364 matches
-
odihnă... dar nebunul de el nu-mi oferă adăpost! Fără știre, uriașul verde-suriu licărește cald către mine. Uluit constat că pe trunchiul măreț o bortă se-arată. O poartă cât statul de om mă-ndeamnă s-ating scoarța-i brăzdată. Prididit de chemare, o împing și-un prelung scârțâit de greier îmi pătrunde-n ureche. Am vreme să pricep că-mi aduce liniște acest zvon și-o schimbare în fire... Întâi mă lovește-n priviri o lumină albă și crudă. Ce
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
ca oricând, lungită pe o pătură pe care o așternusem pe fânul tocmai cosit, ședeam cu fața la cer, cerul era înstelat cum numai în luna august la Focșani l-am văzut, în fiecare clipă cădea câte o stea și eu nu pridideam să-mi pun o dorință în gând, Ion ședea pe capră și mâna caii cântând încetișor un cântec cunoscut numai de noi căci fusese compus în vara aceea de un prieten al lui care murise apoi la scurtă vreme și
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
morcoviti și total lipsiți de chef și sclipire (eu, aceeași tipologie). Doamna de care spuneam, cam 30 de ani si 1,70m, 120-90-120 (silicon tuning) își rodea o unghie (mai avea încă 9 tot false de ros și nu mai prididea cu asta) și cotcodăcea la telefon de zor: - Hai față nu mă mai scoroji cu ruptă aia cu gentile ei pline de praf că mă plictisesc maximum! Față, ăia nici oja nu știe să și-o întindă frenci și se
Hemoroizi, fisuri anale? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19071_a_20396]
-
întâmplat. Lui Brădeanu i-a devenit în toți anii săi de pasionat colecționar de carte cu slovă de înțelepciune, îndrumar întru credință. O carte de onoare e dovada grăitoare că omul, colecționarul, intelectualul nu a trudit în van. „Nu mai pridideam în anii din urmă să mă împart între două sau mai multe expoziții care mi se solicitau în același timp”, își amintește Brădeanu. La expoziții „paralele” îl mai ajuta și doamna Sofia, care i-a fost și-i este mereu
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
vinul ar fi mai bun! Da! Îmi vor binele dar îmi fac viața amară. Să-i luăm pe rând: Cei cu potcap. Popi de le mai zice. Omul își duce greu traiul că mulți sug la hărnicia sa. Nu mai prididești cu treburile casei și ale ogorului dar nimeni nu-ți cumpără produsul, păpica culeasă pe câmp sau țesută la război că „n-are reclamă!”. În loc să mai domolească dorința de îmbogățire a omului rău care te asuprește popa lovește în tine
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
unu plus unu fac doi. Din contră. Cu viteza gândului verifică dacă nu cumva 1+1=3. Apoi apare firesc întrebarea „de ce tocmai doi?”. Întrebarea pusă mintal este atât de stringentă încât repejor caută relații suplimentare în bibliotecă. Colegii nu prididesc să „tocească” manualul iar ei, olimpicii, caută cai verzi pe pereții. Credeți că țara, mult iubita Românie, cu peste 7 milioane de votanți ne-majoritari numai pentru contra, necesită olimpici?. Țineți seama că țara are în total opt milioane cu
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
rotați la conducerea țării, care au ruinat economia românească printr-o privatizare falimentară și, printr-o politică de cumetrie, ocupând funcțiile cheie din structurile statale și mediile economice. În țară nu a mai rămas decât...DNA-ul, care nu mai prididește cu igienizarea societății românești, obsesiv mediatizată prin PENALIADA zornăitoare. În rest, atmosfera socială este sufocată de miazmele penale ale mafioților politici, care nu se sperie de zgomotele Penaliadei, fiind condamnați cu pedepse mici, deseori „cu suspendare”. Ei își continuă activitățile
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
din conștiințăî: „Scrieți, copii, scrieți! Cât veți putea și cum veți putea, numai scrieți!” Și nu ne-am lăsat, am scris! Dacă nu ne ieșea un episod, scriam altul, și dacă nici acela nu ieșea, scriam patru, că nu mai pridideam să le numerotăm. Căci dacă e adevărat că omul e sub vremi, e drept ca povestitorul să fie peste ele. Și dacă trupurile și mințile noastre ar fi aparținut, mutatis-mutandis, orânduirii în care a apărut Eneida, ori veacului de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
paznic. Refuzase gândul că va veni vremea ca acesta să treacă în lumea drepților și iată că acum se afla în dificultate. Când coborâse din camera lui, toată familia era adunată la masă, așteptându-l. Pop era în mare vervă, nemaiprididind cu lau dele la adresa nepotului. Îi povestea Ilenei despre acesta ca și cum ea nu-l mai văzuse de o bună bucată de vreme iar el acum se străduia să o pună la curent cu ce se întâmplase în acest răstimp. Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aproape două sute. Era ceva de neînchipuit, Mihailovici simțea că își pierde răsuflarea. Crupierul acționase deja soneria prin care își chema supraveghetorul ca să-i aducă jetoane pentru a putea plăti câștigul eroului serii. Privind discret la ceas, acesta nu mai prididea să strângă mâinile chibiților ce țineau neapărat să-l felicite. Într-adevăr, așa ceva nu puteai vedea în fiecare zi, să iasă la ruletă același număr de cinci ori la rând sfida orice închipuire. Asta, fără a mai pune la socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că trece vremea, că ar trebui să vrem și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat primul, Ovidiu Moldovan - Ovidel sau Ovidiumic, cum îi spuneam noi pentru a-l deosebi de Ovidiu Iuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
face parte și Emil Badea. Educat de Augustin, susținut și încurajat de Sofica, Emil, după Revoluție, a absolvit Facultatea Spiru Haret și s-a titularizat ca învățător în satul natal. Sofica și-a văzut visul cu ochii și, iar nu prididea cu laudele. ** Toate au mers bine câțiva ani; după care, unele lucruri au început să șchioapete. Augustin se pensionase pe caz de boală, nu înainte de a lăsa postul, prin numeroase inter- venții și cunoștințe, fiului cel mare - Ninel. Nicolae Drăguț
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
am stat la Petia. Fratele meu Ghițucă LEONTE a fost mereu cu mine. Am mers la sediul bibliotecii pentru a întâmpina oaspeții ce trebuiau să sosească din jurul localității Petia devenită un centru de atenție în această zi. Telefonul meu nu prididea să sune la intervale scurte, anunțându-mă că inginera Carmen SIMION a plecat din Pașcani, că Ludmila BOLBOCEANU-GRAMA din Chișinău a sosit în Fălticeni. Centrul de întâlnire era autogara din Fălticeni unde îi așteptau pe oaspeți două microbuze, căci aici
19 SEPTEMBRIE 2014 ZIUA INAUGURĂRII BIBLIOTECII MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362404_a_363733]
-
atmosferă caldă și de smerenie dosebită, astfel aveam să ascultăm vocea caldă a preotului Florin GRIGORESCU și vocea mai baritonală a preotului Constantin TUDOSĂ. Era o atmosferă emoționantă pentru cei prezenți și sincer fiind, au fost momente când lacrimile mă pridideau. Momentul festiv era pentru mine ceva inedit, ca și pentru cei prezenți la această slujbă de sfințire. Biblioteca Mihai LEONTE din Petia primise binecuvântarea Atot Puternicului Divin și putea să înceapă activitatea de răspândirea a culturii printre oamenii satului Petia
19 SEPTEMBRIE 2014 ZIUA INAUGURĂRII BIBLIOTECII MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362404_a_363733]
-
bomba și i-a făcut-o praf. Stau blocurile dărâmate cu gurile căscate spre cer și liniile tramvaielor făcute armonică, ruine peste tot și oameni înnebuniți de frică și mașini și trăsuri aruncate peste clădiri și crucea roșie nu mai prididește cu căratul la morgă; mor oamenii asfixiați în adăposturi, mor pe stradă, mor pe sub dărâmături, mor și în tramvaie, aici târfa de moarte e peste tot. N-am hârtie să pot să-ți povestesc ce este aici, noaptea asta sunt
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
nu e nimic, lasă o fi și ea bună la ceva. Toate acestea le-am aflat mult mai târziu de la tata. Așa se năștea pe vremuri în sate. Era o moașă dar așa de mulți copii se nășteau că nu prididea să îi moșească. Mama a mai făcut încă patru copii, deci am fost opt. Eram săraci iar peste țară avea să vină cincizeci de ani de comunism. Pe mine nu mă interesa, eu deși nu aveam nici ce mânca, eram
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
mai aveam cam trei sute de metri până la mal. Dar bucuria creștea direct proporțional cu oboseala. Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu mai prididea cu scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
altul. Acum se duc și mai tineri, între 40 și 50 de ani. Cică e din cauza stresului. Au rămas fără slujbă, bani nu mai au, datorii au pe la bănci, cu pământul nu se mai descurcă. Sărăcie lucie. Părintele nu mai prididește, aleargă de la o casă la alta cu cetitul, apoi de la o groapă la alta. Au rămas atâtea femei vădane, că te apucă dorul de ele. Ogoarele sunt asfixiate de bălării, n-are cine să le mai muncească, câinii urlă după
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
între solstiții și echinoxuri prizonierii sovieticilor. Dintre toate gările cu rănile de război încă necicatrizate prin care mișunau umbre și stafii, încadrate între garnituri de soldați balșoi-ceasovoi, Voronejul se deosebea prin numărul excesiv de mutilați și invalizi. Garniturile de bou-vagoane nu pridideau să adune mulțimea răniților. O astfel de garnitură a pus față în față într-una din zile două grupuri de prizonieri: ostași români și o șatră de țigani tot români care se priveau uimite: „Ce-i cu voi?” îi întrebarăm
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Toate Articolele Autorului Crăciunul anului 2009 se apropia cu luare aminte, cu schimbări sesizabile în comportarea blajină, tandră și cucernică a oamenilor, o împăcare cu tine și cu semenii tăi în ce privește pretențiile, accesoriile vieții zilnice cărora în timpul anului nu mai prididești să le acorzi din timpul mai mult decât necesar, acestea începând să treacă într-un plan al “colateralelor” - văzute acum insignifiante și care nu ne ”lustruiesc” viața iar de rostuit nici atât, cum ți se par în timpul “celălalt”, impur și angoasant
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
mai aveam cam trei sute de metri până la mal. Dar bucuria creștea direct proporțional cu oboseala. Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu mai prididea cu scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
Profitând de nivelul scăzut al pârâului, copiii se întreceau în a prinde pe sub pietre pește cu mâna. Praful ridicat de basculantele ce coborau sau urcau către Zolt nu mai apuca să se risipească de pe cerul satului. Popa Dobrescu nu mai prididea să ude cu furtunul drumul din fața bisericii și a casei parohiale. Fiindcă a lu Mulă, cantorul, nu putea fi ținut toată ziua cu furtunul în mână, popa îl încredința și copiilor din vecini care făceau mare haz stropindu-se între
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
o alintată, se ridica în trup doar până la coatele lui, căci el era un zdrahon de bărbat. Și cum pământ a căpătat dar dăscălia lui nu-i prea lăsa timp să-l lucreze, primea mereu ocările nevestei, care nu mai prididea să țină gospodăria după ambițiile neamului său înstărit. Nu-i pria deloc asta dascălului bisericesc. Dar fiind mai mult plecat cu popa pe la treburile cele duhovnicești, găsi în asta leac supărării lui de-o viață. Când se nimerea să se
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
Dumnezeu? Nu am auzit de vre-un Dumnezeu cu lopata în mână. De ce nu sunt inundații la apus de Carpați? Sau poate se tem reporterii că, până ajung la locul catastrofalei inundații de pe acolo, întregul sat, umăr la umăr, a prididit să se ajute singuri având și ajutorul lui Dumnezeu, nu al PARTIDULUI. Banul iese din ecuație. Dar intervine în loc PARTIDUL care nu are niciodată bani. O fi chiar sărac? Nu prea se vede la cei care-l conduc. Dar politrucii
RAIUL, IADUL ŞI BANUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365445_a_366774]