120 matches
-
vremelnice, aceste priveliști liniștitoare sfîrșiră prin a-și face efectul asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sosise timpul ca el să gândească la zilele cari vor urma,iar În acest scop, hotărî să pornească o mică investigație prin unele locuri mai bine cunoscute, pentru a obține o angajare ori altceva care să-i placă. Se Îmbrăcă primăvăratec, spunând. „Pentru a obține unele informații,urmează să dau o raită prin centrul orașului. Sper să nu Întârzii pre mult, de aceea când mă Întorc, dacă socotesc asimilarea lecțiilor de limbă română satisfăcătoare, vei căpăta bomboane...” „Prefer un buchet de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-o larg, inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În următoarea conversație. Vezi cum reacționează. S-ar putea decide să-ți spună. Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum. Întoarce-te repede, cât se mai poate, cât încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau în sidef, ne aflam în aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare în frunzișul sfârșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea înaltă, fața de o paloare neîntâlnită. - Mă gândeam: „Ecaterina Perussi”... un vânt ucigător bătea peste secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
delicați, subțiratici. Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui pară. Deși, cînd atinși sînt de vară, Mor pilcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sînt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi mă-mbătară, Cînd fragezi, si primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Si pe aripi de răi mă purtară În crini e beția cea rară. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor ce mor E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine S-au
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și în Parcul Câinelui! Nu în Valea Megiddo. Nici în Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
greață; urca la ea, o punea să i-o sugă, apoi pleca din nou. Poate era mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca să nu ne tulburăm excesiv naturelul simțitor, astfel încât probleme cu care spațiile din vestul și nord-vestul nostru s-au confruntat acum 10-15 ani, ba chiar le-au mai și rezolvat estimp, la noi au încă o prospețime de-a dreptul primăvăratecă. Noi suntem români? De bună seamă, dar asta ne duce cu gândul la rădăcină, la Roma, la romani, la strămoșii noștri care aveau o vorbă festina lente, grăbește-te încet. Noi am luat-o mot-à-mot! Dorin Popa: Părintele Gheorghe Calciu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că poemul de mai sus ar putea fi incriminat datorită faptului că are verb și o silabă-n plus În ultimul vers. Altfel, pînă și cîrcotașii profesioniști n-ar avea cum să nege existența unei cezuri și a cuvîntului sezonal primăvăratec liliac... Dar un cîrtitor de meserie ar spune sigur că flori și liliac e pleonasm sezonal. Și asta cu miopia celui ce refuză să vadă că În sintagma flori de liliac cuvîntul flori nu mai are nicio independență. Simplitatea formulării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
totuși locul I, mutînd deliberat accentul sezonier pe ploaia măruntă a toamnei care convine Însă de minune intenției pe care a urmărit-o. Este mai mult decît evident că, În vremurile noastre, din moment ce aratul cu plugul este perimat, simbolismul său primăvăratec pare să se diminueze sensibil. Fapt confirmat și de mulțimea poemelor care au folosit sintagma plug ruginit, urmărind obținerea unor efecte nostalgice, dar calificînd totodată ieșirea plugului din uz. Oricum, În afara asocierii actuale cu sărăcia celor ce n-au alte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se lasă greu abătute spre un final atît de trist. Iar economia poemului respectă această pistă și În versul doi, fulgii care nu se mai topesc lasă gîndul să mai zburde o vreme pe căile turismului necenzurat și, de ce nu, primăvăratec. Un nu oarecare nu poate Întrerupe elanul reveriac. Nici versul al treilea nu te Îngijorează la Început, fulgii pe față sînt Încă adorabili... pînă ce dai brusc cu ochii de cuvîntul mamei. Schimbarea este acum drastică și pricepi fulgerător despre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
acum. Întoarce-te repede, cît se mai poate, cît Încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dar îți dai seama că nu mai sânt gândite și rostite de alții, ci de tine, și că tot ceea ce vezi (chiar și corul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin. Iată boarea primăvăratecă și altădată dulce care pătrundea peste mine prin fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. Pasăre rănită, care spera să se vindece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
delicați, subțiratici. - Potirele lor au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară. (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor) 1.Transcrie doi termeni neologici. 2.Exemplifică, prin două enunțuri, omonimia cuvântului pară. 3.Explică prezența cratimei în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Revista se deschide îmbucurător, primăvăratec, sub un aspect ce are ca scop principal promovarea imaginii optimiste a culturii. Dilema care apare însă se comportă ca un un cod ce trebuie răstălmăcit până la pagina 100. Despre ce este vorba? Scrie sub titlu: trio-ul scrieri, autori
Dilemateca. In: Apogeul by Băgireanu Astrid Corina () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1795]
-
colea în vale. - Sunt de aceeași părere cu tine și nu-mi rămâne decât să te aștept acolo... Am rămas să mai privesc la bătrânii brazi, emblemă a scurgerii implacabile a timpului. Foșnetul lor moale este răspunsul la adierile zefirului primăvăratec. După ce mi-am umplut sufletul cu lumina limpede a primăverii, am pornit către mănăstirea Bârnova. Merg braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe naos. Masivitatea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aleg, atunci...Gândesc că știi deja răspunsul meu. Facă-se voia ta, dragule. - Crezi, mărite Spirit, că-i potrivit ca să mergem la mănăstirea Sfântul Ioan Gură de aur, pronumită Zlataust? - E chiar foarte potrivit, pentru că schimbăm decorul. Din plin rai primăvăratec de aici, din Copou, intrăm în inima târgului...Te aștept acolo. Vocea dusă de zefirul flușturatec pâlpâia în văzduhul năpădit de gâze și zvon de păsări. Spiritul domnesc plecase deja...N-am zăbovit nici eu prea mult în preajma „mănăstirii dintre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
parcă rugându-se de bunul Dumnezeu spre a da o iarnă blândă, fără geruri distrugătoare, să poată întâmpina viitoarea primăvară cu muguri sprinteni, care să deschidă ușițele frunzițelor ce vor respira și se vor bucura de lumina și dulceața soarelui primăvăratec, spre frumos, spre înflorire, dând parfumul ca răsplată a primirii rugăminții lor... Săndel are motiv de-a privi mai atent și la Dealul Morilor, care se arăta foarte mândru cu diadema sa pe frunte făcută de frumoasa pădure a statului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
apucă somnul. E momentul potrivit pentru ca heterotrofele solului, mici microorganisme - ce pleonasm! - să profite de somnul plantei pentru a-i devaliza „cămara“: au nevoie taman de această energie, dar așa Îi fac plantei un imens serviciu, căci la primele raze primăvăratece de Soare planta va găsi un sol mai mult decât prietenos, ci Îmbietor Întru a acumula iarăși energie, de sărăcit ce este. Iată regenerarea... Dar asta musai la adăpost, sub plapuma de omăt care ține de cald căci, dedesubt, solul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două ba chiar trei trunchiuri. Iată altă buturugă, care va odrăsli doar ciuperci, acele Pleurotus de pildă, semn că a murit. De unde știu ce va urma, de vreme ce oracolul din Delfi nu mai există demult? Păi buturuga vie, prima condiție a primăvăratecei odrăsliri, este acum doar ceva care, dormind, e doritoare de negentropie, de o energie subtilă, pe care n’o poate obține decât de la omătul din jurul ei, acela care, undeva sus În cer, a fixat În cristalinitatea fulgilor de nea negentropia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
niciodată, nici măcar În vremea cruntei ierni care nu se lasă Încă alungată. De aici poate abundența de sărbători, creștinești ori moștenite de la vechii păgâni, zisele sărbători băbești, ale acestei perioade, care vor culmina cu Paștele, el Însuși socotit după echinocțiul primăvăratec. Negentropia momentului, excedentul energetic carevasăzică, va Îmboldi ziua să crească În paguba nopții devenind, din egală În acest moment, majoritară; dar atunci, la solstițiul de vară, impulsul „startului“ se va fi epuizat urmând, firesc, declinul. Atunci, la solstițiul de Sânziene
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]