177 matches
-
în raport cu nevoile oaspetelui, o sticlă de vermut și una de apă, împreună cu niște pahare. "Conducător" și suită ne întâmpinară cu brațele ridicate, "Conducătorul" începu niște cuvinte de bun venit. Keyserling însă, cu un râs răsunător, fără a răspunde la salutul pretorienilor, îi aplică Ducelui genevez un pumn ușor în regiunea stomacului, apoi două lovituri cu palma peste umăr și spate, ceea ce produse instantaneu o pierdere de autoritate și le provocă o indignată surpriză acoliților. Dar filosoful nu le lăsă timp să
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
obținut premii și a scris zeci de melodii pentru copii și emisiuni TV sau festivaluri, a participat la jurii de preselecții, a fost Președinte de jurii. A obținut Premiul I la Festivalul Mamaia Copiilor 2002 - Creație cu «Oglinjoara», versuri Florin Pretorian, interpretă Alina Dragomir; Premiul special Mamaia Copiilor 2007 - pentru « Dacă visezi», versuri Carmen Aldea-Vlad, cu A. Dragomir; Premiul Special “Festivalul Tinereții” 2006 - Creație pentru “O vacanță la mare”, versuri C. Aldea-Vlad, interpretă Luciana Ion: Premiul Special Festivalul Internațional al Tinereții
Viorel Al. Covaci by Florin -Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83992_a_85317]
-
evenimentele prilejuite de întoarcerea suveranului, fără regină, dar împreună cu I.G. Duca: „Marți în 20 l.c. la 2 ore p.m. a plecat primul tren special la Jimbolia. În tren se aflau General Mărdărescu, ministru de războiu, Voinescu director gl al Siguranței, Pretorian, director al Căilor Ferate, St. Bungețianu, inspector general al Siguranței, șeful de secție C.F.R. Erdöss și ing. Vanerky, întru întâmpinarea Maj. Sale Regelui. La ora 4 p.m. a plecat al doilea tren special cu d. prefect Dr. I. Coste, generalul
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
doi copii, unul de două luni într-un cărucior prăpădit și altul mai mare, dar tot foarte mic, între doi și trei ani (așa socotea Luisa, văzuse că purta încă scutece sub pantalonași), care păzea căruciorul ca un soldat, minuscul pretorian fără arme, și nu numai că fata era româncă sau bosniacă sau poate unguroaică - deși asta era puțin probabil, cu atât mai puțin în Spania -, dar pe deasupra parcă era țigancă. N-avea mai mult de douăzeci de ani și în
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
căpăt-o pace nouă, ca învingător. 90 Domitian serbează triumf fals în Roma. 98-99 Traian vizitează țările dunărene. .......... Burii aliați cer lui Traian să se-ntoarcă. 102 bătălie la Tapae L. Licinius Sura, *** pe lângă * pers[oana] împăratului, [și] Claudius Livianus, prefectul pretorienilor, nu-s primiți de Decebal. 38r Sora lui Decebal e prinsă. Vulturii legiunilor lui Fuscus luate. Pace. Tarabostii. Triumf. Dacicus Al doilea război ................ Unire cu vecinii. Bate pe iazygi și ei ia o bucată de țară. Traian vine. Podul. Apollodor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca nu cumva în momentul lăsării la vatră să fie încă destul de tineri și să se dedea poftelor prădalnice. De aceea a stabilit durate diferite ale serviciului militar, în funcție de sta tutul social și comportamentul previzibil al veteranilor. Șaișprezece ani pentru pretorieni, elita armatei, dar douăzeci și șase pentru cei din flotă, unde până și comandanții sunt sclavi eliberați. Ianuarius cunoaște o altă poveste. Înainte, totul varia în funcție de situația militară și un ostaș - la înrolare - nu știa niciodată câți ani va servi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe principe. S-au înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur împrejur, un gard viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se înviorează Paullus Maximus, privind neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și quirinalul în frunte, poartă pe palma ridicată câte o mănușă fără degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu orice preț credința strămoșească și că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce sosește odată cu ei, Tiberius i-o arată tânărului: — Au venit s-o ia pe mama... Livia se bucură și de acest drept, în timp ce restul asistenței se va deplasa pe jos. Privește mai atent la grupul de călăreți. Nu sunt pretorieni, ca precedenții. Au cai mici și îndesați. Par mai degrabă detașați din garda de batavi. Spre deosebire de celți, care se fălesc cu trăpașii lor înalți și și-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știință?” „Îți dai seama cât de mare trebuie să fi fost epoca din secolele al doilea și al treilea după Hristos? Nu În ceea ce privește fasturile imperiului, aflat pe sfârșite, ci prin ceea ce Înflorea În acest timp În bazinul mediteranean . La Roma pretorienii tăiau beregata Împăraților lor, iar În Mediterana Înflorea epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Însoțit de legiunea sa de umanoizi înviați și perfecționați în brutalitate, doctorul Julius Argos se alătură, sfidând distanțele, armatei lui Sectan. Sectan și Argos construiesc armele cu care Rezistența urmează a fi înfrântă. Monștrii de oțel vor fi pilotați de pretorienii lui Argos, iar științei de pe Terango i se adaugă geniul lui Argos însuși. Punct culminant al acestei lupte ce trece dincolo de granițele Pământului, confruntarea dintre Sectan și inamicii săi este și prilejul de a celebra, ca și în Blake et
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu cred în socialism, nici în lupta de clasă, nici în legea de fier a salariului sau în alte simbolisme marxiste; comuniștii nu cred în comunitate [și încă și mai puțin în comuniune]; conservatorii în conservare și anarhiștii în anarhie; <pretorienii nu cred în dictatură... Popor de coate-goale! Și crede cineva în sine însuși? Oare eu cred în mine? „Poporul tace!“ Așa se termină tragedia lui Boris Godunov de Pușkin. Fapt e că poporul nu crede în el însuși. Iar Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un principe trebuie să le imite. Cunoscând nehotărârea lui Iulianus, care era împărat, Sever își convinse armata pe care o comandă în Slavonia că ar fi bine să meargă la Roma ca să răzbune soarta lui Pertinax, care fusese ucis de pretorieni. Sub această aparență, fără să arate că aspiră la imperiu, își îndreptă armata spre Roma, ajungând în Italia înainte chiar de a se fi știut ceva de plecarea lui. O dată sosit la Roma, Senatul îl alese împărat, de frică, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
azvârle cu pietricele în mare. Fantoma lui Ceaușescu a devenit "obiectiv militar". Dacă aș fi un "barbar" autentic, n-ar trebui să văd în acest "domeniu rezervat" un fel de "Romă"? Mutatis mutandis, evident. Zidurile aureliene au devenit gard metalic. Pretorienii au devenit jandarmi. Iar eu stau, după ce am ieșit din apă, ante portas. Fructul oprit, chiar dacă e putred, atrage. Cineva se plânge pe terasă că nu mai poate scrie în absența cenzurii. Teama de cenzură îl stimula. Îl făcea să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să-și umple zilele. În sfârșit, era înconjurat de o sinistră escortă de pretorieni, oamenii împăratului, care țineau Roma în mână. Cremutius Cordo încheie: — Gândurile lui Tiberius sunt ca un șarpe în iarbă. Tu te plimbi și nu știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe nimeni, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai poată respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să fie fatală. În Domus Tiberiana de pe Palatinus se auzea zgomotul mulțimii indignate, gata să se răzvrătească. „Nu știu cât de sigură e fidelitatea pretorienilor“, gândea sumbru Tiberius. Astfel, din familia Caesaris, curtea imperială, nu-și făcu nimeni apariția. Tiberius și mama sa trimiseră niște ambasadori îndoielnici să spună că amândoi erau sfâșiați de durere. — S-au închis acolo fiindcă le e frică de Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său era nevinovat și a vrut să plece pe insulă cu el. Lumea spunea că nu se fac asemenea sacrificii pentru cei care și-au trădat familia. Poporul a ieșit în stradă, urlând: „Julia liberă!“ Augustus i-a trimis pe pretorieni să împrăștie mulțimea. În cele din urmă, a fost nevoit s-o ia pe mama din singurătatea disperată a insulei și s-o trimită pe continent, la Rhegium. Însă ea n-a putut niciodată să ne scrie, n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și două ziduri de oameni speriați și muți; preț de o clipă îl zări pe acuzat, singurul care avea capul descoperit, fără însemnele gradului, dar care se distingea prin statură și mergea cu fruntea sus, mândru. Cortegiul înainta încet; privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmplă nimic. Gajus se întoarse acasă cu privirea în pământ. Se gândi la imensa putere pe care o avusese tatăl său: să dezlănțui cu un gest opt legiuni. Și totul se risipise; nu putea nici măcar să treacă dincolo de cordonul de pretorieni. Ce greșeală ireparabilă fusese supunerea față de Tiberius! Cum trebuie să fi râs în taină uzurpatorul și mama lui! Pumnii îi erau strânși, unghiile intrau în carne. Zaleucos îl urma tăcut - nu mai găsea în mintea lui, citate din istorici sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El îi făgădui și rămase singur cu preceptorul grec, înspăimântatul Zaleucos. Era o dimineață geroasă, vântul se abătea asupra orașului dinspre Apeninii înzăpeziți. Zaleucos se duse până la intrarea de lângă râu a vilei, se întoarse și spuse că era păzită de pretorieni. La Roma, oamenii șopteau că în fața senatorilor se prezentaseră mulți martori împotriva Agrippinei și a lui Nero; potrivit acuzațiilor, amândoi încălcaseră teribila Lex de majestate. Amândoi au fost găsiți vinovați; complicitatea transforma vina în conspirație. Senatorii, în unanimitate, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
felul cum se apăraseră acuzații și dacă le fusese îngăduit s-o facă, lui Gajus nu i-a spus nimeni nimic. Iar el n-a putut să întrebe. Tutela Mașterei A venit repede să-l ia un ofițer însoțit de pretorieni; îndată ce îi văzu în fundul atriului, se gândi că avea să moară. O clipă, i se păru ușor. Le ieși în întâmpinare tăcut, lăsând în urmă, una după alta, încăperile goale. Servitorii, liberții care îl slujiseră pe tatăl său îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în zilele războiului din sânul familiei; de acolo, nesimțitor la rugăminți, hotărâse surghiunirea fiicei sale Julia și condamnarea ultimului nepot, în vârstă de șaisprezece ani. Acolo, după mulți ani, primise sfaturi și Tiberius, implicat în scandalul otrăvirii lui Germanicus. Acum pretorienii pășeau disciplinat de o parte și de alta a ofițerului și a lui Gajus; puteau fi o escortă de onoare sau puteau însemna captivitatea. De la primul pas pe care-l făcu în atriu, lui Gajus, mirosul acelei case îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]