din text sunt reproduse după această
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
de către poet a propriei sale individualități: eleganta detașare din Fecioara în alb, monocordă și epurată la maximum, face apoi loc (Cînd vioarele tăcură) unor accente dramatice, care tulbură pacea inițială; iar în ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul în confesiune dictată de suferință. O stilistică proprie asigură însă unitatea întregului volum. La primul contact cu poezia lui Petică, frapează abundența unor formule și a unor sintagme
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Preda (Saie), a fost convins că Securitatea l-a omorât pe Preda, după ce acesta ar fi devenit pentru fostul regim un scriitor incomod, greu de controlat. Soția sa, Elena, a recunoscut în interviurile date după moarte că Preda a avut presentimentul că va muri. Aurora Cornea, marea iubire a scriitorului, mărturisea că văzând fotografiile cu cadavrul lui Preda nu s-a putut abține să nu se întrebe dacă nu cumva a fost asasinat. S-au scris mii de rânduri despre moartea
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest drum, cel al iubirii care nu duce nicăieri. Extraordinare sunt visele, șoptise Dudu pentru el. Nu se putea niciodată bănui unde se termină lumea și unde începe visul. Mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai mică mișcare. Împietrit. Mulți, mulți ani mai târziu, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cea de-a treia Încăpere), că fiecare sală conținea o singură literă din Enciclopedie. Aceea era a treia. Într-adevăr, În cea de-a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr-odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adîncă. Tulburată și abia trăgîndu-mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1978! Nota de plată depășea o sută cincizeci de mii de yeni. Prea mult chiar și pentru o petrecere intimă, dar pentru o singură persoană era exagerat de mult. În momentul În care am sunat la ușă, am avut un presentiment neplăcut care s-a concretizat de Îndată ce s-a deschis ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Însurat care o părăsise cu puțin timp Înainte să mă cunoască pe mine. Îmi povestise doar că, pe când era Însoțitoare de grup, cunoscuse un bărbat Însurat, cu copii, apoi se despărțiseră. Era tot ce știam de la ea. — Am avut imediat presentimentul că istoria o să se repete. Tipul ăsta avea În firmă reputația că citește mult, că Încearcă să se cultive, pe scurt, era genul de bunicuță. E drept că Încă de la Început Îi destăinuisem relația mea cu fostul partener, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dacă aș invita-o la masă după conferință, probabil că i s-ar părea ciudat și ar bănui ceva, de aceea am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ajută decât spaimei... ferocitatea zeului traversează pereții ... Citește mai mult o noapte în care se aprindglobularsentințele părinților pustiei...dreptatea loraplicată pe sufletca o cămașă de forță...repede, repede,cateva cruci care nu-i ajutădecât spaimei...ferocitatea zeului traversează pereții... VIII. PRESENTIMENT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014. O sticlă de vin roșu sec pe masa desfrâului proaspăt consumat... prin fereastră se-aude cum strigă surd copiii din flori ai vecinului; pe cealalată parte a străzii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de cărăbuși lătra neconvingător câinele; cireșul urzește capcane pentru paianjeni două case mai jos, iar departele lumii crește exponențial cu fiecare tril înăbușit al mierlelor. Toate, iubito, sunt dovezi ale tăcerii. Ah, ce răcoroasă odihnă aici, înăuntru... ce liniște, ce presentiment al somnului fără de tulburare... Citește mai mult O sticlă de vin roșu secpe masă desfrâului proaspăt consumat...prin fereastră se-aude cum strigă surdcopiii din flori ai vecinului;pe cealalată parte a străzii,în grădina secătuita de cărăbușilatră neconvingător câinele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
stufoase. Nu i-a ucis ea, continuase, respirând anevoie. S-a prăbușit o boltă de pivniță peste ei. Că le dărâmaseră nemernicii casa și doar în pivniță le rămăsese loc de adăpost. Simțeam întreaga popicărie zguduindu-se în spatele meu. Aveam presentimentul că în scurtă vreme va fi făcută una cu pământul. Pe mare începuseră să se ridice valuri ca niște cocoașe imense, de parcă sute de cetacee ar fi ieșit, ca la un semn, la suprafața apei. Prora în vânt, prora în
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
în secreta plasă a timpului de dincolo dragostea încă mai poate vorbi evocând cuvântul din cântarea cântărilor iubirea e oarbă ea citește în ochi în astre în forme și câteodată și în inimi un fel de căsătorie a amintirii cu presentimentul riscând eroarea pentru a găsi alt drum pe care ne vom rătăci am citit în semnele cerului cuvintele mele pleacă de-aici în vânt nicio fală niciun foc nu le-a mistuit jumătăți de clipe în fugă mă surprind descifrând
FLUX ŞI REFLUX de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363681_a_365010]
-
cathartice și soteriologice a Poeziei: „o piatră străbate/umbrele lor/și mă lovește în piept.// Doamne,/cu câtă bucurie/o ridic!...” - cf. Cu câtă bucurie...!, p. 16. Sunt 10 poeme cu titlul Strigăt - ceea ce sugerează obsesia, aproape „pipăirea” dureroasă a presentimentului unei iminențe a apropierii clipei de întrerupere a mesajelor terestre, a faptului că mesajul său PERSONAL-POETIC are importanță cosmic-ameliorativă, pentru alții/ceilalți (atitudine hristic-altruistă, întru Eros Agapé): „nu-mi lăsați timp să vă rog/să fiți mai buni” - cf. Supraviețuire
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
halucinante, activ-reflexive, bestial-suicidare: „omule ai milă de tine/omule/nu mă lovi - /îți faci rău:/ atroce/îți crește pofta/de sânge!” - cf. Strigăt (2), p. 41. ...Deasupra tuturor dezlănțuirilor frenetic-infernale (frenezie având ca motivație, pentru Satana, dar prin intermediar uman! - presentimentul apropierii Județului din Urmă și al excluderii finale a Răului, dintre personajele Teatrului Cosmic!), deasupra tuturor ipostazierilor sabatice ale Bacăului-Infern, însă, tronează Efigia Nemuritoarei Armonii/Re-Armonizări Cosmice prin POEZIE: STATUIA LUI BACOVIA! : „ în timp ce aleșii tăi de elită/se zbat cu
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
a problemelor abstracte, care într-un vârtej al simțirii, în confuzia tuturor elementelor sufletești, se împletesc în alcătuiri ciudate și haotice. Cum să mai poți face filozofie abstractă, cînd în tine se desfășoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspirațiile spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
mai poți face filozofie abstractă, cînd în tine se desfășoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspirațiile spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în același timp, simultan. Toate tendințele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioară, într-o confuzie absolută
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
a comunica între noi, fratele meu începuse să-mi repete vorba din străbuni, mottoul străbunicului. Nu numai o repeta, dar îl simțeam implicat în acest gând ca într-o îndatorire neîmplinită, uitată. O teamă cumplită a pus stăpânire pe mine. Presentimentul că face ceva periculos mă obseda ziua și noaptea. Începusem să am coșmaruri. Îl visam pe fratele meu și totdeauna îl pierdeam pe drumul spre gimnaziu, în autobuz, într-o rigolă peste a cărui capac a pus piciorul, ridicat de
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este alauatul care dospește preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
să-l roage pe Albert, cu lacrimi în ochi, ca măcar să mimeze veselia, buna dispoziție. - Gata! S-a zis cu școala! Profesorii nu au cum să ne mai sperie! Azi ne luăm adio de la toți și de la toate! Fiorul unui presentiment l-a străfulgerat pe Albert. Instinctiv a intrat în jocul fetei. Nu numai că a râs cu veselie dar a și ridicat-o ca pe o treistie și a rotit-o fixându-i privirea, pregătindu-și întrebarea cât și o
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
S-a așezat ușor la picioarele ei, ca într-o situație firească, fără să încerce să-și explice ceea ce simțea în acele momente. Și-a lăsat, nu pentru prima dată, mintea și sufetul în voia lor. Părea cuprins de un presentiment ; simțea căderea frunzelor îngălbenite, simțea schimbarea culorii acestora, mai întâi în arămiu, în galben cu vinișoare sângerii apoi în galben ca de ceară precum cea mai amarnică părere de rău. Să fi regretat Erica gestul făcut mai devreme? Trupul ei
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]