1,135 matches
-
cu a unui document clandestin. Se știe că relațiile dintre Regina Maria și fiul ei Carol al II-lea n-au fost dintre cele mai bune, încă din vremea războiului, când, părăsindu-și unitatea de pe front, încălcând Constituția și Codul princiar acesta s-a căsătorit în secret, la Odesa, cu Zizi Lambrino și a renunțat la tron. A urmat un zigzag al împăcărilor cu familia și al renunțărilor, primul matrimoniu fiind anulat, prințul moștenitor căsătorindu-se cu Elena de Grecia (mama
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
ales cea integrală, realizată de Roxana Sorescu. Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde în conținut". Continuând linia evocărilor, să-i amintim pe "doi mari poeți uitați: O. Goga și Al. Philippide" și pe contemporanii noștri imediați, unii dispăruți prematur: Petru Creția, George
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
labirintul este același din Hellboy, regizorului i-a plăcut atît de mult încît nu s-a abținut să-l mai folosească odată. Tot acolo îl descoperă pe Faun, genius loci, stăpîn al labirintului, cel care-i relevă adevărata sa identitate princiară, - este de fapt Prințesa Moana și aparține regatului subpămîntean, regatului morților -, dar și necesitatea de traversa trei probe pentru a dovedi validitatea acestei identități pînă la prima lună plină. Adulții apropiați ei, Mercedes, precum și propria mamă sunt prea absorbiți de
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
pe concubinajul dintre crimă, minciună, ticăloșie și prostie într-o societate anormală, "societatea comunistă multilateral dezvoltată". Cinismul lui Ilie Merce vorbește de la sine. Într-un decor luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau rotunzi"; regizorul, într-un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice risc
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
compozitorul Remus Georgescu îmi este mai la îndemînă decît dirijorul ori profesorul. Nu de alta, dar măcar solidaritatea de breaslă se cade să prezerve o atare opțiune. Ascultîndu-i muzica am remarcat întotdeauna sensibilitatea gravă, soluțiile sobre, elevate într-un fel, princiare, eficiența și eleganța aliajelor instrumentale, forța și volumul exprimărilor melodice, contrapunctice ori omofone. Remus Georgescu dibuiește de fiecare dată forma ideală de exprimare a raționamentelor sonore. Minimum de obiecte, maximum de sens. Opusurile sale sunt ca niște flori în stare
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
divin al cărui mesaj a stîrnit aprinse dezbateri în epocă, și anul care marchează încheierea domniei de 54 de ani a lui Ludovic al XIV-lea, nimeni altul decît monarhul care avea să moară cu convingerea că fusese un vlăstar princiar de obîrșie divină. Deși cele două evenimente nu au însemnătate în ele însele, substanța duratei ce încape între ele are: în primul rînd, este perioada de hegemonie a unui rege care, deși nu apucă să-și vadă realizate ambițiile expansive
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
e un adevăr incontestabil faptul că, măcar în cele ce privesc condițiile grafice ale tipăririi de poezie, timișorenii nu și-au coborât niciodată standardele. Unde mai pui că în curând aici va apărea un volum de poezie cu coperte învelite, princiar, în catifea (semnat, la două mâini, de Andrei Codrescu & Ruxandra Cesereanu)? Cele două cărți asupra cărora mă voi opri săptămâna aceasta - aparținând Dianei Corcan (Stăpânul lupanarului) și lui Adrian Urmanov (Sushi) - au în comun ceva mai mult decât editura și
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
lungile momente de tăcere și limbaj, cîteva cuvinte rămase în suspensie reverberînd printr-un straniu efect de ecou. Ștefan Iordache reușește să confere personajului său întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un fel de scîrbă princiară, într-un soi de sarcasm în fața energumenilor, a corupției generalizate, a imbecilității neaoșe, a lipsei de orizont într-un climat provincial, izolaționist, îmbîcsit de prejudecăți, meschin. Actorul și-a construit în datele personajului sadovenian nu o copie, ci propria viziune
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
lângă mănăstirea din Mărgineni (datată din secolul al XIVlea), un palat (secolul al XVIII-lea) în interiorul căruia a dus spre păstrare o parte din colecția sa de cărți. De altfel, prima bibliotecă a familiei Cantacuzinilor a fost cea din reședința princiară de la Târgoviște. Îmbogățită cu valoroase cărți aduse de la asediul Vienei (1683) de Șerban Cantacuzino, de la mănăstirea cisterciană Heiligenkreutz din Austria, această renumită bibliotecă a fost risipită, un catalog realizat de bibliotecarul Colegiului Sf. Sava, în 1839 (păstrat în Arhivele Statului
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
ideilor renascentiste europene, Cantacuzinii au însărcinat cu organizarea colecțiilor lor de carte bibliotecari, între care Nicolaus Porta (secretar domnesc), Marcus din Cipru (profesor la Academia Domnească). 22. Prezentați succint biblioteca domnitorului Constantin Brâncoveanu. R: O altă mare și vestită bibliotecă princiară a fost aceea a domnitorului Constantin Brâncoveanu, editorul versiunii integrale a Bibliei în limba română. În 1693, domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit mănăstirea Hurezu (Oltenia), unde a adăpostit renumita sa bibliotecă al cărei fond valoros (între care două exemplare ale
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
se plimbă pe stradă de parcă s-ar plimba prin propriul său regat. Șoferii se opresc fascinați. Zâmbesc și o poftesc să treacă strada, pe acolo pe unde niciun pieton nu are voie să treacă. Ea ridică mâna cu un gest princiar și spune: "Așa, tâmpiților, respectați o româncă, sunt urmașa crăișorului munților. Nu știți ce înseamnă asta? Nu-i bai, o să muriți proști". O spune cu cel mai fermecător zâmbet. Se pierde în mulțime cu o eșarfă de mătase naturală atârnând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și aureola s-a risipit, emblema culturală de odinioară fiind înlocuită cu figura lamentabilă a unei țări în care marxismul a distrus cam tot ce se putea distruge. Fisurile iscate în blazonul demnității franceze sunt atît de adînci încît umbra princiară a spiritului galic face figura unui convalescent ținîndu-și fruntea în pămînt: a fi francez a devenit o chestiune relativă și uneori de-a dreptul supărătoare, dar, mai ales, a fi francez a devenit sursa unei amintiri neplăcute. Căci ce parizian
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
pe domnul Peters pândind din colțul lui Întoarcerea fetei ca să-și reia micile lui plăceri inofensive. — Trebuie să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu daruri scumpe fără să ceară, fără să dorească nimic În schimb. Parcimonia era ceea ce se reproșa În mod tradițional celor din rasa lui, iar el Îi va demonstra unui creștin cât de nemeritat era acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascunsă e În siguranță, nu Încurajaseră lipsa de reținere. Dar lumea se schimba. Deșertul Înflorea. Ici și colo, În colțuri depărtate, din Europa Occidentală, evreul putea arăta că altele sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Importanța săpăturilor din situl Yin nu se rezumă doar la descoperirea caracterelor gravate pe carapace de broască țestoasă. În ultimii 70 de ani, au fost descoperite în acest complex arheologic urmele a peste 50 de palate și temple, 12 morminte princiare, câteva mii de morminte nobiliare și de rând, 1.000 de gropi sacrificiale, 5 ateliere meșteșugărești, mai mult de 30 de gropi sacrificiale speciale în care se aduceau ca jertfe cai cu căruțe cu tot, precum și o mare cantitate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lumea lui Brandy Alexander. Fâlfâitorul păr roșcat prins în eșarfa de brocart mi-amintește de-o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a trecut prin minte cuvîntul "splendid"! Prima dată îl auzise în gura prefectului de la Oraș, cînd s-a prezentat la primul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celuilalt. Cred că îndrăgostirea asta a prințului l-a făcut să comită atîtea greșeli, să creadă că e mai bine să se amestece cu lumea, să renunțe la singurătate. Cînd a renunțat la singurătatea sa, oh, ce singurătate, domnule Popianu, princiară, înnăscută, nu dobîndită, cum este a noastră, prințul a devenit o jucărie a sorții o nefericită marionetă ale cărei sfori erau în mult prea multe mîini. Dar să lăsăm... ce-ai făcut dumneata a fost genial și atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi îndrăgostit, de a face o pasiune pentru o femeie atît de deosebită cum era K.F. (nici nu s-a observat cînd K.F. a trecut în locul domnișoarei Sofie, morții cu morții, viii cu viii !) nu putea fi decît un "model princiar" de neatins, de neatins. Era, cine s-ar fi putut îndoi de asta, un ideal care strălucea palid și îndepărtat, asemenea unei stele tremurătoare, dar totuși veșnice. Și lui Radul Popianu îi plăceau aceste întîmplări, anecdote, povești, care încet, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator în cea mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe unul ca Mihai Mihail o vișinată de casă pusă chiar de mîna princiară îl putea cîștiga definitiv. Oamenii cu care avea de a face în general directorul Serviciului erau labili, parșivi, lunecoși, plutind ca frunzele, după cum bate vîntul și curge apa. Iar acum, dintr-o dată, altceva, cu totul altceva! S-a ridicat greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care să dea culoare eroului și întregului conflict. La reuniunea ce marcă momentul terminării a opt ani de școală și trecerea la mult așteptații ani de liceu, Luana îmbrăcă o rochie simplă, în ciuda Sandei care-i pregătise o ținută aproape princiară. Își văzuse colegele dezvoltându-se armonios, cu mult înaintea ei, stăpânind tainele cochetăriei și se simțise, dintr-o dată, mică și insignifiantă. Se așeză cu Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pui de scriitoare, dar Luana era convinsă că nimeni nu putea ști ce e în mintea și sufletul unui artist. * * * În prima de zi de școală a clasei a X-a puse ochii pe George Bană. Coborâse, cu o ținută princiară, dintr-o Dacie roșie, condusă de o femeie seducătoare cu ochelari de soare la ochi. Nimic mai frumos pentru Luana ca mersul drept, prezența mândră și impecabilă a adolescentului, ochii negri și părul de abanos asortat, perfect, la tenul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în Regatul Arabiei Saudite, cu reședința la Ryadh și în Statul Qatar, cu reședința la Doha, în 1992. În cele două acreditări ca ambasador a stabilit raporturi de bună conlucrare cu membri ai familiei regale din Arabia Saudită și ai familiei princiare din Qatar, cu membrii guvernelor celor două state arabe din Golf, cu alte personalități politice, economice și culturale, care au susținut inițiativele și propunerile ambasadelor române din Doha și Ryadh privind schimbul de vizite ale șefilor de stat ai României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are telefon. Mi-a explicat de ce-a ales să rămînă în Dorobanț, după ce-a itinerat prin lume. "Trăiesc într.o singurătate regească, Ana. Execut princiar aratul, cositul, plantatul pomilor. Vreau să pun leuștean în ciorbă, pun leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă. Sînt scaieți, sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul livezii, dar zăpada e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]