108 matches
-
moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
hotărâre a dus la refacerea integrală și obositoare a indicilor de nume), în speranța că un viitor care ne părea încă incert ne-ar putea oferi posibilități mai adecvate pentru exprimarea adevărului istoric nefalsificat de intervenții deformatoare. Și acest viitor presimțit vag atunci a sosit totuși la timp pentru a ne permite continuarea publicării Bucureștilor de altădată, începând cu al doilea volum, în absența oricărei cenzuri și autocenzuri ideologice impuse. Beneficiind de acest nou climat cultural editorial, al doilea tom al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți pe Dumnezeu, amușinând cu cuvintele drumurile spre un orizont presimțit? Dacă în "orașul în care nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" nu l-ai găsit, să însemne că alte orașe, București de exemplu, sunt mai propice unor întâlniri decisive? Când apare Dumnezeu, cum ți se arată, Gabriel Chifu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unghi auctorial, cartea e o uzurpare. Volumul își lasă în urmă autorul, fiind excelent prin citate și dialoguri, și telegrafic pînă la serbezime prin intervențiile autorului. Dată fiind însă impresia totală, de inițiere subtilă într-un plan nevăzut și totuși presimțit, Ascult și privesc are virtuți duhovnicești și implicit metafizice, adică exact ce lipsește în genere uscatelor teze de doctorat uzual.
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n‑a fost soțul meu, mi‑a pecetluit Însă existența, iar eu i‑am „ușurat pătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
timp, constant și reversibil, cert și înșelător, dar mai bine să vorbim despre altceva... În acele zile, Zenobia se adapta noilor condiții ale existenței noastre; era o adaptare fluidă în care viața obișnuită nu se deosebea cu nimic de viața presimțită; ea le turna una în alta, gesturile și cuvintele ei se aliniau într-o modestie obscură și plană căreia numai rămășițele orgoliului meu mai încercau, din când în când, să i se opună. Pentru mine, Zenobia reprezenta mirificul dezlegat; naivitatea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știam de mult, ceva imposibil de formulat în cuvinte, simțit de obicei ca o împăcare, ca o știință totală și liniștită. Ea mă ferea de explicații; știam amândoi că nu e nevoie să reformulăm, ci să trăim conform lumii aceleia presimțite, devenind, astfel, disponibili pentru ea; când izbuteam, conflictul haotic al unor elemente și idei se topea de la sine, aparenta dezordine căpăta coerență; aceasta cerea însă destul chin și suferință : ca să le pot suporta, suprafața mea de contact pe atunci încă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
recurg la poezie; atunci incoerența și echivocul intrau în joc doar ca aparențe ale posibilului, pe când, dimpotrivă, înțelegerea formulată mi se părea pe jumătate pierdută. Zenobia mă ajuta să restabilesc pas cu pas o natură în parte uitată, în parte presimțită, dar care mă îndreptățea să mă îndoiesc de realitatea percepțiilor mele; această natură constituia pentru ea câmpul firesc al existenței. În norul care ne trăia trecuse timpul teoriei, era o vreme a dovezilor și a mărturiilor; acolo, solicitările, mai ales
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile, toate măsurile, sunt iluzorii, și așa mai departe. În plus, când ești senin și liniștit, poți auzi de acolo gemetele lumii și atunci se comite un pohem sau un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nordul Mexicului, au fost descoperite morminte ale unui popor străvechi cu o înălțime de 2,44 m. 8. Cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini conceptul și atributele fizice ale Spiritului-Femeie se reechilibraseră. Vreau să spun că, de pildă, gigantismul presimțit devenise pentru mine un fel de dimensiune pur spirituală, abstractă, fluidă și informă, în care imensitatea și micimea, anomalia și firescul, promiscuitatea și splendoarea coexistau, fără să mai existe ca atare. Începusem să intuiesc totala nepăsare activă cuprinsă în solicitările
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care, strecurându-se printre vizitatori și folosind un obiect cu vârf ascuțit, au perforat mai ales ochii portretelor. 3. În noaptea aceea n-am dormit. Era ca atunci când uiți ceva important și te chinuiește amintirea uitării sau când lucrul abia presimțit te prinde în ticăloșia desfășurării lui și-ți lasă pe limbă gustul unei remușcări, fără să știi cu ce ești vinovat. Unde greșisem ? Nu acum, cu Petru, fiindcă, fără doar și poate, greșisem înainte, altundeva... Un timp m-au năpădit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
covor persan din sufrageriile noastre, Îi făcea bine să stea așa, pierdut sub privirile ei, să se Închipuie copil și cum se joacă adolescentele cu el, disimulându-și perversitatea În clinchetul râsetelor, cum Îl Înfașă În aburul sexualității lor abia presimțite. De ce mi-ai zis „iubitul meu“? — De ce te interesează? Nu ești mulțumit? — Cine? — Tu. Nu ești mulțumit că ești iubitul meu acum? Nu sunt iubitul tău, Ionela, și nu te juca cu mine. Mi-e greu să ți-o spun
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
urmă cu o jumătate de an. S-a schimbat ceva Între timp? - În ceea ce privește titlul, nu. - Dar În ceea ce privește conținutul? - Am mai adăugat câteva fapte, am aprofundat oarecum concluziile - acum șase luni, ele erau doar intuite și prefigurate sau, mai bine zis, presimțite vag... e dificil de explicat... În fond, e o ipoteză, am exagerat spunând concluzii - În materie de istorie, concluziile sunt Întotdeauna riscante -, o simplă ipoteză, nimic mai mult decât atât... - Dar nici mai puțin!... - Ce vreți să spuneți? - O ipoteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curajul să formulez În cuvinte gândul ce-mi părea să echivaleze cu o formidabilă revelație. Mă cuprinsese starea aceea febrilă ce survine adesea când suntem pe punctul de a ajunge la o soluție Îndelung căutată și ezităm Între entuziasmul victoriei presimțite și teama că mizăm pe o falsă rezolvare, că imediat s-ar putea să recădem În disperarea insolubilității problemei. Mi se părea prea simplu să poată fi și adevărat. Și totuși: dacă cheia cifrului era inclusă chiar În propoziția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din ce în ce mai pătrunse de tăcere și noapte, lăsându-și cu plăcere sistemele nervoase și circulatorii, organele interne, musculatura și tăcutele oase pătrunse de ceață și purtate ca prin vis, pe canapele moi, spre o destinație necunoscută și totuși atât de plăcut presimțită, conturându-se ademenitor în închipuirea fiecăruia în scânteieri de cristale, în aburi de bunătăți, în platouri de somon afumat și tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
explicită este memoria conștientă, memoria unui material de care cineva este conștient. Memoria implicită este memoria inconștientă, memoria unui material de care cineva nu este conștient". Dacă până prin anii '60, '70 distincția dintre memoria explicită și memoria implicită era doar presimțită, intuită, începând cu anii '80 ea este consacrată teoretic și experimental. Iar dacă până în anii '80 fusese studiată aproape în exclusivitate memoria explicită, în anii '80 și '90 pe primul plan trec cercetările dedicate memoriei implicite. S-a făcut aprecierea
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a fost cazul, elementele marcante sau excepționale din ajun (reîntâlnirea cu un vechi prieten, probleme administrative, o ceartă în familie, o întâlnire amoroasă etc.) 2. Titlul: este interesant să vă intitulați visul, ceea ce vă va permite să precizați spontan tema presimțită. 3. Povestirea: trebuie să fie cât mai fidelă, adică să nu acordați atenție stilului literar și nici ortografiei (unele lapsusuri se dovedesc interesante pentru înțelegerea unui simbol), fără a căuta coerența, fără a face legături pentru a articula diferitele scene
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar neidentificabil. Subiectul se simte probabil amenințat, dar nu poate spune clar de unde vine pericolul. Câinele ținut în lesă exprimă stăpânirea instinctelor. Dacă scena este blândă și nu conține violență, dominarea pulsiunilor se face inteligent. Cel ce visează se reconciliază
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
portretului celui care scrie. Chiar atunci când autorul rezervă o destinație postumă scrierii sale, el are În minte un cititor abstract, un lector dacă nu pe de-a-ntregul sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îngăduie nenumărate și imprevizibile manevre. Constatării aproape stupefiate că imaginea proprie tinde să dobândească o existență independentă i se opun strategiile dominării. Într-o formă extrem-minimalizatoare, Michelet concepe chiar o pseudo-scrisoare, Lettre de Jules à Michelet, prin care Încearcă dezamorsarea presimțitei desprinderi a eului scris de eul biografic: Îți scriu această scrisoare, dragul meu eu, pentru a face cunoștință cu tine, și această scrisoare nu va fi ultima. Pentru că nu te cunosc deloc, În ciuda interesului pe care ți-l port; ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce nu poate fi nici măcar presimțit. El ego-grafiază un spațiu al verticalității, contribuind, prin repetiție, la permanentizarea unor forme (lingvistice, imagistice) care În mod normal refuză antropomorfizarea. Corpul și sufletul, două entități care au marcat Întreaga istorie a gândirii omenești, sunt, În jurnalul intim, simple elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]