108 matches
-
voinței ei. Însă Otilia nu făcea nici un gest care să pară îndrăzneț, nu scotea nici o vorbă nechibzuită. Totuși, pe Felix, familiaritatea ei, oricât de copilărească, cu Pascalopol îl nemulțumi. Lui Felix, apariția Otiliei îi dădu un sentiment inedit, de mult presimțit. Nu avusese până acum nici o intimitate cu vreo femeie. Mamă-sa murise de mult, de când el era în școala primară, și nu avea atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o aducere aminte cu totul vagă, / Țeseau În jurul meu o ceață făcută din berze foarte obosite, / Nu știam cînd mai văzusem toate acestea / Sau poate acum eram o amintire dintr-un viitor presimțit”) prin care „călătorul” e condus de o incertă „călăuză”: „Insula-Nălucă”, Patmos, poate „pămînt al apocalismului”, - dar rareori În Înțelesul său terifiant-exhatologic, ci mai ales ca teritoriu al revelațiilor ultime, de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
portretului celui care scrie. Chiar atunci când autorul rezervă o destinație postumă scrierii sale, el are În minte un cititor abstract, un lector dacă nu pe de-a-ntregul sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îngăduie nenumărate și imprevizibile manevre. Constatării aproape stupefiate că imaginea proprie tinde să dobândească o existență independentă i se opun strategiile dominării. Într-o formă extrem-minimalizatoare, Michelet concepe chiar o pseudo-scrisoare, Lettre de Jules à Michelet, prin care Încearcă dezamorsarea presimțitei desprinderi a eului scris de eul biografic: Îți scriu această scrisoare, dragul meu eu, pentru a face cunoștință cu tine, și această scrisoare nu va fi ultima. Pentru că nu te cunosc deloc, În ciuda interesului pe care ți-l port; ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce nu poate fi nici măcar presimțit. El ego-grafiază un spațiu al verticalității, contribuind, prin repetiție, la permanentizarea unor forme (lingvistice, imagistice) care În mod normal refuză antropomorfizarea. Corpul și sufletul, două entități care au marcat Întreaga istorie a gândirii omenești, sunt, În jurnalul intim, simple elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o altă perspectivă. Răfuiala scriitorului nu mai vizează doar neputințele, vizează și virtualitățile. Vocația de addenda corrige a jurnalului Începe să acționeze În dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul intim tinde să fie, asemenea autobiografiei, o sinteză, sacrificând instantaneitatea ambiției de a instaura o permanență. Un modus vivendi care să Împace fragmentarismul și discontinuitatea cu vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timpului zero. Puține jurnale intime scapă străbaterii, cvasiobligatorii, prin acest timp. Viața reportată dintr-un plan În altul, din neant În dreptunghiul paginii scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții cărților și scriitorilor români adună Barbu Cioculescu (n. 1927, Montrouge, Franța) între coperțile rafinatului său volum de Lecturi de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-se în posesia altcuiva care decide pentru ea și pentru toți. Maturizarea lui Esther înseamnă descoperirea lumii infestate de prejudecăți, ură și și primejdii, a războiului, a rasismului, a spaimei și a speranței. Drumul lui Esther este mereu îndepărtata și presimțita Cetate a Luminii (Eretzrael), regăsirea Dumnezeului stirpei ei, și totodată a propriei identități. Se va stabili în Israel, va face medicina la Montreal unde va și naște copilul conceput cu iubitul ei Jacques, căzut pe frontul Rezistenței, se va întoarce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a face gol în jurul lui. Mai ales că, în matematică, marea descoperire, așa cum s-a adeverit de-a lungul timpului, e posibilă doar până la vârsta de 40 de ani. Riemann a murit la 39 de ani (lăsând o ipoteză privind presimțita ordine magică a numerelor prime), Ramanujan la 32, Niels Henrik Abel la 27, Evariste Galois la doar 20, Euler și Gauss au dat contribuțiile lor fundamentale în fragedă tinerețe. Petros, la 24 de ani, crede cu tărie că va da
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
au fost binevenite pentru o sociologie comprehensivă. Până la urmă însă, "sociologia germană n-a scăpat, în mai mare măsură decât orice altă sociologie a Extremului Occident, de profanarea antropologică din Occident și Führer-ul pe care ea l-a schițat și presimțit nu a fost nici măcar caricatura monarhului rang "natural" inferior califului și imamului". (13, p. 124) În finalul acestui capitol, Durand menționează alte diferențe dintre islam și Occident vizând trei discipline: istoria, sociologia și psihologia. Dacă Occidentul le separă atât din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dintre Andromaca și Hector, care se arată în Iliada ca adâncă poezie a iubirii dintre soți și a iubirii lor pentru copil. Iubire și grijă și teamă sfârșind în durerea atroce a Andromacăi și, dincolo de moartea lui Hector, în imaginea presimțită a dezastrului final al Troiei. Care n-ar fi atât de crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre Andromaca și Hector, care se arată în Iliada ca adâncă poezie a iubirii dintre soți și a iubirii lor pentru copil. Iubire și grijă și teamă sfârșind în durerea atroce a Andromacăi și, dincolo de moartea lui Hector, în imaginea presimțită a dezastrului final al Troiei. Care n-ar fi atât de crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-mi pară prea grosolană formula teatrului occidental. Nu poți decât visa la o artă care ar fi o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry, Craig sau Schlemmer, scena este un loc de simboluri în care se proiectează, în mod abstract și stilizat, o viziune despre lume
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
op colectiv nu e lăsat în voia amintirii, ci fixat de la bun început în necesitățile stricte ale concepției. El nu adună o colecție de fragmente memorialistice, în schimb provoacă o sumă de proze autentice având ca subiect - central sau numai presimțit - privirea cu consecințe afective imediate. Narațiunile de aici nu devin proze prin ricoșeu, pe parcursul lecturii, ci se nasc direct cu o conștiință prozastică remarcabilă. Cum anume și, mai ales, de ce ? Răspunsul e, probabil, ușor de intuit, dar nu și de
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
explicită este memoria conștientă, memoria unui material de care cineva este conștient. Memoria implicită este memoria inconștientă, memoria unui material de care cineva nu este conștient". Dacă până prin anii '60, '70 distincția dintre memoria explicită și memoria implicită era doar presimțită, intuită, începând cu anii '80 ea este consacrată teoretic și experimental. Iar dacă până în anii '80 fusese studiată aproape în exclusivitate memoria explicită, în anii '80 și '90 pe primul plan trec cercetările dedicate memoriei implicite. S-a făcut aprecierea
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o aducere aminte cu totul vagă, / Țeseau în jurul meu o ceață făcută din berze foarte obosite, / Nu știam când mai văzusem toate acestea / Sau poate acum eram o amintire dintr-un viitor presimțit”) prin care „călătorul” e condus de o incertă „călăuză”: „Insula-Nălucă”, Patmos, poate „pământ al apocalismului”, - dar rareori în înțelesul său terifiant-exhatologic, ci mai ales ca teritoriu al revelațiilor ultime, de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei cărți este în același timp și interpretul ei: Să nu căutăm similitudini, echivalențe, translații între poeme și imaginile desenate - nimeni nu a ilustrat pe nimeni, ci doar pe sine, fiecare e pretext pentru celălalt, pe jumătate gândit, pe jumătate presimțit; dar în cele două serii paralele, ochii noști ar putea zări ceea ce pentru ochii viitori va deveni limpede?26. Articolul Marianei Enache din ultimul număr al revistei Arta din anul 1989 analizează ilustrația operei lui Creangă în perioada interbelică. Articolul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
opriră, înlemniți. Deodată însă tresări, se desprinse de copac și, ca un ciulin cosit, se prăbuși cu fața la pământ și rămase nemișcat“. Îmi vine să spun, ca Joyce prin gura lui Molly, „Da“. Nu e nimic trist în această moarte îndelung presimțită, în această plecare îndelung plănuită și chibzuită. E o plecare ce trimite, într-un fel, la una de altă natură, cea a bătrânului scriitor Ăre)-convertit. Iar aici vine Bloom Ăcare Bloom?) necruțător și dă cu tifla: „Da, doar că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care resimt necesitatea adevărată a acestei negații. Panait Istrati și-a cerut iertare; și dl Ștefan Augustin Doinaș a schițat gestul retractării. Nu de asta este vorba, ci: "de ce?" În fond, dacă Eminescu este salvator pentru neamul său, acest sacrificiu presimțit, intuit, tulbure poate că este necesar. Abia de aici ar începe discuția și ea nu se poate duce pe terenul cifrelor, datelor și citatelor ci implică trăire metafizică oarecum. Dl Th. Codreanu însuși ne atrage atenția asupra acestui fapt, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
corp istoric sau a unei idei obiectivate și girate colectiv. Fiecare persoană se împlinește în irepetabilitatea ei prin asimilarea interioară a întregului real, a unui real pe care îl transfigurează, îl transpune din regimul general-obligatoriului în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Distanța dintre cei doi termeni este atunci maximizată, capătă o tensiune care scurtcircuitează depărtarea, fără a o anula. Pe de o parte, simbolul și principiul simbolizat își prezintă acut vederii deosebirea de natură. Dar, pe de altă parte, își fac presimțită unitatea, incluziunea originară a simbolului în principiul pe care îl simbolizează. Cu cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e mai puternic vectorul simbolic care le leagă. Anecdotele mistice din mai toate tradițiile, ca și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
corp istoric sau a unei idei obiectivate și girate colectiv. Fiecare persoană se împlinește în irepetabilitatea ei prin asimilarea interioară a întregului real, a unui real pe care îl transfigurează, îl transpune din regimul general-obligatoriului în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Distanța dintre cei doi termeni este atunci maximizată, capătă o tensiune care scurtcircuitează depărtarea, fără a o anula. Pe de o parte, simbolul și principiul simbolizat își prezintă acut vederii deosebirea de natură. Dar, pe de altă parte, își fac presimțită unitatea, incluziunea originară a simbolului în principiul pe care îl simbolizează. Cu cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e mai puternic vectorul simbolic care le leagă. Anecdotele mistice din mai toate tradițiile, ca și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Occidentului și să fim avertizați la ce suntem sortiți o perioadă de timp adică discreției Moscovei și deci să nu ne cramponăm de iluzii 2. Mult timp, această situație n-a fost însă cunoscută. Apoi a început să fie intuită, presimțită, de unii, de alții. Treptat, treptat, am văzut că americanii nu vin și că n-au nici cea mai mică intenție să vină. Constatarea a fost pentru foarte mulți dintre noi profund traumatizantă. Un șoc greu de evocat. El a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]