357 matches
-
împlinirea acestui nobil demers), referințe și relatări despre Episcopul-martir Nicolae Popoviciu, al Oradiei sau despre curajul său de a rosti ... Căci, “personalitatea complexă și dinamică a Episcopului Nicolae Popoviciu se statuează pe puternicul său character, curat și nobil, conturat pe principia creștine, morale și patriotice, de la care n-a abdicat niciodată cu nici un preț și n-a cedat nici o iota și nici o cirtă, cu un rar simț al conștiinței și responsabilității în fața lui Dumnezeu și a oamenilor deopotrivă. Face parte di
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
mă obsedeze. Să mă dezorganizeze! Convins că nu mă caracterizează, de când mă știu, indiscreția, forțarea si desigilarea intimității oamenilor, am simțit pentru prima dată în viață că mă lasă frâna curiozității, eram contrariat, mă luase inerția cât să încalc unele principiii și maniere...Acel bărbat mă obseda. Începusem, spre ușinea mea, să îl suspectez, să îl urmăresc... Evita, în întâlnirile noastre fortuite sau programate, să mi se adreseze pe nume. Nume pe care trebuie că îl aflase, mă prezentasem încă de la
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
esclusivismul.... Un om de valoare intră într-o partidă, o părăsește, daca-și schimbă ideile, spre a intra în altă partidă, clar niciodată nu intră într-o coterie, mai totdeuna personală și de un caracter esențialmente efemer. Toți oamenii de principie știu în fine că o partidă trebuie să aibă totdeuna ușele deșchise pentru orice om onorabil voiește să-i dea concursul său... etc. Ei bine, roșii sânt cu atâta naivitate esclusiviști încît nici nu știu ce va să zică esclusivism, precum cei născuți orbi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
noiemvrie Iubiții mei, ... Partidul celor... (pardon! )... se frământă rău de tot de la o vreme. Moderații noștri au înaintat zilele acestea la București către dd. Conta și Teriachiu un ultimatum în regulă cuprinzând că: ori acești doi domni să rămână credincioși principielor, ori să știe că vor fi excluși din grup. La întrunirea la care s-a formulat ultimatul n-au luat parte toți moderații și unul dintre cei de față nu l-a iscălit. D. Panu, care nu luase parte la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trist că organul de căpetenie al partidei conservatoare a adoptat această deviză a asasinilor... Depinde de partida conservatoare de a proba țării, printr-o dezaprobare categorică, că nu în numele ei " Timpul" a adoptat această deviză. Nouă ni se pare că principiele conservatoare ar reclama această regulare, căci altfel ar putea să intre în societatea noastră un virus dizolvător care să nu cruțe pe membrii partidei conservatoare mai mult decât pe membrii partidei liberale; și la fiece lovitură de cuțit sau de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
I., Fundamentele dreptului. Optima justiția, Editura All Beck, București, 1999. Mihai, Gheorghe C., Fundamentele dreptului. Teoria răspunderii juridice, vol. V, Editura C. H. Beck, București, 2006. Montefiore, Alan, Introducere modernă în filosofia moralei, Editura Științifică, București, 1972. Moore, G. E., Principia Ethica, ediție revizuită, trad. de Alin Zăbavă, prefață la ediția română de Dan Pavel, Editura DU Style, 1997. Morar, Vasile, Etica în afaceri și politică. Morală elementară și responsabilitate socială, Editura Universității din București, 2006. Mundle, C. W. K., Punishment
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de A. Apostol, M. Căpraru, C. Lupu, M. Mureșan, M. Stan, Editura All Educational, București, 2003, p. 53. 10 A. Hügli, P. Lübcke, Filosofia în secolul XX, vol. 2, Editura All Educational, București, 2003, p. 53. 11 G. E. Moore, Principia Ethica, traducer de Alin Zăbavă, Editura DU Style, 1997. 12 A. Hügli, P. Lübcke, op. cit., p. 51. 13 G. E. Moore, op. cit., p. 45. 14 V. Mureșan, Introducere la Filosofia morală a lui R. M. Hare, pp. 33-34. 15 Idem
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
unei parabole bipătratice (sau a unei "curbe / funcții cuartice"). Fig. 9 Lemniscata lui Bernoulli. Johannes Kepler spunea în 1619 despre comete că ar călători prin cer în linie dreaptă. Isaac Newton abia a demonstrat în lucrarea să intitulată Philosophiae naturalis principia mathematica (1687) că, din moment ce corpurile cerești sînt atrase de un corp central (cum este Soarele) cu o forță proporțională cu inversul pătratului distanței, ele cu siguranta se mișcă de-a lungul unei secțiuni de con, i.e. în cerc, elipsa, parabolă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
patetice și unor cadențe pasionate. În pofida unui limbaj câteodată latinizat, retorica simplă (metafore în stil popular, comparații ingenioase), pigmentată adesea cu sarcasm și ironie, întărește eficiența intervențiilor lui B., explicându-i, în parte, popularitatea. SCRIERI: Raporturile românilor cu ungurii și principiele libertăței națiunali, ed. 2, Viena, 1852; ed. (Românii și ungurii), îngr. și pref. G. Bogdan-Duică, Cluj, 1924; Estetica, îngr. și pref. Ion Iliescu, București, 1972; Discursul de la Blaj și scrieri de la 1848, îngr. Ioan Chindriș, pref. Ion Rațiu, Cluj-Napoca, 1990
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
parte în volumul Crestomația seau Analecte literarie din cărțile mai vechi și noue românești, tipărite și manuscrise, începând de la secolul XVI până la al XIX (1858), cea dintâi antologie sistematică a unor monumente de limbă. Unele studii vor fi reluate în Principia de limbă și de scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
noue românești, tipărite și manuscrise, începând de la secolul XVI până la al XIX - cu notiță literară, Blaj, 1858; Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860; Elemente de filosofie, I-II, Blaj, 1861-1863; Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei române transilvane, Blaj, 1862; Principia de limbă și de scriptură, ed. 2, Blaj, 1864; Gramatica limbei române, I-II, București, 1869-1877; Început de autobiografie, îngr. și pref. Ștefan Manciulea, Blaj, f.a.; Jurnal, îngr. și pref. Maria Protase, Cluj, 1972; Poezii, îngr. și pref. N. Albu
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
investiții în educație. Evident, ca aproximare a realității, este dificil să credem că această ipoteză a egalității naturale, virtuale are mai multă credibilitate decât ipoteza inegalităților rasiale. „Este la fel de improbabil - arăta Robbins - să credem că, calitățile necesare pentru a scrie Principia sau The Wealth of Nations au fost în întregime rezultatul educației și mediului social, ca și faptul că grecii erau Naturalmente leaders, iar „barbarii” naturalmente sclavi. Diferența între cele două poziții se situează nu în sfera acurateței factuale, pentru că ambele
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
pe maica din cauza fiicei; pe maica ei o iertam, care lovise așa de adânc cel mai sânt din toate simțămintele, dacă esistă într-adevăr ceva sânt în scurt, d-le conte, eu mă visam înapoi în juneța mea poetică, uitai principiele mele logice și credința în Maria înflori din nou în sufletul meu, ca și florile ce prind rădăcină în cenușa spulberabilă a unui vulcan; credeam că Maria mă va întîmpina în ceealaltă lume cu bucurie și ca vom îmbla împreună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce ne ating atât de aproape. Îndealtfel s-ar părea firesc că, îndată ce am părăsit terenul experienței, nu vom clădi îndată o zidire numai pe baza unor cunoștințe ce le avem fără să știm de unde și numai pe creditul unor principie a căror origine n-o cunoaștem, și fără să fi asigurat temeliile acelei zidiri prin cercetări îngrijite, pare firesc zic ca gestiunea să fi fost de mult sulevată, cum de vine inteligența la toate aceste cunoștințe apriori, ce întindere, valabilitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea? Experiență nu poate fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea de-a doua nu numai cu generalitatea cea mai mare, ci cu espresia necesității, prin urmare cu totului a priori și numai din noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală a cunoștinței noastre speculative a priori; căci cele analitice sânt drept că importante și trebuincioase, dară numai spre a ajunge la o așa claritate a noțiunilor cari se reclamă la o sinteză
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
judeca după valoarea sau nevaloarea lor și a fi supuse unei juste prețăluiri. II. ÎMPĂRȚIREA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Filozofia transcendentală este ideea unei științe în socoteala căreia critica rațiunei pure are datoria de-a trasa planul în mod arhitectonic, adică din principie, cu deplină garantare a complectitudinei și siguranței tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta nu poate fi numită ea însăși filozofie transcendentală este numai acesta că, pentru a fi un sistem complet, ar trebui să conție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și deducțiuni, lucru de care ne putem dispensa în vederea intenției noastre. Atât complectitudinea disecțiunei cât și a deducției din noțiuni apriorice ce le vom aduce de acu-nainte vor fi ușor de întregit daca vor fi stabilite mai întîi ca principie evidente ale sintezei și dacă-n vederea acestui scop esențial nu ni va lipsi nimica. Deci se ține de critica rațiunei pure tot ce constituie filozofia transcendentală, și ea este ideea complectă a filozofiei transcendentale, deși nu este această știință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a priori. La împărțirea unei asemenea științe trebuie să avem mai cu samă în vedere că nu pot proveni în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității și noțiunile fundamentale ale acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși ele nu se țin de filozofia transcendentală, pentru că-n contextul ei ar trebui să se presupuie noțiunile plăcerei ș-a neplăcerei, arbitriului ș. a. m. m. cari-s cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot ce aparține simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce ni poate da sensibilitatea apriorică. În cursul acestei cercetări vom găsi că există două forme curate ale intuițiunei sensibile, ca principie ale cunoștinței apriorice, adică spațiu și timp, cu a căror considerație ne vom ocupa acum. DESPRE SPAȚIU 2. DEZBATERE (EXPOSITIO) METAFIZICĂ A ACESTEI NOȚIUNI Prin mijlocul simțului nostru esterior (o calitate a sufletului nostru) ne reprezentăm obiectele ca fiind afară de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-au servit de vorba estetică pentru a însemna cu ea ceea ce alții numesc: critică a gustului. Asta arată o speranță greșită, pe care a și priceput-o excelentul analist Baumgarten, de a reduce adică dejudecarea critică a frumosului sub principie raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale lor izvoare empirice numa și nu pot servi niciodată la constituirea unor certe legi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie. Deci ar avea toată cazualitatea întîmplătoare ale percepției și nici ar fi necesar ca-ntre două puncte să fie numai o linie dreaptă, ci numai experiența ne-ar arăta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putem pricepe cum forma tuturor fenomenelor poate fi dată în sufletul nostru înainte de orice percepție reală, prin urmare apriori; putem înțelege cum aceasta, ca intuițiune pură în care toate obiectele sânt silite a fi determinate, poate conține înainte de orice experiență principie ale relațiunilor lor. De aceea numai din punctul de vedere al unui om putem vorbi despre spațiu, ființe extinse ș[i] a[ltele] as[emenea]. De facem abstracție de la condiția subiectivă sub care singur numai putem căpăta intuițiune exterioară, așa cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timpul e dat apriori. Realitatea fenomenelor numa-n el e cu putință. Aceste toate se pot omite, dar el însuși (ca condiție generală a posibilității lor) nu se poate aboli. 3. Pe această necesitate apriori se-ntemeiază și putința de principie apoditice a relațiunilor de timp sau axiome despre timp în genere. El are numai o dimensiune: deosebiți timpi nu sânt deodată, ci dupăolaltă (precum deosebite spații nu sânt dupăolaltă ci deodată). Aceste principie nu pot fi trase din experiență, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
necesitate apriori se-ntemeiază și putința de principie apoditice a relațiunilor de timp sau axiome despre timp în genere. El are numai o dimensiune: deosebiți timpi nu sânt deodată, ci dupăolaltă (precum deosebite spații nu sânt dupăolaltă ci deodată). Aceste principie nu pot fi trase din experiență, căci ea nu ne-ar da nici generalitate strictă, nici siguranță apodictică. Am putea spune numai: "după cât percepția comună ne învață"... iar nu că "așa trebuie [să] fie". Aceste principie sânt reguli cari singure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dupăolaltă ci deodată). Aceste principie nu pot fi trase din experiență, căci ea nu ne-ar da nici generalitate strictă, nici siguranță apodictică. Am putea spune numai: "după cât percepția comună ne învață"... iar nu că "așa trebuie [să] fie". Aceste principie sânt reguli cari singure fac cu putință o experiență și ni dau învățături despre ea, nu prin ea. 4. Timpul nu este o noțiune discursivă sau, cum se numește, generală, ci o formă pură a intuițiunei sensibile. Timpi diferiți sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]