2,532 matches
-
amanită care otrăvesc sufletele fericite, alergi cât poți de repede, dar nu ai cum să scapi de ascuțitele în picaj, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki trece pe deasupra ta și frânge toate săgețile de amanită, săgeata galbenă înfiptă în pridvorul tău te-a salvat, ea nu putea fi lansată decât de arcul de lapis lazuli al prințișorului tău shangdi di liwu, semn că suflețelul tău pereche a ajuns acasă, în grădina suspendată a dragostei tale. șase deasupra: cățelușii tăi de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fac loopinguri pe cer, broscuțele țestoase de galapagos dansează dezbrăcate, unele veverițe-călugăr chicotesc, altele se roagă solemn, taurii născuți din dude-de-aur mugesc din rărunchi, petuniile magice au întors toate clopotele către tine, desaga-fără-fund a prințișorului vieții tale stă agățată-n pridvor. paradis paradis sau măcar cer, măcar vedere spre cer, măcar aceste trei litere c e r te cer, îmi cer, îți doresc, luo na când motocicletele visurilor noastre pornesc de la stop când rachetelor le cad grilele de suport și secundarul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima ta nu e liniștită, zărești la apus o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki, întinzi arcul greu, de lapis lazuli, și tragi către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți tot trupul ca pe o rană, îți agăți desaga-fără-fund de cuiul de dia mant din pridvor, te întinzi pe patul așezat pe pământ, neînfățat, și adormi.
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând cu mine clipa care trece, să-mi sporești tristețea ceasului târziu când, străin de tine, sufletu-mi pustiu va porni zadarnic, rătăcind pe drum, să sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tatăl, om al Bisericii, cere rugător, pentru clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un fel intuise - „Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie. Noi doi am încăput cu greu în spatele ușii pridvorului, bineînțeles după ce neam smuls petlițele și gradele, care ne puteau da de gol. După un somn profund, printre inamicii la fel de obosiți, dimineața când s-a crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o să facă. 125. Și avocatul Marinescu le trimise tuturor angajaților un e-mail și acolo scria „Minunați-vă, căci anul acesta firma va avea o petrecere de Crăciun și eu îmi voi numi înlocuitor. 23.12., orele 19:00, la restaurantul Pridvorul“. Și mare fu bucuria supușilor. ș...ț 131. Și se întruniră cu toții la restaurant, și se bău mult, și avocatul Marinescu se îmbătă, dar așa era Planul. ș...ț 134. Și Rodica Predescu, soția lui Horia Predescu de la contabilitate, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-l dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra căreia strălucea o lună imensă, care conferea peisajului un aspect aproape magic. A doua zi, cănd Consiliul se reuni din nou în jurul lui, se întoarse către Miti Matái și-l întreba cu un calm prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din grădină cu același semn, pielea sidefată a cerului, apele pufoase ale Dunării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu are nimic. Hei! Mă auzi? Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt, Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conduce cu fermitate spre casă. Încăperea în care intră este spațioasă. Se poate deduce ușor că servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în apele tale. Mai citește câteva din versete din Cartea Sfântă și culcă-te ; eu mai văd de mica mea gospodărie ca să pot continua să depăn mâine pentru tine vechile mele amintiri. Ziua a doua Aici, în camera asta, pe pridvorul cuptorului, am adus-o pe lume pe sora ta, pe Minodora. Deși pregătită sufletește pentru a primi această mărturisire, Dora simte că firul respirației e pe cale să se curme. Se străduiește să respire adânc și să nu întreabă nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Este neapărată nevoie să intercalez aici, încă odată, povestea "țații Ioana de la Mănăstirea Cozia", o țigancă bătrână, spovedită de mine și căreia îi dedesem un canon de ispășit și să aprindă o lumânare două în cinstea dumnezeirii. Țiganca, trecând în pridvorul mânăstirii unde era zugrăvit raiul cu îngeri și pe de altă parte iadul cu draci, aprinsese o lumânare în aripa unui înger și alta în cornul unui drac: Bine, țață Ioana, cum pui dumneata lumânările? Nu vezi că asta e
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
făcut explicații și de alți învățați și rabini. 219 Acest fapt îmi amintește o întâmplare petrecută acum trei ani, la mănăstirea Cozia. Ea dă nota exactă a majorității creștine de azi, care, încă nu și-a lămurit credința: Pe perete pridvorului mănăstirii, cum intri în pronaos, este zugrăvit raiul, la stânga și iadul la dreapta. Raiul abundă-n grădini cu pomi și... avuzuri cu apă țâșnitoare, apoi îngeri mulți și de toate gradele, cum și Sânul lui Abraham în care sunt primiți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celui care, credincios sau nu, pătrunde în sanctuar se contopește cu perceperea acestui continuum plastic care îi oferă imaginea tainică a ceea ce el este fără s-o știe. Însă, în liniștea sanctuarului, vizitatorul mănăstirii Daphni, înmărmurit de cum pune piciorul în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe infinite, continuitatea unui naos cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
călătorie a Maicii Sale și a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume și colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să cheme pe oameni în Casa Tatălui ceresc, a cărui poartă sau pridvor este Biserica, întrucât Sfintele Taine săvârșite în ea sunt arvuna vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Deoarece Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descoperă pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind călător și colindător în lume, creștinii ortodocși români văd
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
banală) se găsesc unul sau mai multe tablouri fremătătoare, descrieri dominate de o dinamică internă surprinzătoare. Nuvela pare compusă de dragul tabloului central: "Cu privire la această fermecătoare vale, colț al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulichie. Pe coastă în sus, pornesc spre dînsa ulmi bătrîni; pruni călugărești, cu prune cu gît, galbene și lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
banală) se găsesc unul sau mai multe tablouri fremătătoare, descrieri dominate de o dinamică internă surprinzătoare. Nuvela pare compusă de dragul tabloului central: "Cu privire la această fermecătoare vale, colț al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulichie. Pe coastă în sus, pornesc spre dînsa ulmi bătrîni; pruni călugărești, cu prune cu gît, galbene și lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]