502 matches
-
de nea, de vers și joc, Carpații românești reprezintă pentru mine, locul în care pun luminii zăvor și în care îmi așez trăirile și gândurile, acordandu-le importantă cuvenită. Iubesc tărâmul românesc, cu văile, cu munții și codrii parfumați, răsfirați prințe nori, ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de artă autentică, de valorile nealterate ce trebuiesc prețuite că pe o comoară inestimabila. Îmi place să descopăr locuriși sensuri noi în țara mea, să îmi găsesc inspirația
MOMENTE DE RELAXARE IN MUNTII FAGARAS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345776_a_347105]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > MIMAU TRIST BUCURIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1197 din 11 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea nu era neagră, era cenușie, stelele erau verzi, căzute prințe noi, drumul se ducea pe râu până la izvor apoi intra-n tunel, trecea dincolo. Tu ai plecat făcându-mi cu mâna, era o chemare ori semnul despărțirii. Sângele era subțire, de pasăre, se aprindea că un filament sau că o
MIMAU TRIST BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347778_a_349107]
-
să-mi întoarcă vizita și nu am de gând s-o refuz ! Îmi aruncă la picioare o pereche de mănuși albe. - Atunci vă provoc la duel ! Ridic mănușile de jos și i le arunc în față. - În ce secol trăiești, prințe ? - Spadă sau pistol ? mă întreabă el, ocolind răspunsul. - Pistol, răspund, fiindcă este mai rapid. Îl propun pe David ca martor ! - Foarte bine. Mâine e bine ? - Oricând. - Vă voi anunța în timp util și locul ! - Cum doriți. Prințul face stânga-mprejur
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
ne mor așteptând, în vers, să fie... De-ai vedea cum, peste punct, paranteza se mândrește Și o virgulă scăpată, dintre lanțuri, o pândește Să n-o vadă, că doar ea, din tot neamu-a mai rămas; Ce noroc pe tine, Prințe, că nu vezi, cum nu au glas Nicio rimă-ncrucișată, nici amorul unei stânci. Știu că tu, acolo-n ceruri, tot singurătăți mânânci La o margine de codru, în oglinda unui lac Unde muzele-s pitite în adâncuri, și cum tac
ÎŢI PLÂNGEM VERSUL ŞI ACUM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374802_a_376131]
-
tinerel de primăvară. În genunchi, scurm în pămîntul mustind de viață și îmbătat de aromele trezirii , după somnul lung al iernii, căutînd o frîntura din el. Îmi este dor de un cîntec! Îl caut printre vechile pietre ale munților Macinului , prințe fire de măcriș și cupe de bujori, prințe ciorchini de poama razachie și printre miros de nuci verzi.... Îmi este dor de un cîntec! Îl caut în ochii măslinii ai unei fete tinere ...în brațul puternic al flăcului... și în
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
mustind de viață și îmbătat de aromele trezirii , după somnul lung al iernii, căutînd o frîntura din el. Îmi este dor de un cîntec! Îl caut printre vechile pietre ale munților Macinului , prințe fire de măcriș și cupe de bujori, prințe ciorchini de poama razachie și printre miros de nuci verzi.... Îmi este dor de un cîntec! Îl caut în ochii măslinii ai unei fete tinere ...în brațul puternic al flăcului... și în prinderea lor de mîini ; în legămîntul tăcut făcut
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
tu! Ia Spectru-acesta! mergi nainte în puterea-mi, Fiindcă ostenit-am și trebuie să dorm în somnu-ntunecat al Morții. Fratele tău, Luváh, lovitu-m-a, dar te indura de junețea-i, Deși de Bătrînețea-mi nu te-ai îndurat, O, Urizen, Prințe al Luminii". Urizen se ridicắ de la strălucitoarea Sărbătoare aidoma cu-o stea prin cerul serii, 10 Sărind de bucurie spre glasul ce-l chema din Sărbătoarea pizmei. Întîi privi la trupul Omului, palid, înfrigurat; groazele morții De sub picioare-l străbătură
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră, Ea luminosul cap înmiresmat și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în norii tăi întunecoși.] 30 Lasă tot viitoru-n seama lui. Primește-ți iar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen Cînd Urizen dormí în prag și-Omul Străvechi fost-a răpus. Întunecatul Om umblắ pe treptele de foc din fața sălilor, 45 Și Vala-l însoți în reverii, în dulce somn himeric. El se uitắ în sus și te văzú, Prințe-al Luminii, splendoarea ta se stinse, [ Dar nu-l văzu pe Los, și nici pe Enitharmon, căci Lúvah în umbră îi ascunse În dulce nor întins în zare, si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîmpurile Veșnice cu ale mele turme mîngîiata rătăcea-n Amiază și capu-n vremea nopții și-l așeza pe istovitu-mi sîn, 140 S-a dezbinat. Pierit-a, ca Luváh și Vala. O, de ce te-a înrobit mîrșava rîvna, Urizen, Prințe al Luminii? Și pe tine, O, Lúvah, prințe al Iubirii, pînă ce Tharmas fost-a dezbinat? Și eu, ce pot acum să văd pe dinaintea Ochilor De nu doar Moarte Veșnică, si Veșnică lucrare-ostenitoare-a luptei 145 În contra chipurilor de dihanii ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n Amiază și capu-n vremea nopții și-l așeza pe istovitu-mi sîn, 140 S-a dezbinat. Pierit-a, ca Luváh și Vala. O, de ce te-a înrobit mîrșava rîvna, Urizen, Prințe al Luminii? Și pe tine, O, Lúvah, prințe al Iubirii, pînă ce Tharmas fost-a dezbinat? Și eu, ce pot acum să văd pe dinaintea Ochilor De nu doar Moarte Veșnică, si Veșnică lucrare-ostenitoare-a luptei 145 În contra chipurilor de dihanii ce printre valurile-mi liniștite cresc? Aceasta-nseamnă a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mi pildă de a ta blîndețe. Rege-al furtunilor de grindină, Ești tu recea putere-atrăgătoare care ma ține-n lanțu-acesta? Mi-aduc aminte bine cum ți-am furat lumină și-n foc mistuitor se prefăcu. Acum mă Știi, O Urizen, Prințe-al Luminii, Si eu te știu; acesta e triumful, aceasta Dumnezeiasca Stare 150 Ce-i dincolo de-ale Științei margini în sura-ntunecime?" Înfricoșat Urizen pe Orc îl auzi, acum convins că era Lúvah. Și început-a Orc un trup
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
măreție și putere Păși-voi înainte printre acele cîmpuri largi ale Veciei fără margini, Un Dumnezeu, iar nu un Om, Învingător în glorie triumfătoare, 10 Și Fiii Veșniciei toți mi se pleca-vor la picioare". [Glasul Întunecat răspunse: "O Urizen, Prințe-al Luminii"] Întîi Negoț și Îndeletniciri, corăbii și vase înarmate clădi el Ca să plutească peste-adînc cu multă osteneală; și pe uscat copii vînduți sînt pentru-ndeletniciri Ale cumplitei trebuințe, trudind mereu noapte și zi pînă ce, viața lor 15 Toată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cărțile De fier și de arama, argint și aur247, citînd ne-ncetat 140 La miriade de răvășite spirite; prin univers Ei răspîndit-au cuvintele mortale, Femeia-Întunecată absorbind Enormele Științe-ale lui Urizen, vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uita spre dimineață. De unde-i răcnetul acesta de Oameni furioși ce unul altuia sîngele-și beau, Și-s rumeni îmbătați de fumegîndu-l sînge închegat, iar nu de vinul hrănitor?" Veșnicul Om șezu pe Stînci și-astfel strigắ cu-ngrozitoare voce: "O Prințe al Luminii, unde ești? Nu te privesc precum cîndva 125 În cîmpurile-acelea Veșnice, în nori ai dimineții pasînd nainte Cu harfe și cu cîntec cînd înaintea fetei tale cîntă Ahania cea luminoasă Și toți fiii și fiicele tale se-adunau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în pace și în bucurie, Ca tu, groaznice chip al Certitudinii, să poți ședea în sat și în oraș În timp ce copilași, cu teamă gíngașă, se joacă-n jurul picioarelor tale, 135 Frică fiindu-le de-încruntarea-ți, iubind surîsul tău, O Urizen, Prințe al Luminii". El chema; adîncul glasu-și îngropa și nu dădu nici un răspuns. Atunci mînie răbufni în jur; Omul cel Veșnic se-nfurié; din nou strigắ: "Înalță-te, O, chip al morții împietrit! O, balaur al Străfundurilor! Aruncă-mi-te la picioare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-s-a Omul cel Veșnic cu tristețe. Cele trei fiice-ale lui Urizen păzesc așternutul cel de moarte al Ahaniei; Nălțîndu-se din vălmășire-nlăcrimate și-urlînd, deznădăjduite, Chemînd Numele tatălui lor, pește întunecatele lor Rîuri. Și Omul Veșnic zise: Cuvintele ascultă-mi, O Prințe al Luminii. 205 Privește-o pe Ierusalim în sînul căreia e văzut Mielul Domnului; deși naintea Porților ei este-ucis, el re-nnoindu-se rămîne Veșnic, si eu prin el din sumbră vale-a morții mă trezesc. Se întorc vremurile; vine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numește altfel, dar prințul - binevoiește a o numi onoare și onoare trebuie să se cheme. Și ce-i mai impune această... onoare? ... Aș comite o trădare cătră mine și... cătră țară a părăsi postul pe care-l am. Nu postul, prințe... să ne-nțelegem... posturile. Plural! Pluralul fatal al unui substantiv eterogen numit "post". Și sunt multe, multe sunt cele salariate cu diurne mari, încît produc o sumă de câteva mii de galbeni pe an. Dar naivul cititor va 'ntreba cum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atare, fără să fie practic disponibile, din motive care vizează distanța, resursele financiare sau necunoașterea. Referitor la tipurile de s. comunitară din diferite regiuni este evident faptul că zonele rurale sunt mult mai afectate decât cele urbane, în special în prința serviciilor și a infrastructurii. Specifică zonelor urbane este o accentuată lipsă de securitate. Noi tipuri de sărăcie În vederea evaluării cât mai corecte a fenomenului în ansamblu, în ultima perioadă de timp sunt specificate alte tipuri de s., cum ar fi
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ei. Nu te băga. Da, ce știi tu. Apoi mi-am amintit că și prințul de Wales era în oraș. Probabil că pe el îl aveau în vedere. Abia acum vedeam că unele din afișe pomeneau evenimentul. Nu te lăsa, prințe, mi-am spus eu în gând. Nu te uita la putorile astea. Socot că ești în formă - da, da, o să reușești. Ajuns la hotel, am făcut o afacere cu omul de la recepție. Contra unei hârtii de zece parai și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se va căsători peste o lună sau cam așa ceva. A agățat o micuță drăgălașă pe care o cheamă lady Diana. După cam arată, se pare că nu-i va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea să îl acuze de amestec în executarea testamentului imperial. — E vorba de dreptul meu din naștere, Su Shun! urlă prințul Kung. Su Shun râde. Își cunoaște avantajul și nu se grăbește: Nu, nu este vorba despre dreptul prin lege, prințe, ci despre dreptul celui mai puternic. Testamentul împăratului Hsien Feng lasă impresia că ești o găină slabă care face ouă cu coaja subțire. Nu știu ce îți lipsește, dar defectul este clar. Curtea râde împreună cu Su Shun. Câțiva dintre membrii în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Prințul Kung se întoarce spre Su Shun: Ca să vă asigurați că tot ce spunem sau facem este cuviincios? Înainte ca Su Shun să poată răspunde, prințul Yee, care trebuie să fi simțit că este rândul său să vorbească, rostește: — Mergeți, prințe Kung, dumneavoastră sunteți persoana pe care a convocat-o Majestatea Sa. Rămânem fără cuvinte când ne vedem unii pe alții în veșmintele albe. Tung Chih se repede la unchiul său, care îngenunchează și salută. Privindu-i, Nuharoo și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cerere, Su Shun? Este onoarea mea, Majestatea Voastră. Su Shun este în mod evident nemulțumit. Nu reușesc să-mi stăpânesc încântarea. Nuharoo nici nu știe ce-a făcut. A creat situația perfectă de care să profite prințul Kung. — Vă mulțumim, prințe Yee, spun eu. Veți fi cu siguranță răsplătit când ajungem la Peking. Nu mă aștept să ni se ofere șansa de a îmbunătăți și mai mult situația, însă oportunitatea vine singură. Ca și cum ar fi condus de dorința de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Domniilor Voastre deoarece călătoria va fi dură pentru mine. Nu numai că am fost numit la comanda Curții Interioare, dar am și mari responsabilități militare. Trebuie să mărturisesc că sunt deja epuizat. Mă folosesc de cuvintele lui și spun: — Ei bine, prințe Yee, Nuharoo și cu mine credem că Tânăra Sa Majestate, Tung Chih, va găsi o altă cale. În nici un caz nu vrem să te suprasolicităm. De ce nu lași altora obligațiile militare, ca să conduci doar Curtea Interioară? Prințul Yee nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]