135 matches
-
Constantin Oprișan, Gheorghe Jimboiu, Ion Ianolide, Alexandru Virgil Ioanid și alții, toți aceștia constituind chipuri și modele de trăire creștină autentică. Ei au îmbogățit, prin virtuțile și faptele lor - la unii culminând cu jertfa supremă - fondul moral al acestui neam, primejduit tot mai mult de necredință și degradare spirituală. Pentru a avea o viziune integrală asupra fenomenului legionar, la valoarea morală a legionarilor de elită trebuie adăugată valoarea intelectuală a personalităților care s-au încadrat în Mișcarea Legionară sau au simpatizat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
moral (...) celor care, ca editori, avuseseră curajul să mă editeze". Probabil că, pentru cei ce n-au cunoscut direct realitățile anilor '70, e dificil să-și reprezinte drumul de atunci al cărții de la manuscris la "lumina tiparului" întortocheat, încâlcit, mereu primejduit. Planul editorial, tipărit cu un an înainte și aprobat cu zgârcenie și parcimonie de sumedenie de foruri, până la, inclusiv, Secretariatul CC al PCR, era pur și simplu fetișizat. Orice apariție, de la " Mersul trenurilor" la opera lui Eminescu, era posibilă (fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
creat lui Kico faima de extremist violent... Răsuflând ușurați, ne-am dus fiecare acasă, dar a doua zi generalul Antonescu, fie că simulase acceptarea propunerilor legionare spre a câștiga timp, fie că fusese convins de acoliții ceși vedeau portofoliile ministeriale primejduite (eu cred în prima explicație) - a trecut din nou la atac, cerând imediata evacuare a autorităților ocupate de legionari. În ziua precedentă aflasem că profesorul Dobre -, fost prefect de Tecuci și trecut de curând în postul de prefect de Iași
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
el nu va săvârși nicicând o asemenea greșeală impardonabilă. De ce se Întâmplă acest lucru? Oare numai datorită presiunii ideologiei naționaliste, datorită temerii că ai putea fi considerat un „trădător” de către ai tăi? Sau datorită credinței că hotarele mai sunt Încă primejduite ori ar putea fi modificate prin forța argumentelor istorice din cărți? Nu prea mai este cazul, astăzi. Majoritatea istoricilor contemporani, români sau maghiari, sunt specialiști „normali”, motivați de interese și curiozități științifice, disciplinați de rigorile specifice meseriei pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
foșnind sub clar de lună, ca odinioară într-o copilărie chinuită, cu gândul la frumosul din noi dar și dimprejur, încerc să vă convertesc și pe Dvs. la contemplarea unei icoane dintr-o istorie, înfățișându-vă firișoare de aur, din primejduita noastră avere, viața comunității noastre. Oameni ai locului s-au împrăștiat în toată lumea. Exodul mai grav ca războiul. Populația satului e puțină și îmbătrânește, îmbătrânește, și în parohie, adică în satele Răcușana, Hanța (Hanța Deal a dispărut), Strâmba, Bouroș, Plăcințeni
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Bălcescu, pregătiți, prin patriotism și virilitate politică să-l anunțe pe marele comunist Nicolae Ceaușescu", devine doar un preambul la prezentul socialist ideal, în permanentă construcție.889 Banda desenată expusă în Cutezătorii abundă dintru început în temele șablonarde (mitul patriei primejduite, eroismul istoric și pionieratul tehnologic), dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe toate coperțile 890, pe șantierele proiectelor ciclopice, eroii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ibidem, p. 217. 885 Ibidem, p. 218. 886 Ibid., p. 221. Însuși imnul de stat deținea o consistentă încărcătură mitologică: mitul curajului perpetuu, al istoriei patriotice, al muncii eliberatoare (dublat de dogma rolului muncitorimii și al Partidului călăuzitor), al patriei primejduite, mitul pacifist, mitul protocronist, mitul utopist (înfățișat în teza comunismului salvator). ibid., pp. 219-220. 887 Ion Manolescu, Carnetul elevului socialist, în idem, Explorări în comunismul românesc II, p. 254. 888 Ion Manolescu, Clișee tematice ale manualelor comuniste de clase primare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
române, unde personalitatea lui proteică s-a manifestat complet, în plină lumină. Vocația universalității, ca sete de cunoaștere și de creație, îi este caracteristică. O imensă nerăbdare și o indicibilă voluptate a cuprinderii întregului nasc proiecte grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
audă de iubita lui, la el nu mai putea afla ajutor. Pruncul stătea sub osânda mamei și spionii reginei Bertha și ai delfinului Ludovic se strecurau peste tot, chiar și În palatul episcopal. După cum spuneam, Bertranda era acum și mai primejduită, ca mamă a unui prinț de sânge care mai târziu putea să ridice pretenții la coroană. Mai pune la socoteală și „mânia sfântă“ a papei și a legatului Hugo de Die, care nu putea uita afrontul ce i se făcuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
considerat că era o greșeală ca sioniștii să-i desconsidere pe arabi, pentru că erau inteligenți și vicleni, înțelegeau ce se petrece în țară, iar când „existența noastră în Palestina se va dezvolta într-atât încât populația locală se va simți primejduită, ei nu vor mai ceda cu atâta ușurință. Cât de atenți trebuie să fim când avem de-a face cu un popor străin în mijlocul căruia dorim să ne întemeiem existența?” Arabii au început să se simtă amenințați în condițiile în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
numele de Paisie și hirotonit preot, în 1758, având în jurul său o obște de șaizeci și patru de monahi. Aflat cu ucenicii săi în Schitul Sfântului Ilie, pe un teritoriu supus unor biruri uriașe de turci și văzându-și obștea primejduită și vlăguită de plata acestor taxe, starețul Paisie, în vârstă acum de patruzeci și unu de ani, hotărăște să se întoarcă în 1763, împreună cu toți ucenicii, pe singurul tărâm care nu-l alungase, ci îi dăruise în trecut liniște și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe „intelectualitatea” sa, fie ea chiar numai a unei „diplome”, s-a putut menține un echilibru al familiei, dar de când soții intră în rivalitate de titluri de examene, de grade, de funcțiuni și de câștiguri consecvente, familia e tot mai primejduită. Din această criză nu o mai pot salva măsuri retrograde, care ar împiedica femeia de la cultură sau chiar de la o muncă deseori necesară familiei, ci numai o adevărată cultură a femeii, datorită căreia prețuirea reciprocă a soților se va face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
stăpânește pe deplin secretul Povestitorului de vocație. În ce constă, prin urmare, „tainaultimă a artei de povestitor a lui Creangă? În demiurgia cuvântului ... Umorul, se înțelege, rezultă din delicata punere în cumpănă a „sensuluiși a „expresieiîntr-un echilibru al acestora mereu primejduit „cu metodăși „restabilitcând ți se părea că aceasta nu mai este cu putință. Mare, rafinat „actortrebuie să fie, așadar, povestitorul umorist, chiar în postura de aievea! De numele lui Ion Creangă se leagă debutul lui N. Iorga în critica literară
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Autonomia esteticului lansată de Maiorescu (dar care "nu s-a coborât la critica literară", ignorând opera lui Alecsandri și a lui Creangă), apărată și ilustrată de Lovinescu și de cei câțiva discipoli (Zarifopol, Vianu, Pompilu Constantinescu etc.), a fost pururi primejduită, subminată și de-a dreptul fagocitată de felurile curente și ideologii naționalist-eticiste (de la poporanism, semănătorism, gândirism și tezism până la național-comunista doctrină ceaușistă). Autorul cărții nu uită să ne pună mereu în gardă asupra confuziei, uneori premeditate, dintre cultură și literatură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a invadat Saxonia. În acest al doilea război de la mijlocul secolului, Austria, Franța și Rusia erau aliate contra Prusiei, care era sprijinită de Marea Britanie și de o serie de principate germane. Cu toate că poziția Prusiei a fost în mai multe rînduri primejduită, Frederic a fost ajutat imens de moartea țarinei Elisabeta a Rusiei și de urcarea pe tron a lui Petru al III-lea. Noul țar era un admirator al regelui prusac, așa că pur și simplu a răsturnat situația, alăturîndu-i-se lui Frederic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la acea vreme drept „Chicago-ul european”. În această perioadă s-a definit tipologia „vechiului vienez”, care s-a îmbogățit de atunci cu noi variante. De-a lungul deceniilor, spiritul înnoitor s-a dovedit adesea un protector al elementelor arhitectonice primejduite. Or în cazul capitalei austriece, s-a întâmplat ca, în fața primejdiei de a închide Viena sub un clopot de sticlă și de a-i stagna dezvoltarea, din pricina nostalgiei și a conservatorismului, să fie încurajate măsurile radicale. ( A. M. G.) Hotel de
Agenda2005-12-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283518_a_284847]
-
de instaurare a democrației în România. Care democrație are șanse mai mari dacă românii vor continua să se uite - chiar renunțând la mâncare! - la "odioasele" televiziuni prin cablu, decât dacă vor privi doar televiziunea din Dorobanți, a cărei obiectivitate e primejduita când de ceață (că pe vremea lui Răzvan Theodorescu), si cand de nefastele șmecherii ale "algoritmilor" politico-infractionali.
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
a precarității” (McCann, 2000: 166). Ca în tablourile minimaliste, contururile au o relevanță la fel de mare ca obiectele propriu-zise. Evoluând într-o lume de criminali, nimfomane ucigașe, traficanți de droguri, politicieni corupți și stăpâni de tripouri, detectivul Marlowe aparține unei „specii primejduite”. El pare singurul om viu într-o lume de cadavre sau de indivizi pentru care moartea violentă e doar o chestiune de timp, nu de probabilitate. Deși posedă „un ochi de soldat”, nu are și disciplină militară -, ceea ce îl ține
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
a cerut scuze acestuia, explicație care există, au apărut și aceste atacuri împotriva lui Tismăneanu. În afară de asta, însă, există la noi o mare competiție pentru ștampilarea comunismului. Cei care au făcut-o pînă acum, declarînd nociv comunismul autohton, își simt primejduită expertiza de o eventuală și posibilă condamnare a comunismului din partea comisiei condusă de Vladimir Tismăneanu. Altfel zis, dacă nu avea mandat prezidențial, lui Tismăneanu nu i s-ar fi inventat un trecut pe care nu-l are.
Atacuri nedrepte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10629_a_11954]
-
asta de vreun "pact" retoric, cu implicații politice și electorale, ci doar de oameni cu o autoritate întemeiată pe prestigiul profesional și moral, beneficiind totodată de un scut legislativ care să-i apere de săpăturile imbecililor și lichelelor cu statutul primejduit. Recitind acum gândurile doamnei Yourcenar, parcă dezabuzarea pe care mi-o mărturiseam la începutul acestor însemnări exasperate, m-a mai părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
comunității de destin. Originea și limba nu sînt de aci înainte uitate, dar cad pe al doilea plan; pe primul plan vine voința națiunii de a trăi, înfruntînd războiul. Membrii comunității de destin sînt aceia cari, avînd conștiința vieții lor primejduite, sînt hotărîți la orice sacrificiu". Nu s-ar putea afirmă că aci transpare, dincolo de principiul alianțelor din războaiele mondiale, și cel al... Pactului Nord-Atlantic? Al integrării europene și mondiale în temeiul unui program defensiv al lumii democratice? Iată și alte
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
le punea gând rău. După 1989, tot el s-a aflat la originea unor legi menite să-i protejeze pe scriitori și pe artiști, în general, și, deși repudiat de mulți dintre beneficiari, a răspuns prezent la toate apelurile mereu primejduitei noastre bresle.
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
aparent adverși. Ea seamănă cu acele organisme capabile a se adapta condițiilor de mediu neprielnice, frigului polar, deșertului tropical, beznei de pe fundul oceanelor, dezvoltînd resursele unei rezistențe ce-o configurează. Mirajul materiei o nutrește precum un miraj al vitalității sale primejduite. Cu cît conștiința facticității textuale e mai acută, cu atît sporesc învolburările materiei, rupturile și convulsiile unui real căruia atmosfera de convenție îi biciuie energiile secrete, ațîțîndu-l. Lascivitatea atinge note barbare: "în trupul tău proaspăt urlă fiare flămînde și sîngele
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
înaintașilor săi, - o luminozitate tandru-învăluitoare, fratern-comunicativă, a unui adevărat om de omenie. În această atmosferă s-a desfășurat convorbirea noastră, care evocă mai puțin opera cărturarului și stăruie mai mult asupra experienței sale umane, de responsabil față de destinele unei comunități primejduite. Adică momente în care tăria spirituală trebuie să devină temei al acțiunii practice în folosul obștei. Rabinul-șef Alexandru Șafran a avut această forță și a știut s-o fructifice exemplar, confirmând cu strălucire o tradiție milenară. Cititorul o va
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
care motiv "noi, martorii călare pe două veacuri, ducem pe picioare o maladie cronică, un rău căruia nu i s-a găsit medicamentul, ci doar aspirina. Virusul se răspîndește mai ales în mediile de mare îmbulzeală, tinerii sunt cei mai primejduiți, din lipsă de imunitate, iar dacă cineva afirmă că infectarea aduce și anume avantaje celui avariat, e indicat să schimbăm postul, și rămînînd în fața micului ecran să urmărim mai degrabă fundurile goale ce ni se întind în prim plan, rotunjite
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]