71,953 matches
-
elementele de datare lipsesc cu desăvîrșire. Și în expoziția Țuculescu ele lipsesc chiar cu desăvîrșire. însă de această lipsă nu sînt vinovați, în exclusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără nici o precauție, că
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
curând o formă prin care Academia vrea să se promoveze și să se valorizeze pe sine, dobândind o mai mare proiecție națională și internațională? Răspuns: ABL nu are nevoie de o piață, și nu are nevoie nici să cedeze la presiuni, astfel că motivul alegerii mele nu este poziția pe care o ocup ca scriitor, ci un fapt concret: s-au schimbat parametrii. Cum în ABL există persoane sensibile la prezent (și nu la trecut, cum spune legenda), acest lucru a
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
Observînd un fenomen artistic de o extremă versatilitate, a cărui funcție s-a schimbat radical în raport cu evoluțiile istorice și cu interesele ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida circumstanțelor ostile și a presiunilor de tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu proaspătă. Fie că scrie despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie că scrie despre expresionismul nordic și despre
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
reclame multicolore, care caută să espompeze mizeria din spatele lor. Vreau să mă Întorc acasă, dar din ce În ce mai mulți analiști politici și economici avertizează că România este În mare pericol. Tot ce mergea prost, merge și mai prost. Parcă suntem mereu sub presiunea unui blestem, care revine mereu, sub forma unor curbe de sacrificiu, care afectează generațiile prezente și, implicit pe cele viitoare. În istoria recentă, țara a avut doi mari conducători, care s-au remarcat prin multe realizări, deși erau diferiți ca
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
anihilați până la unul, iar aceia dintre ei care n-au înțeles regulile jocului s-au văzut puși pe lista neagră. Un exemplu mai apropiat e C.N.S.A.S.-ul. Instituție care, tot așa, trebuia să funcționeze independent și la distanță de presiuni de tot felul. Cîtă vreme aici au fost dați în vileag numai informatori, de preferință cei din partidele istorice, C.N.S.A.S. și-a putut vedea de treabă relativ liniștit. Cînd însă unii membri ai Colegiului acestei instituții au ajuns la
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
Gh. Grigurcu). În același timp se mai poate identifica o pastă omogenă de simbolism și expresionism autohton, bine absorbită de "jocurile mari" ale cuvântului. Citite prin anii '50 -'60, poeziile trebuie că se detașau net de creațiile vremii, ștrangulate de presiunile extraesteticului. Citite astăzi, în fața unei generații pretențioase și educate în școala lui N. Stănescu, M. Sorescu, M. Cărtărescu etc., mai găsesc totuși o anume putere de seducție. Unele poezii pot convinge și această generație: Ca într-un ascensor zănatic, Amintirile
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
inferioare din punct de vedere estetic. Nimic mai neadevărat. Aerul de parabolă, fraza scurtă, tăiată nervos, notația exactă, concisă, toate reușesc o bună sugestie a atmosferei. Poeziile sunt mai mult niște fotografii ale unei lumi depărtate, melancolice, aflate parcă sub presiunea observației și nu rezistă decât până la tâlcul final. Sunt admirabile unele dintre ele: țipătul ierbii, Pământul alb, Chemarea, Minus infinit, Fereastra dinspre lume. Fantasticul și absurdul alcătuiesc sinapsele unor tablouri, mai ales în ultimele două exemple. Sunt și texte care
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
bibliografice, în alcătuirea cărora se confruntă mai multe sisteme ( nume reproduse complet, prenume abreviate, reproducerea exactă a formulei alese de autor în textul citat), la noi funcționează regula nescrisă de reproducere integrală a prenumelor feminine, chiar cu riscul inconsecvenței. Sub presiunea unor sisteme internaționale de indicare a referințelor, din numele unei autorități științifice de sex feminin poate fi eliminat prenumele, purtător al informației de gen ( mai ales în scurte trimiteri între paranteze, de exemplu "cf. Manoliu Manea 1993"). Citarea în text
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
ce amintește prin tonalitatea și cursivitatea demonstrațiilor de eseurile lui Michel de Montaigne. Un alt mare eseist german, poet și mentor cultural Hans Magnus Enzensberger scrie o diafană istorie a norilor, în 99 de meditații lirice, poematice, deloc străine de presiunea cotidianului. Sub impactul conflictului irakian, la Leipzig pînă și invitata de onoare neutra Elveție - a trebuit să cedeze întîietatea dezbaterilor care nu s-au mai fixat nici măcar asupra procesului extinderii spre răsărit a Europei, cum fusese programat inițial. ( Printr-o
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de insolit, scriitorul se simte în largul său doar printre non-americani - dovadă fiind prietenii săi, nord-europeni, polonezi și evrei, față de care are o reacție
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
lumea din Plexus se învârte în jurul stomacului, și nu în jurul subiectului care pare să acompanieze peste tot numele lui Miller. Supraviețuirea de zi cu zi, banii de mâncare, chirie și autobuz sunt subiecte esențiale, aproape la fel de importante în roman precum presiunea - internă și externă - de a scrie. Sexul e aproape absent aici, iar în puținele ocazii când își face apariția, e o viziune pasageră și grotescă. Steve Erickson spunea despre Tropic of Cancer că acest roman e văzut, în mod greșit
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
substitut al unui anume izolaționism ca și al aculturației), americanii "se dau în vînt după fantasmagorii a la Dracula, pentru că în imaginația lor, Transilvania, grație romanului irlandezului Bram Stoker, este un pămînt populat cu vampiri și strigoi. De aici și presiunea unor structuri ale imaginarului asupra codului etic al românilor. Fatalmente, sîntem judecați astfel prin ceea ce avem negativ. Personalități ca Enescu, Brâncuși, Eliade sînt cunoscute în cercuri extrem de restrînse, superspecializate". Gabriel Stănescu " Unde am fugit de acasă? Interogație asupra exilului, Criterion
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
că, în mare parte, Guvernul a intrat în criză de timp față de programul de măsuri necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Din acest motiv se recurge la reforme anunțate nervos și aplicate pompieristic. În ceea ce mă privește, cred că există și presiuni bugetare urgente care obligă guvernul la ajustarea numărului de paturi din spitale și la modificările din organigrama Ministerului Educației. Dar, una peste alta, e limpede că Puterea își face încălzirea cu ministerele slabe, Sănătatea și Educația, înainte de a da piept
Agitație reformatoare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14127_a_15452]
-
Liviu Dănceanu Am fost recent la Studio für Neue Musik din München: o droaie de programe și proiecte care de care mai ambițioase ori mai exclusive. Stagiunea se derulează sub presiunea numelor cu greutate. Aceeași hegemonie a protagoniștilor am reîntâlnit-o la Bergamo, acolo unde în fiecare an, asociația Musica aperta dezvoltă un ciclu de reuniuni sonore intitulat Comporre, oggi. Pretutindeni am remarcat truda harnică, stăruitoare de a scoate muzica nouă
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
însă după război am fost prevenit la Paris să mă întorc în țară. Aveam doi copii minori la București. Vă închipuiți în ce situație mă aflam. Iar în România au început împotriva mea și a soției mele tot felul de presiuni ca să vin acasă. F.J.: În ce an? Al.C.: În 1946. Atunci am înțeles că autoritățile românești aveau un zălog, pe copiii mei, și am făcut tot posibilul ca să plec cât mai departe de centrul Europei. Am plecat la Paris
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
că la fel s-ar fi făcut și pentru Truman; apoi reflectați cu amărăciune: „Poporul e inconștient dar e nevinovat". Ar fi putut face poporul mai mult cînd cizma cotropitoare era prezentă? - Poporul nu avea posibilitatea să facă nimic fiindcă presiunea ideologică era atît de puternică, încît aspirațiile populare erau înăbușite; trebuiau respectate comandamentele care veneau de sus. După părerea mea este greșită afirmația că poporul în sine ar putea să realizeze ceea ce dorește și simte el; realizările mari din punct
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
române literare. Cultivatorii limbii n-au dat multă importanță sintaxei, în domeniul căreia întîlnim puține normări explicite (recomandarea unor construcții, interzicerea altora). În evitarea unor îmbinări sintactice par să acționeze mai mult simțul individual al limbii și principiul eufoniei decît presiunea unor prescripții. Un caz semnificativ, care ne poate permite să verificăm tradițiile normative și eventualele lor efecte actuale, este cel al succesiunii mai multor substantive în genitiv - necoordonate, ierarhizate prin relația specifică pe care fiecare substantiv determinant o realizează cu
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
lasă indiferent. Respectând statutul oarecum "modest" al foiletonului, "cronicarul" ține să se retragă de pe itinerariul său cu aceeași discreție și lipsă de îngâmfare. Am lucrat - scrie el în cele doar câteva rânduri de despărțire, "Pour prendre congé", din final - sub presiunea actualității și în grabă, încercând să fac cât am putut mai bine. Ceea ce tocmai am oferit este o răsfrângere a vieții mele, care este și una de editor. O viață din care nu pot spune, între ziaristică și editură, ce
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
drogurilor? Popularitatea poliției e cu atât mai uimitoare cu cât, iată, însuși șeful statului, cel mai .tolerant. fiu al națiunii, tuna și fulgeră împotriva gradaților. S-a făcut mult caz că destituirea câtorva capete ale poliției s-a produs sub presiunea lui Ion Iliescu. Nu știm ce fel de pârghii a acționat prezidentul și e greu de spus cu câți milimetri a depășit prerogativele funcției. Să ne bucurăm că în felul acesta s-au retezat, măcar pentru o vreme, orgoliile generalilor
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
e, însă, decât o variantă a faimoaselor .rotații de cadre.. Dacă un general evident incompetent, evident mânjit, evident ticălos își pierde doar funcția, nu și gradul, toata zarva a fost degeaba. Neplăcut nu e doar că schimbările se produc la presiunea . presupusa . a lui Ion Iliescu (în fond, trăim într-o cultură politică primitiv-traditionala, în care tătucul națiunii a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
vino încoace!" și mi-a dat referatul cu pricina care era dezastruos. Femeia a fost foarte jignită de "gestul odios", dar cartea mi-a apărut în o mie de exemplare. La al doilea volum, unde nu am mai avut aceeași presiune, tirajul a scăzut la 500 exemplare. Iar al treilea a fost tipărit în 350 exemplare. Începând din l978 nu am mai putut publica nici o carte; la mine au funcționat "Tezele din iulie". A căzut ghilotina. Gestul făcut în 1965 nu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
care începe să fie percepută, conduce direct la revizuirea critică. Nu invers, cum cred cei care văd în canon o sublimare a procesului de revizuire. Canonul literar românesc e în plină derută de ani buni. Acest fapt a exercitat o presiune constantă asupra criticii. Revizuirea nu e altceva decît încercarea de a controla evoluția canonică. Deruta criticii ar fi catastrofală: revizuindu-se (și revizuind), ea încearcă să oprească fuga pămîntului literar de sub picioare. În sfîrșit, s-a ivit și ideea că
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
nu este decît un simplu exercițiu stilistic. Și omul de artă și omul de afaceri sînt supuși unui joc subtil în care tranzitoriul și visul duratei se intersectează, se amestecă și exercită asupra existenței și asupra conștiinței același tip de presiune. Economia, prin mecanismul ei elementar care este banul, are o nevoie imperativă de a se regăsi în bunurile simbolice pe care le creează oamenii de artă, așa cum arta, pentru a prelua și a stoca energiile timpului, este de neconceput fără
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
Moartea unui critic. Critica pe care Martin Walser o făcea în urmă cu patru ani modului stereotip în care mass-media evocă ororile Holocaustului era neîndemînatic articulată, ambiguă. Impresia lăsată era aceea că scriitorul ar fi pledat pentru o eliberare de sub presiunea unui trecut ce nu mai vrea să treacă. El recurgea chiar la termenul de măciucă morală. Președintele de-atunci al Consiliului central al Evreilor, Ignatz Bubis, l-a cotat pe Walser drept un incendiator. A izbucnit o dispută îndelungată, penibilă
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
și ele la o scară (aparent) micșorată: "de fapt se poate plînge/ și la înmormîntarea unei prostituate// ajunge să-ți imaginezi/ că tu ești acolo/ pe catafalc// în magazinul de după colț// multipla umbră a unei insecte/ invizibile" (ibidem). De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]