292 matches
-
într-o aventură poetică prin intermediul căreia își poartă cititorii într-un univers vibrând de emoție. Emoție pentru că, ce e dragostea dacă nu emoție, freamăt și neliniște și zbucium? Aventura sa poetică este construită și se derulează pe un singur element presocratic și anume pământul. Adevărat, uneori poetul depășește condiția primară a umanului, sentimentul dragostei conducându-l în sfere superioare, poate, doar pentru a-și urma iubita, pentru a redescoperi dragostea pierdută cândva ori, de ce nu, pentru a cere ajutorul divinității sau
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
tainice structuri armonice ce consonează cu pulsațiile sângelui. Elanurile vitaliste sunt însă bine temperate de răceala gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
vie comuniune. Frumosul a fost de la începuturi o parte constitutivă a vieții omului. Totul în jurul lui poartă amprenta frumosului: omul însuși, existența sa, cosmosul și ca o consecință logică, și Dumnezeu. Începuturile reflexiei filosofice asupra frumosului au fost făcute de presocratici. Dintre aceștia, Pitagora (580-500 î.d.Hr.) este cel care a cuprins frumosul ca unul din elementele fundamentale ale filosofiei sale, prin teoria numerelor și a armoniei universale, cu caracter metafizic și estetic. El considera cosmosul ca fiind ordonat de
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
oameni spre păcat. Ce să mai înțeleagă copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscăturile din jurul lor ... Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacă nu dorești multe, și puținul îți va părea mult, căci o dorință modestă face ca sărăcia să fie tot atât de puternică ca și bogăția”, iar Socrate: „Nu a trăi este
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
oameni spre păcat. Ce să mai înțeleagă copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscăturile din jurul lor ... Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacă nu dorești multe, și puținul îți va părea mult, căci o dorință modestă face ca sărăcia să fie tot atât de puternică ca și bogăția”, iar Socrate: „Nu a trăi este
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
CUNOAȘTEREA” 60X80 CM, de Constantin Popa, publicat în Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012. Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe raționaliști? În timp ce majoritatea filosofilor presocratici erau preocupați de întrebarea: „din ce este construită lumea?”, aducând diferite răspunsuri, precum Apă - Thales, Aerul - Anaximene, etc., Parmenides făcea pentru prima dată distincția dintre cunoașterea dobândită prin simțuri, pe care o consideră obscură, și cunoașterea dobândită prin intelect, considerând
CONSTANTIN POPA [Corola-blog/BlogPost/355053_a_356382]
-
există în ele însele, noi doar putând să le descoperim prin rațiune, ... Citește mai mult Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe raționaliști? În timp ce majoritatea filosofilor presocratici erau preocupați de întrebarea: „din ce este construită lumea?”, aducând diferite răspunsuri, precum Apă - Thales, Aerul - Anaximene, etc., Parmenides făcea pentru prima dată distincția dintre cunoașterea dobândită prin simțuri, pe care o consideră obscură, și cunoașterea dobândită prin intelect, considerând
CONSTANTIN POPA [Corola-blog/BlogPost/355053_a_356382]
-
tainice structuri armonice ce consonează cu pulsațiile sângelui. Elanurile vitaliste sunt însă bine temperate de răceala gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
prin trăirea sfințeniei. Astfel, ca teolog, propune imaginea creștinismului metafizic. El afirmă: „nu văd vreun interes al speculației metafizice, în afară de necesitatea aceasta de a ne găsi noi un loc în existență”. Iată că Nae Ionescu are atitudinea caracteristică adevăraților filosofi (presocraticii, Socrate, Platon), pentru care înțelepciunea trebuia să se transpună într-un mod de viață armonic și echilibrat, mod de viață care se găsește în plenitudinea lui, pe deplin concretizat în Ortodoxie. Fiind atașat de Ortodoxie, Nae Ionescu caută să-și
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
însuși în aceste două limbi și să aibă o cunoaștere aprofundată a spațiului cultural al antichității greco-romane. Cum își însușește această cunoaștere, depinde numai de el. Nu se așteaptă nimeni să fii cvasi-expert și în tragedia greacă, și în filosofia presocratică, și în istoriografia latină, și în arta mediteraneeană, și în istoria Imperiului Roman etc. Așa ceva e pur și simplu de neconceput și este evident pentru oricine că, dacă i-am pretinde studentului să știe doar câte ceva și din literatură, și
Teoria şi practica în universităţile româneşti şi britanice. Adevăruri şi mituri () [Corola-blog/BlogPost/338428_a_339757]
-
ani de zile, cănd numai el oferea mai ales cafea - în ultimul timp, la Nestor. Intrasem în atmosferă cărților noi, aveam impresia că începusem să fiu martor la zidirea unor construcții ideatice, de la rostire la intru, via Eminescu. Chiar și presocraticii sau Corydaleu îmi erau familiari prin auz și citit, măcar și din lămuriri la curiozități că din întâmplare. Portretul i-l văd, din profil, cu pipa stinsa (?) în gură, a la Eliade, catre Athene Palace, prin fața statuii lui Eminescu. Altfel
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
a fost deci întemeiată nu de greci, ci de deschidere binevoitoeare a literaturii la sincretism. Mai scurt, sincretismul a fundamentat filosofia ca discurs. Filosofia a devenit conștientă de sine ca mesaj filosofic, atunci când non-literatura produsă de Parmenide, Anaximandru (așa-zișii presocratici sau filosofi incipienți) a primit de la Platon și Aristotel o valoare în exteriorul literaturii. Inițial, sincretic, filosofia a constituit un mod neortodox de a face literatură. Este de neimaginat ce s-ar fi întâmplat dacă această non-literatură ar fi fost
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
În consecință, inauguralii au determinat filosofia ca filosofie, iar acest lucru a făcut ca istoria să-i aducă până la noi. Respectul pe care Platon și Aristotel l-au arătat proto-filosofiei inauguralilor și respectul istoriei pentru Platon și Aristotel au ajutat presocraticii să ajungă până la noi. Altfel, copiștii ar fi întrerupt circuitul gândirii lor, așa încât ei ar fi dispărut. Mulți gânditori n-au ajuns până la noi: ei au fost condamnați de Platon și Aristotel. Poate este surprinzător, dar este de admis că
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
filosoficul. Reușește s-o facă, dar în mod inutil, căci o întârziere anticipată tot întârziere rămâne. A veni mai devreme în întârziere, tot întârziere înseamnă. Miezul acestei perspective ne cere Heidegger să-l modificăm. Noi, spune el, îi înțelegem pe presocratici (“filosofi incipienți” îi numește) după modul în care i-au înțeles Platon și Aristotel. Aceștia însă îi înțelegeau ca elemente ale proiectului lor de a instaura falimenta sincretismul literarului cu filosoficul și de a autonomiza filosofia. Platon și Aristotel au
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
ca elemente ale proiectului lor de a instaura falimenta sincretismul literarului cu filosoficul și de a autonomiza filosofia. Platon și Aristotel au luat din modulul de literatură amestecată cu filosofie al muncii spirituale a celor ce au fost numiți filosofi presocratici tot ce era „platonician” și „aristotelian”. Îi vedeau prea interesat, prea proiectiv, prea determinat. Având puterea de a decide cursul istoriei dicursurilor literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr și
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
celor ce au fost numiți filosofi presocratici tot ce era „platonician” și „aristotelian”. Îi vedeau prea interesat, prea proiectiv, prea determinat. Având puterea de a decide cursul istoriei dicursurilor literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr și corect. Trebuie, arată Heidegger, să încercăm să gândim inocent grecește, să gândim gândirea greacă în raport cu gândirea filosofilor inaugurali, iar nu în raport cu perspectiva indusă de Platon și Aristotel. De asemenea, să cercetăm gândirea greacă dincolo de
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
Autor: Constantin Popa Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe raționaliști? În timp ce majoritatea filosofilor presocratici erau preocupați de întrebarea: „din ce este construită lumea?”, aducând diferite răspunsuri, precum Apa - Thales, Aerul - Anaximene, etc., Parmenides făcea pentru prima dată distincția dintre cunoașterea dobândită prin simțuri, pe care o considera obscură, și cunoașterea dobândită prin intelect, considerând
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
propriei mele minți, atunci pare justificată teoria conform căreia tot ceea ce cunosc vine în urma reprezentării simțurilor, fără a avea un corespondent în realitate, pentru că dacă elimin simțurile, realitatea așa cum o cunosc ar dispărea. Așa să fie? Solipsismul apărut în Grecia presocratică cu sofistul Gorgias din Leontini susține ideea că nu există nimic în afara propriei individualități, iar tot ceea ce se afla în afara ei reprezintă proiecții în personalitate, construcții ale percepției sau intelectului, realitatea neavând existență în afara sinelui care o percepe. Solipsismul este
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
pulsațiile cosmice, a unei osmoze între existență și”logos”. El exprimă,printre altele,”anxietatea omului într-o lume a noilor dimensiuni satanice”(Martin Heidegger, The Question of Being, text dedicat lui Ernst Junger,ediție bilingvă, New York,1958,p.10).Gândirea presocraticilor, Heraclit și Parmenide, au fost predecesorii poziției,în acest sens ,al lui Heidegger. În gândirea acestora se oglindea sensul adânc al Ființei,al fuziunii dintre ea și ființările ei concrete,fuziune ordonată de „logos”. Spre deosebire de sofiști,mai ales cu Platon
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
apărători în cei ce speră să tragă foloase sub noile rânduieli.” - Niccolo Machiavelli Atât filozofia cât și literatura europeană s-au preocupat de opoziția dintre haos și ordine. Dacă ne gândim la vremurile de demult, în filozofia antică, filozoful grec presocratic Anaxagoras (500 i. H. - 428 i. H.), credea că rațiunea a transformat haosul într-o lume ordonată, că Universul este alcătuit din mici particule, eterne, antrenate într-o mișcare haotică, elemente primordiale care la început se aflau în neorânduială și
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
prin trăirea sfințeniei. Astfel, ca teolog, propune imaginea creștinismului metafizic. El afirmă: „nu văd vreun interes al speculației metafizice, în afară de necesitatea aceasta de a ne găsi noi un loc în existență”. Iată că Nae Ionescu are atitudinea caracteristică adevăraților filosofi (presocraticii, Socrate, Platon), pentru care înțelepciunea trebuia să se transpună într-un mod de viață armonic și echilibrat, mod de viață care se găsește în plenitudinea lui, pe deplin concretizat în Ortodoxie. Fiind atașat de Ortodoxie, Nae Ionescu caută să-și
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Devenirii". Observația lui Antoine Faivre este capitală. Dincolo de cazul exemplar al alchimiei, filosofia lui Lupasco ne protejează de "hidra identitară", atît de amenințătoare în viața noastră de toate zilele. Gîndirea lui Lupasco se revelează ca apropiată de alchimie și de presocratici, dar și de gîndirea religioasă a lui Jakob Boehme 9. Filosofia lui Lupasco a atras și atenția credincioșilor, mai ales protestanți și catolici. Unii ortodocși s-au cantonat într-un refuz net, logica terțului inclus fiind pur și simplu declarată
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reprezentărilor tradiționale și dominat de emoții, un mod care exprimă o etapă revolută a istoriei și a gândirii umane - etapa „primitivă”. Acest proces nu a avut un caracter linear, simplu, lipsit de ambiguități. Numeroase studii recente arată că atât pentru presocratici, cât și pentru Platon, Aristotel și urmașii lor, opoziția dintre mythos și logos nu era una absolută (C. Calame, 1999; K. Morgan, 2000: G. Most, 1999; A. Von Hendy, 2002). Chiar dacă relația dintre aceste două concepte nu poate fi redusă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mangiuca, 1881; A. Olteanu, 2001 și parțial Tudor Pamfile, 1997), relația omului cu ființele și faptele supranaturale (I.A. Candrea, 1928; Gh.F. Ciaușianu, 1914; T. Gherman, 1928; A. Gorovei, 1915; T. Pamfile, 1916a) sau schema „elementelor” așa cum apare În filosofia presocratică (la E. Niculiță-Voronca, 1903 sau T. Pamfile, 1916b și 1924). Caracterul sincretic și compozit al mitologiilor explică frecventele „recuperări” și manipulări simbolice la care ele sunt supuse. În secolul al XIX-lea mitologiile proaspăt „descoperite” (germană, scandinavă, celtică etc.) au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deveni chiar titlul următoarei cărți de poeme): ea rezumă abstragerea din lume într-un lăuntru necuprins ca Atman (sinele indic), cutreierat de răsuflarea cosmică (prana). Mari texte de metafizică mitică, de la Vede la Psalmi sau poemul Ghilgameș și până la fragmentele presocratice, dar și până la parabola modernă a lui Don Quijote, „cel cu himera pe umăr”, sunt parafrazate sau convocate prin aluzii spre a gira exemplar atitudinea de interiorizare energică și radicală. E o ghemuire în sine inextricabilă, ca nodul din Gordion, „omul
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]