241 matches
-
în ziarele trecutului ne dădăceau politruci; azi, la multe posturi de televiziune importante avem de-a face cu «tălmaci», sau, mai pe românește, înțelepți descifrători de sensuri, de mici sau mari întâmplări, fie banale, fie mai aprige. Pe «ring», se preumblă tot soiul de invitați. Numai că acești oameni care se pare că au o pregătire universală și sunt un fel de Pico della Mirandola multiplicat își dau cu părerea și ne îndreaptă gândul - ce ar putea fi strâmb - în domenii
Revista UZPR nr. 3 – Despre identitatea profesiei de jurnalist by http://uzp.org.ro/revista-uzpr-nr-3-despre-identitatea-profesiei-de-jurnalist/ [Corola-blog/BlogPost/92587_a_93879]
-
mai ales că nu știam mai nimic despre autoare. Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se preumblă o „mogâldeață de băiețel“. Diminutivele înviorează textul, de asemenea și unele regionalisme: pălincă, brăcinar, bugăt etc. Tot astfel, dau culoare narațiunii unele expresii: „l-a plesnit lenea“, “le trase clapa” și altele. Acțiunea se petrece pe vremea comuniștilor, când se
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mai ales că nu știam mai nimic despre autoare.Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se preumblă o „mogâldeață de băiețel“. Diminutivele înviorează textul, de asemenea și unele regionalisme: pălincă, brăcinar, bugăt etc.Tot astfel, dau culoare narațiunii unele expresii: „l-a plesnit lenea“, “le trase clapa” și altele. Acțiunea se petrece pe vremea comuniștilor, când se
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Acasa > Stihuri > Semne > NU LOVIȚI UMBRA Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină; nu vă insultă, nu vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/elena_glodean_1408423645.html [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
la răfuirea acelui biletu. Articolul 11 Pastorii austriani intrându în România și plătindu tacsele de intrare prin îndeplinirea reguleloru prescrise mai susu fără a mai fi supuși la alte tacse fiscali se voru bucură de drepturile urmatore: a) A se preumbla cu vitele loru pe tota întinderea teritoriului României, pe drumurile principali în limitele loru ori unde, adică interesele'i ar îndemna, se înțelege prin plata de bună voie a drepturiloru de pășune și ori-ce altu aru privi pe proprietățile respective
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132938_a_134267]
-
mănâncă!” Și mai mult denotă temerea în fața haiducilor adresa din 16 Octombrie (1843) a cârmuirii de Dolj de a se mobiliza o potera de 200 de oameni “cu tot felul de arme apărătoare, iar o ceață de dorobanți se va preumbla zi și noapte în picere prin sate, a zdrobi ceață”. Este importantă mențiunea făcută în raport cum că s’a aflat că Stânga ar fi zis că “vrea să vină la Plescoi, la polcovnicul Solomaon”, dar, tocmai de aceea, sătul
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi și “cucerind” treptat orașe cu oameni mai Îngăduitori decît cei care le-au decimat familiile, armenii
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi și “cucerind” treptat orașe cu oameni mai Îngăduitori decît cei care le-au decimat familiile, armenii
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
pe contabilii de comerț înscriși între profesiunile libere, cari, din 581 suflete, sânt 271 izr[aeliți] și 226 ort[odocși]. Nu numai cifrele arătate dovedesc că izraeliții domină. Spre a ne convinge de acest adevăr, n-avem decât să ne preumblăm pe stradele Bucureștilor, atât în zilele de lucru, cât și în sărbătorile cele mari ale izraeliților, și vom recunoaște că au trecut timpurile când românii erau, puternici pe piața românească. Apoi, prin îngăduința ce li s-a dat a se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
În somn pe o melodie barocă. Se visează Într-un cazinou din secolul al XVII-lea. Doamne și domni cu coafuri complicate și muncite stau Încremeniți lîngă mesele de joc și totul este nemișcat ca Într-un tablou. Wakefield se preumblă printre figurine - chiar atinge una - sînt din ceară. O voce spune „Te așteaptă să rostești un discurs“. Se aude un sunet ca ciocănelul unui judecător căzînd pe masa de lemn și figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
donchișoteștele vremuri când, pe estrada Ateneului, învăța pe amatori că s-ar coti mai practic și exact butoaiele reducîndu-le doagele la orizont! - Ce timpuri de criză erau pe atunci! Cât despre consiliarii Carada costinescu [î ]i cunosc cititorii; unul se preumblă la Paris - preumblare gras plătită; secundul scrie în București cai verzi pe pereți. Acestea ne erau cunoscute, nu era nevoie să ni le mai confirme "Romînul" și în numărul lui de ieri. Ne oprim dar puțin asupra alineatului ultim din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari gradele de urmărire nu se pot face oricărui contribuabil decât prin somații în scris, și cu toate acestea țăranilor, cari compun două treimi din nația noastră, li se cer dările cu execuțiile și schingiurile cele mai cumplite. Perceptorii se preumblă, [î]și caută de interesele lor mai tot anul și nu-și dau niciodată osteneală să urmărească încasarea dărilor regulat, în fiecare trimestru. Guvernul și toți agenții lui, învăluiți și ei de politică, lasă să treacă luni de zile fără ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
peste peninsulă și să transforme peruginii și romanii în adevărați luptători. Același Mussolini care, mort fiind, a fost atârnat de picioare iar poalele cămășii i-au dezvelit vintrele dezgolite, iar muștele, cărora le declarase de asemenea război, i s-au preumblat pe fața destinsă acum din grimasa-i obișnuită, a fălcilor sale late, cum atârna cu capul în jos. Doamne! și țiitoarea lui, cu sânii ciuruiți de gloanțe, a fost și ea spânzurată de picioare. Dar ce vreau eu să sugerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe care muștele aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi de ploaie ce răpăie pe un zid roșiatic de cărămidă. Sub tejgheaua măcelarului stătea pe vine un copil golaș ce își deșărta încet intestinul. Ne-am preumblat încet în jurul galeriei late de oțel, cu acoperișul de sticlă ce se înălța peste toate oalele și crătițile împachetate, peste ardeii grași, peste carnea de vită, peste banane, carne de porc, orhidee, coșuri împletite, și peste această străfulgerare, chitină, sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sân și dă să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O muscă mare și grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească coclită, aterizează pe neașteptate, zbang! în mijlocul ziarelor de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ieșiți pe jumătate din cele două turele mai ridicară deznădăjduiți brațele în sus, în timp ce fluviul cu acoperișul crăpat îi înghițise liniștit. Se povestea că a doua zi dimineața cei doi soldați ieșiți din apă și prefăcuți în Feți Frumoși, se preumblau pe malul de vizavi cântând din balalaice de dorul țării lor și pot fi văzuți și acum rătăcind printre sălciile vara pletoase, iarna uscate de geruri. Alții spuneau că nu-i adevărat, că fusese numai o născocire a unor pescari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul lizierei pădurii și pe malul iazului comunal, familia lor devenise ca propria mea familie, o a doua natură, de care abia acum îmi dădui seama că prinsese rădăcini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dezarmezi, să-ți pierzi curajul” (628 Ă 1973). Și ce i se întâmplă acum lui Cioran i se întâmpla și în tinerețe. Abia ajuns la Paris, îi scrie lui Jeni Acterian, pe 28 noiembrie 1938: „De dimineață până seara mă preumblu printre emigranți, neinteresanți și imbecili, și zac prin cafenele într-o aiureală acordată la gama demenței. Când te gândești că am ajuns să împiedic pe alții de la sinucidere, deși eu sunt mai aproape de ea ca oricine Ă ce zic? Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cel care a stat de vorbă cu Adam ar fi fost Logosul lui Dumnezeu (pe care Teofil Îl numește alternativ Sophia)269. Pentru gnostici, episodul nu putea avea altă semnificație decît că Demiurgul nu este omniscient și omnipotent. El se preumblă liniștit prin Paradis și ignoră nu numai unde se află Adam, ci și faptul că acesta a gustat din fructul oprit 270. Dacă Demiurgul este cu adevărat ignorant, atunci, chiar dacă s-ar putea ca el să fi crezut că Arborele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei ce au făcut jurământul beau vinul și dau de băut și persoanelor celor mai distinse din urma lor (IV, 70). Sciții cînd mor, rudele cele mai de aproape ale mortului pun corpul mortului îmbălsămat pe un car și îi preumblă la toți prietenii lor. Fiecare din Sciții la care se duce corpul, dă o masă la toți ce-i ce-1 însoțesc și se scoate și dinaintea mortului o parte ca dinaintea mesenilor celoralalți. Aceste vizite țin timp de 40
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și Marcomanii, îi înduplecă cel puțin a păzi neutralitatea. Pe cînd la Daci se arăta un om de o asemenea virtute, pe tronul imperiului roman lâncezea un despot slab și desfrânat, nerăbdător la muncă, cu inima fricoasă, iubind a se preumbla mai mult prin orașe decât a sta în lagăre, a fi purtat în lectică decât a se urca pe cal, a-și purta războaiele prin generali, iar el a zăbovi în trândăvie. Imperiul roman era mare, dar regele său mic
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lungi, după gustul surâsului tău, ca de sare". Poarta aerului este deschisă cu respirația, permițând în același timp ca mirosul perceput să informeze înlăuntrul sufletesc al poetului miros de lapte, de metal și de femeie. "Dar mirosul, ah, mirosul/ te preumblă-n aer trează/ când își frânge-n două osul/ luna, secera vitează" ca un leit-motiv în care se sufocă mirosul de piatră "Tu, copacule, îmi arăți frumosul cel mai frumos de pe tine,/ mirosul tău mi-l arăți/ și mă întrebi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu înseamnă renunțarea la responsabilitate. Înseamnă, dimpotrivă, apelul la cea mai înaltă responsabilitate a gândului, care constă în faptul de a ne asuma nihilismul în maxima sa problematicitate fără a avea pretenția să alungăm oaspetele care de ceva vreme se preumblă prin casă, așadar fără a închide ochii în fața faptului că nihilismul face de acum parte din chiar realitatea în care trăim. Singurul efort posibil la care gândul poate ținti este cel de a produce o accelerare a nihilismului. La Jünger
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1873-1876), purtând celebrul titlu Despre folosul și neajunsurile istoriei pentru viață (Vom Nutzen und Nachteile der Historie für das Leben, 1874), Nietzsche a prevăzut rezultatul către care se îndreaptă moderna înțelegere științifică a istoriei. Prizonier al mentalității istoriciste, omul se preumblă ca un turist leneș în grădina istoriei vizitând toate frumusețile și curiozitățile pe care aceasta le înfățișează, dar devine el însuși incapabil de acțiune istorică: se comportă ca un observator detașat, indiferent la tradiție și la utopie, în conformitate cu acel tout
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
provocând un incendiu, pentru a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării, comparabil cu cel zugrăvit de Paul Auster În țara ultimelor lucruri, soția medicului, cea născută să vadă oroarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]