118 matches
-
pîine. M-am apucat îndată de treabă și - martoră stă colecția hebdomadarului - am izbutit, preț de cîțiva ani, să-i asigur ample comentarii, de regulă, cu caracter polemic, împotriva cărora directorul nu exprimă nici o obiecție. Cred că nu sînt prea prezumțios, afirmînd că revista dobândea, datorită prezenței acestor comentarii, un nerv distinctiv, o culoare ce atrăgea într-o măsură particulară. Natural, nu eram de acord cu unele din ideile și atitudinile directorului, dar întrucît nu era o revistă condusă de subsemnatul
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și reconstrucția, încatenarea ideilor, emergența lor captată și călăuzită. Dicțiunea ideilor și nu retorica lor pentru că dicțiunea implică organicitatea și, dacă termenul nu e, cumva, prezumțios, trăirea." (p. 257) În rândurile acestea, ferme, dar calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca făcând corp comun cu ideea (și nu, așa cum îndeobște se spune, îmbrăcând-o). Nu se dădea
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
în somn și în cafeneaua clujeană.// Cînd te prețuiesc sînt un simplu țăran/ Care învață rugăciunea ce deschide sufletul/ Aud noaptea în jur arpegiile din unduirea șampaniei" (O zi a luminii la sfîrșit de aprilie). Gheorghe Pârja așează o imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de «reacționar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
o spune, sau în orice caz n-o spune întocmai: „Acest privilegiu mi-a dat o cheie a frumuseții poeziei sale pe linia a ceea ce el a numit «a nu minți în poezie». Dacă vreți, în volumul cu titlul oarecum prezumțios Cele mai frumoase poezii au fost alese versurile cele mai «nemincinoase» ale lui Mircea Ivănescu, acelea născute din efortul disperat de a se întâlni, prin cuvinte, cu clipele decisive ale vieții sale” (p. 6). Întrebarea este cum se pot diagnostica
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
unei încăperi intime, cu materie stercorară. Departe de subsemnatul de-a nega talentul, cel puțin incipient, al unor douămiiști. Punem în chestiune exclusiv un bun gust (să zic și bun simț?) elementar. Nu noi am descoperit apa caldă și nici măcar prezumțioșii noștri urmași care se plasează pe un segment al traiectului avangardist, cu pigmenții săi obsceni cu tot, segment "fumat" în Occident cu multe decenii înapoi, fără vreun rezultat notabil. Date fiind acestea este explicabilă satisfacția cu care am citit volumul
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
mine, să studiați. Ascultându-l, mi-am dat seama că, în definitiv, Drimer avea în vedere două feluri de a citi, unul de plăcere, nu neapărat foarte atent, altul, cu creionul în mână și bine țintit. Și chiar dacă ar fi prezumțios să-l rezervăm pe primul literaturii și pe al doilea științelor, cele două feluri de a citi sunt adevărate, deși rareori în stare, așa zicând, pură. În fond, lectura poate fi atentă/distrată, focalizată/ împrăștiată sau de plăcere/interesată. Și
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
cel mai greu de obținut, iar Harold Bloom ne învață cum să ne apropiem de Shakespeare, Milton, Borges, Sf. Augustin, Cervantes, Platon, chiar și de Scripturi: fără prejudecăți, fără filtre ideologice sau politice, fără sofisticări inutile și fără a fi prezumțioși, ci cu bun simț, prospețime și bucurie, cu umilință ("Sunt un critic literar ce încearcă să se reeduce, la 71 de ani, cu ajutorul maestrului Saramago."), și cu o deschidere deopotrivă a minții și a inimii: Acesta este întâiul obiectiv al
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
pîntecul mare” al mamei gravide, purtat „cu blîndețe pe asfaltul fierbinte”, clătinat aidoma unui samovar, pentru a continua cu „aromele tainice” ale mansardei domiciliare, cu „un balcon mic - limbă scoasă străzii zgomotului autobuzelor”. E o introducere afectivă în partea mai prezumțioasă a cărții pe care o reprezintă urmărirea unui fin raport speculativ, cel dintre senzația dură, „prozaică”, și „irealitatea imediată”. Realul apare figurat prin acest contact nemijlocit al senzoriului cu aparența, astfel încît ceea ce se ascunde în spatele său să aibă credibilitatea
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
exploziv, precum proliferarea violenței și a drogurilor, a corupției în sfera deopotrivă politică și economică, a cuplului și a sexualității, a bioeticii și ecologiei, a globalizării și a mass media. Abia ieșiți din veritabilul purgatoriu pe care l-a constituit prezumțiosul secol al XX-lea, cu perechile de războaie mondiale și de totalitarisme, ne vedem confruntați cu alte fenomene adînc tulburătoare: spectrul fundamentalismului, teroarea naționalistă ducînd la fragmentarea statelor și la purificarea etnică, proliferarea organizațiilor de factură mafiotă și, nu în
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Sînt deziluziile date de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți". Astfel confesiunea criticului nu e prezumțios ori astuțios ruptă de context, riscant suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
de morală socială, ca o tentativă de reechilibrare a unei existențe ce-și asumă marginalitatea. Ființa periferică, deposedată de rolul ce s-ar cuveni a-l juca, cel al autenticității, polemizează cu centrul abuziv, predispus la manifestări parazitare, al convenției prezumțioase. între eul poetic cu o situare lăturalnică și lumea asupra căreia se răsfrînge acest centru mai mult ori mai puțin corupt prin artificiu se instituie o tensiune pe care ironia o compensează formal, precum o himeră a justiției: "pentru vina
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
concurențială a conducătorului său. Interesul autorului Cadavrelor în vid, culegere ce avea să urmeze, se îndrepta pe atunci spre Arghezi, de curînd reoficializat, a cărui amabilitate, care s-a tradus într-o apreciere superlativă ce-l va fi entuziasmat pe prezumțiosul tînăr bard clujean, atîrna mai greu în cumpănă decît opinia ostracizatului Blaga. Nu uit nici asiduitățile pînă la un unghi al obedienței nu tocmai elegant pe care același Baconsky le îndrepta înspre un alt favorit de excepție al zilei, președintele
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
sub buldozerele comunismului (Modernisierung und Tradition. Das Rumänische Dorf 1918-1989, Sankt Augustin: Gardez! Verlag, 2003), poetul elvețian de limbă germană Andreas Saurer a vizitat recent România. L-am întâlnit, singur cu sine, într-un grup gălăgios de invitați, la un prezumțios Festival Internațional de Poezie (Porțile poeziei, Reșița, iunie 2012) ce ambiționa să deprovincializeze poezia românească. Între o manea prezentată ca folclor autentic și două laudationes în limbajul de lemn al unui culturnik local, am reușit să descopăr nu doar un
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
ansamblul lexicului folosit. 12. Există între enunțuri un fel de parâme care fluidează semnificațiile, etajele lor de escortă. Există o singură clauză în acest contract tacit, și anume ca lectorul să fie unul avizat, preocupat de fenomen, nu preconceput, nu prezumțios. 13. Suita de cronici literare, în formatul cărții B5, din 2009, cu un titlu de maximă decență - Valori și prezențe conjuncturale (la care ne vom referi în continuare) - se constituie în adevărate studii de caz. Cu toate că formula comparatistului versat care
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
încercarea conștiinței de-a raționaliza înțelegerea acestei mișcări total impredictibile, iraționale, anarhice a artei, a culturii în ansamblu, fie spre înfățișările unui insolit țipător, fie spre cele ale consumului curent. În orice caz, departe de a-și atinge țelul presupus, prezumțioasele metode n-au făcut decît să amplifice excesul destructurant al mișcărilor artistice, abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip specific, tocmai aspectul comun al artei și medicinii pe care l-a evidențiat, dăruirea, slujirea aproapelui. Dl Zeletin încearcă a-și depăși demonia prezumțioasei afirmări proprii, a categoricei, intolerantei personalizări, lăsîndu-se pătruns de vocația medicului ideal ce se distinge, precum și un anume tip de artist, în manieră stoică, prin "sacrificiu, tăcere, renunțări, solitudine". D-sale nu-i plac ambițioșii, vanitoșii, mai mult decît numeroși
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
mine. N-am să reproduc, e stilul anului aceluia fierbinte, foarte inflamat. Mă reține ce scrie despre două „romane memorialistice”, care nu pot fi decât Un Burgtheater provincial și Viața și opera în secolul douăzeci (apărut cu titlul, mai puțin prezumțios în vederile editurii, Clopotul scufundat). Spune că n-au fost rele la apariție, însă abia în versiunea integrală, pe care el o cunoaște, se va vedea ce se va vedea. Ei bine, nu se va vedea! Versiunile integrale, necenzurate, le-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
ne invită să repunem problema valorilor într-o lume în care, cum știm, nu mai există fapte, ci doar interpretări, să restaurăm judecata morală în această lume în care distincția între bine și rău este anevoioasă și, nu o dată, chiar prezumțioasă. La peste 110 ani de la naștere și la 65 de ani de la moarte, Benjamin Wechsler, B. Fundoianu, Benjamin Fondane ne sfidează și ne somează.
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței"? De unde rezultă că eul poetic nu poate fi epurat de ,aglutinările", de ,servituțile specifice" ale vieții tout court ce-i dă naștere și îl întreține, că prezumțiosul ,discurs pur" nu e capabil a aboli ,orice urmă a realului", pentru a se nutri ,nastratinesc" numai și numai ,cu ceea ce s-ar putea chema realitatea textuală".
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
cu teoriile ,primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din romanele rusești"; Petru Manoliu, un ,farsor". în schimb, întreaga lui
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
prezența lui Ioanide era cu totul paternă și inofensivă. Lui Pomponescu îi displăcu faptul că, plecat pe ușă, arhitectul plana încă în atmosferă, absorbea gândurile femeilor. Ioanide i se păru cinic, fanfaron, lipsit de moralitate. Îl socotea infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident în Universul dovedea că Ioanide avea gașca lui. (Adevărul era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e vorba de un Pol Nul. Știi, pentru cei din generația mea, care s-au hrănit cu deziluzii și la prânz, și la cină, asta poate fi o mângâiere”. „Dintre generații, a mea s-a hrănit cu mai multe deziluzii”. „Prezumțios. Nu, pentru voi asta a fost doar vreme de un sezon, ați cântat Carmagnola, iar apoi v-ați trezit tot În Vendeea. O să treacă repede. Pentru noi a fost altfel. Întâi fascismul, chiar dacă l-am trăit când eram copii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]