209 matches
-
baptiste se numără: autoritatea Bibliei, autonomia bisericilor locale, preoția tuturor credincioșilor, recunoașterea a două simboluri ale credinței (Botezul și Cina Domnului), libertatea individuală a sufletului, separarea Bisericii de Stat și recunoașterea a trei funcții în biserică (cea de pastor și prezbiter și cea de diacon). Autoritatea Scripturii sau "Sola Scriptura" afirmă că Biblia este singura sursă cu autoritate a Cuvântului lui Dumnezeu, spre deosebire de importantul rol de care se bucură Sfânta Tradiție în învățătura Bisericii Ortodoxe. Orice opinie care nu poate fi
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Matei 22:21 : „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” În general, baptiștii recunosc trei slujbe conform Scripturii, acelea de pastor-învățător, prezbiter și de diacon. Slujba de prezbiter, comună în unele biserici evanghelice, este de obicei considerată de baptiști ca fiind identică cu aceea de pastor, și nu o slujbă separată; totuși, unele biserici, îndeosebi în țări ca Australia, recunosc poziția de
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” În general, baptiștii recunosc trei slujbe conform Scripturii, acelea de pastor-învățător, prezbiter și de diacon. Slujba de prezbiter, comună în unele biserici evanghelice, este de obicei considerată de baptiști ca fiind identică cu aceea de pastor, și nu o slujbă separată; totuși, unele biserici, îndeosebi în țări ca Australia, recunosc poziția de prezbiter și altele chiar renunță la
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
și de diacon. Slujba de prezbiter, comună în unele biserici evanghelice, este de obicei considerată de baptiști ca fiind identică cu aceea de pastor, și nu o slujbă separată; totuși, unele biserici, îndeosebi în țări ca Australia, recunosc poziția de prezbiter și altele chiar renunță la cea de diacon. Slujba de supraveghetor sau episcop este întotdeauna considerată ca aceeași cu cea de pastor (sau prezbiter). În unele organizații (cum ar fi Convenția Baptistă de Sud) permite ordinarea de episcopi peste grupuri
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
și nu o slujbă separată; totuși, unele biserici, îndeosebi în țări ca Australia, recunosc poziția de prezbiter și altele chiar renunță la cea de diacon. Slujba de supraveghetor sau episcop este întotdeauna considerată ca aceeași cu cea de pastor (sau prezbiter). În unele organizații (cum ar fi Convenția Baptistă de Sud) permite ordinarea de episcopi peste grupuri regionale de mici biserici. Viziunea predominantă printre baptiști e că aceste slujbe pot reveni doar bărbaților, așa cum urmează din modelul lui Cristos și al
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
are copii. Pastorii asociați pot fi sau nu căsătoriți, dar dacă nu sunt căsătoriți, cu greu ar putea fi considerați pentru funcția de pastor senior. Unii baptiști, în special baptiștii reformați, cred că ar trebui să existe o pluralitate de prezbiteri. În acest caz, numai prezbiterii plătiți, cu normă întreagă, sunt numiți "pastori", iar pastorii voluntari, cu jumătate de normă, sunt mai adesea numiți "prezbiteri", deși se consideră că au aceeași slujbă. În Uniunea Baptistă din Jamaica, un pastor baptist trebuie
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
senior. Unii baptiști, în special baptiștii reformați, cred că ar trebui să existe o pluralitate de prezbiteri. În acest caz, numai prezbiterii plătiți, cu normă întreagă, sunt numiți "pastori", iar pastorii voluntari, cu jumătate de normă, sunt mai adesea numiți "prezbiteri", deși se consideră că au aceeași slujbă. În Uniunea Baptistă din Jamaica, un pastor baptist trebuie să fie cel puțin licențiat în Teologie, fiind astfel adresat ca "reverend". În România, atât pastorii, prezbiterii cât și diaconii trebuie să fie căsătoriți
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
jumătate de normă, sunt mai adesea numiți "prezbiteri", deși se consideră că au aceeași slujbă. În Uniunea Baptistă din Jamaica, un pastor baptist trebuie să fie cel puțin licențiat în Teologie, fiind astfel adresat ca "reverend". În România, atât pastorii, prezbiterii cât și diaconii trebuie să fie căsătoriți. Rolul principal al diaconului este de a asista pastorul cu nevoile bisericii. Diaconii slujesc de asemenea în timpul euharistiei. Totuși, în multe biserici baptiste moderne, diaconii au devenit administratori sau organul de guvernământ al
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
generală, Consiliul bisericesc și Comitetul executiv (alcătuit din nouă membri). Adunarea generală, care se reunește la fiecare patru ani, este alcătuită din toți pastorii în exercițiu și din delegați (câte unul la 1.500 de membri), de preferință aleși dintre prezbiteri și diaconi. Statutul adoptat în 2008 stipulează că numărul membrilor din Consiliul Bisericesc este de 31, dar numărul a crescut recent, pe fondul modificării regulamentului electoral. Comitetul executiv este alcătuit din nouă membri. Învățământul preuniversitar cuprinde șapte licee penticostale, în
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
multor neologisme de proveniență latină. A recurs și la unele formulări aparținând literaturii orale. A muncit de asemenea că notar, falsificând uneori documente pentru a-i obligă pe țărani să-și plătească toate contribuțiile pentru mănăstire. În 1237 a fost prezbiter. Lirica lui Berceo are drept unică tema pe cea religioasă, si se constituie în primul rând din hagiografii, adică scrieri despre elemente sacre relaționate cu viețile unor sfinți, în special cei venerați în mânăstirile unde a fost angajat. Capodoperă să
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
Catolice de la 22 iulie 259 la 26 decembrie 268. Este prezentat ca nativ în orașul Turius din Magna Grecia, dar această informație nu s-a verificat (încă). Pe timpul pontificatului papei Ștefan I (254 - 257) Dionisiu se pare că era un prezbiter al Bisericii din Roma și în această calitate a luat parte la controversa privitoare la validitatea botezului practicat de eretici. Aceasta l-a făcut pe Dionisiu, episcopul din Alexandria Egiptului, să-i trimită o scrisoare cu privire la această problemă; din această
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
din Roma și în această calitate a luat parte la controversa privitoare la validitatea botezului practicat de eretici. Aceasta l-a făcut pe Dionisiu, episcopul din Alexandria Egiptului, să-i trimită o scrisoare cu privire la această problemă; din această scrisoare Dionisiu (prezbiterul roman) apare ca un „bărbat excelent și cult” (Eusebiu din Cezareea, „Historia ecclesiastica”, VII, 7). Mai târziu, în timpul pontificatului papei Sixt al II-lea (257 - 258), tot episcopul de Alexandria, Dionisiu, i-a trimis o scrisoare cu privire la un oarecare Lucian
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor: Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu , cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan. Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinții lui ar fi fost Zebedeus și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân. Iisus i-
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan, învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
despre autor era cea a lui Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și Prezbiterul Ioan, atribuind evanghelia apostolului iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și Prezbiterul Ioan, atribuind evanghelia apostolului iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
de altă parte, dacă apostolul ar fi ajuns într-adevăr la această vârstă, asta ar explica tradiția relatată în Ioan 21, și anume că mulți credeau că Isus a zis că apostolul nu va muri (ceea ce a dus la legenda prezbiterului Ioan). O dată mai târzie decât începutul secolului al II-lea este exclusă deoarece P52, cel mai timpuriu manuscris care dovedește existența evangheliei, datează de la mijlocul secolului al II-lea. Chiar în biserica timpurie existau dubii asupra autenticității, atât Marcion (fondatorul
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
N.N., pe temeiul mărturisirii credinței tale în Isus Hristos ca Mântuitor personal, te botez în numele Tatălui, al Fiului și a Sfântului Duh." (urmează scufundarea) "Amin."" Botezul este efectuat de către un pastor hirotonit, în cazuri speciale chiar nehirotonit sau chiar de către un prezbiter. Procedura este prin scufundare, candidatul fiind adolescent sau matur, botezul fiind o decizie personală. André Benoît, Charles Munier: Die Taufe in der alten Kirche(1.-3. Jahrhundert), Editura P. Lang, 1994, 276.ISBN 3-906752-43-7, ISBN 978-3-906752-43-3
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
din timpul celui de-al doilea exil (404-407). În volumul LII al lucrării Patrologia Graeca, abatele Migne a colectat 240 de epistole originale ale Sfântului Ioan Hrisostom. La aceste relicve autentice ale corespondenței sale, Migne a adăugat cinci scrisori ale prezbiterului Constantius, despre care s-a crezut anterior că au fost scrise de Constantius la dictarea Sfântului Ioan și faimoasa Epistola ad Caesarium monachum, care, altădată acceptată pe scară largă ca fiind scrisă de Sfântul Ioan Hrisostom, este acum privită de
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și cu politica tolerantă pe care el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A fost ales Marcel, prezbiter deja foarte stimat și sub pontificatul predecesorului său, și care desfășurase un rol important pe tot parcursul vacanței pontificale. Acuzele aduse mai târziu de donatiști, conform cărora și Marcel ar fi fost printre cei care au consemnat „"cărțile sfinte"” autorităților
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
bisericii într-un climat politic mai destins, și această activitate a sa a dat origine informației din Liber Pontificalis (în mod clar, anacronică) conform căreia Marcel I ar fi împărțit Orașul în „"25 de titluri"” sau parohii, fiecare încredințată unui prezbiter. O altă problemă, nu mai puțin spinoasă, o constituia mulțimea de creștini, care renegaseră credința în timpul persecuției, așa zișii „"lapși"”; judecând după omagiul în versuri compus în cinstea sa de papa Damas I, Marcel I a fost mai degrabă un
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
cei doi n-ar fi decât una și aceeași persoană, de a cărei existență însă nu se poate dubita. O altă teză susține că Marcel n-ar fi fost episcop al Romei în sensul strict al cuvântului, ci numai un prezbiter care s-a remarcat în guvernarea bisericii romane pe timpul îndelungatei vacanțe pontificale (așa cum a fost și cazul lui Novațian). Aceste teze continuă încă să aibă susținători, dar și opozanți destul de autoritari în domeniu. Susținătorii tezei că Marcel I a fost
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
de state federative, Teresina are cel mai mare procent de catolici din țară (86,09%), urmată de Aracaju, Fortaleza, Florianópolis și Joăo Pessoa. Brazilia are multe din curentele creștinismului. Astfel, există: neo-penticostali, penticostali și protestanți tradiționali (majoritatea dintre ei baptiști, prezbiteri și metodiști) predominant pornind din Minas Gerais spre sud.În aceeași regiune, mai ales în Minas Gerais și în Săo Paulo, un număr mare din clasa de mijloc, aproximativ 1-2% din populația totală, este adeptă a spiritismului, uneori in formă
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
ani. 1956 și anii următori - continuă reparațiile, lucrările de completare a mobilierului și de întreținere (Pr. E. Hausotter și Pr. Constantin Hausner). 1984-1985 - se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), "windfang"-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter, în timpul păstoririi Pr. Gonciu Iosif, ajutat de Pr. Petrișor Aurel, vicar parohial. 2010 - biserica este dotată cu un nou sistem de încălzire (Pr. Ștefan Ghența). 2012 - este refăcut acoperișul, în întregime; se schimbă crucea de pe turnul campanilei; se instalează paratrăsnetul
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
și singura carte biblică aparținând în întregime literaturii apocaliptice (cu excepția 2 Ezdra, canonică pentru Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Etiopiană). Cf. , autorul este de obicei denumit Ioan Teologul (uneori în mod controversat identificat cu Apostolul Ioan și/sau Ioan Prezbiterul), iar locul scrierii luat ca fiind Insula Patmos din Marea Egee. Contextul scrierii pare a fi persecutarea creștinilor, drept pentru care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69 e.n., în timpul sau imediat după
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]