211 matches
-
pornită de regele Ungariei, unde însă creștinii fură pe deplin bătuți la 1396. La 1398 Baiazid trece Dunărea și întră în Țara Românească, dar, hârțuit într-una de oștirile românești, el se retrage cu rușine peste Dunăre. După moartea în prinsoare a lui Baiazid, ajunge în Europa împărat turcesc Suleiman, pe care Mircea îl subminează sistematic și-l răstoarnă cu trupele și banii săi, puind în locu-i pe Musa, tot fiu al lui Baiazid, dar prieten personal și frate de cruce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a-i ajuta și de a-i face fericiți pe alții, și nu propria persoană, ca până atunci, gustând delectarea clipei supreme a actului de generozitate. Gest care îi va aduce cu adevărat fericirea și senzația de împlinire. Mefistofel pierde prinsoarea. Lemurele îi îngroapă trupul lui Faust, iar sufletul lui, în glorie cerească, este luat de îngeri și dus la Tatăl Ceresc, obținându-și mântuirea. Sufletul îi fusese salvat. Acel suflet care pe pământ a purtat denumirea de Faust, în tărâmul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este tradusă de Caragiale cu titlul Masca, păstrîndu-i, altoit pe fiorii propriilor nuvele, minimalismul frisonant. Schimbare totală de stil, în Broasca minunată, după Twain. Smiley e, cu toate acareturile lui, o gloabă de iapă și-o lepădătură de cîine, omul prinsorilor. Pariul face din el minuni. Și din cel care povestește, și că-ruia amicul prins de-un nasture (postură tipică în lumea lui Caragiale) i-o taie cam din scurt. Păcat, chiar aș fi vrut s-aud povestea cu vaca fără
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
de aici. Ne facem organul lor, espuindu-le în aceste coloane, și sperăm că adversarii noștri de la " Timpul" le vor înțelege și vor părăsi pedantismul lor ca să se apuce serios de muncă și să răspundă la așteptarea patriei! "Presa" ar pierde prinsoarea, pentru că scriitorul revistei din "Timpul" nici e avocat, nici a dorit vreodată să fie. Dar ce ridicole devin toate declamațiile acestea ale "Presei" față cu declararea limpede ce facem că autorul articolilor din "Timpul" nici e ardelean, nici neam de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Domnul și-a amânat venirea din mai multe pricini și, după cum relatează Dlugosz, Ștefan se temea că, în lipsa lui din țară, Moldova să nu fie ocupată de turci, de unguri sau de munteni. Dar, adaogă cronicarul, Ștefan „se temea de prinsoare, aceasta în urma încunoștințării unuia dintre sfetnicii regelui”. Ca să nu-l supere pe rege, domnul a depus jurământul de credință în fața solilor regali, făgăduind că, atunci când regele va veni la Camenița, Colomeea sau Sneatin, el va veni în fața regelui, dar să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
venit cam 10.000 de tătari în sprijinul” sultanului. Dar „le-au ieșit înainte trupele voievodului aproape de Cetatea Albă și i-au risipit și au fost eliberați vreo cinci mii de inși dintre supușii săi pe care îi luaseră în prinsoare. Venind o parte din flota maritimă a Turcului ca să facă un pod mai jos de Cetatea Albă au fost respinși de cei din acel loc și de cei din Chilia. Au fost capturați vreo cinci sute de ieniceri care alergaseră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rugă către Allah, au atacat pe acei umili, doborându-i cu săbiile și învălmășindu-i în foc pe cei dinăuntrul și pe cei din afara cetății. Dând astfel la iveală încercarea făcută de dușmanul umil împotriva împărăției padișahului, au luat în prinsoare pe cei mai mulți dintre cei care intraseră în cetate, trimițându-i apoi la Poarta fericirii”. Era un eșec care nu-1 descurajează pe Ștefan într-atât încât să renunțe la gândul recuceririi celor două cetăți. Avea nevoie de ajutoare, însă Ungaria încheiase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
posesia cheii de la poarta aceea! strigă el, părând disperat. Cedează-mi-o mie și te voi face părtaș la gloria mea! Pentru o clipă, Dante avu senzația că filosoful Înnebunise. Ochii Îi erau dilatați. Cu o smucitură se eliberă din prinsoare, dându-se Înapoi. Celălalt nu Încercă să Îl urmeze. Rămăsese cu brațele Întinse către el, ca și când ar fi crezut că Îl strânge Încă În mâini. Deodată se dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și capul În jur, zăpăcit, ca și când abia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu spadele În mâini. Peste cămășile de zale purtau tunici multicolore, diferite de ale celorlalți luptători. Dante se feri de primul, pe al cărui piept se remarca un cap de leopard. Apoi, lăsându-se În jos, izbuti să scape de prinsoarea unui uriaș cu un cap de leu brodat pe veșminte. Era cât pe ce să treacă de poartă, când se izbi de pieptul unui al treilea om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase Îl aruncă la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Homer, nu poate fi prefăcut, făr' a jena urechea auditorilor, într-o poveste a soarelui. Cât despre limba traducătorului - ar putea fi mai românească. Ce va să zică prizon? N-avem vorbe românești îndestule pentru a însemna punerea la răcoare? Închisoare, temniță, prinsoare nu sunt destul de bune pentru traducător? Cererea curățeniei limbei e atât de dreaptă și apoi nici nu ține pe nimenea nimic. Traducătorul n-are decât să se 'ntrebe cum zice românul cutărui sau cutărui lucru pentru a se lecui de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu hărnicie și deznădejde către mușuroi. „Pun prinsoare că se-ntoarce din drum Înainte de Dunăre”, șopti un om. „O țin eu, pe o vadră de vin”, răspunse altul. Bătură palma și un al treilea tăie. Când ajunse la malul apei, bărbatul se lăsă să cadă pe nisipul mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile, deși le Înfundaseră cu bumbac Înmuiat În ceară de albine, urechile tuturor erau Însângerate. Nea Mitu Păcătosul, cel ce câștigase prinsoarea, se gândi să-și ceară dreptul și căpătă o vadră de vin Într-o găleată din tablă zincată cu care ăl de pierduse Își adăpa caii și vacile. Nea Mitu se așeză pe marginea șanțului și se puse pe băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cabinetul era împodobit cu cel mai frumos lac chinezesc" etc. Cina este uluitoare: masa dispare undeva în adâncimi în timp ce desertul sosește prin aer. Iar repetarea jurămintelor de dragoste contribuie la desăvârșirea muncii arhitectului: "Mélitte fremătă, se tulbură, suspină și pierdu prinsoarea". Desigur, acest tip de povestire nu este nou. În Angola de La Morlière sau în Divorț fericit de Marmontel, vizita unei mici case și a amenajărilor ei luxoase o fac pe tânăra femeie care le descoperă să scoată "un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
profet. În esență, creator de certă vocație, stilist de constantă limpezime, Ioanid Romanescu și-a identificat viața cu poezia. La cincizeci și nouă de ani, când părăsea această lume, cutezătorul marcat de "un complex al singurătății mândre" (Eugen Simion) câștigase prinsoarea cu Metafora. EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" Cu originalul Emil Brumaru intra în literatură (în 1970) un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
INTERFERENȚE ISTORICE ȘI LITERARE ÎN POEMA HASDEEANĂ „ȘTEFAN TOMȘA VODĂ ȘI VORNICUL ION MOȚOC ÎN PRINSOARE LA LEOPOLE (1564)” Prof. dr. Cezar Furtună (Școala „Titu Maiorescu”-Iași) Membru al unei importante familii de boieri, Ștefan Tomșa devine hatman (conducător al trupelor de cavalerie din armata Moldovei), în timpul domniei lui Despot(a)-Vodă (1561-1563). Ajutat de
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
sterilitate la noua generație de politicieni, percepută ca incapabilă să îndeplinească programul revoluției pașoptiste (pe care Hasdeu îl va considera abandonat odată cu abdicarea silită a lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866), poema Ștefan Tomșa Vodă și vornicul Ion Moțoc în prinsoare la Leopole (1564), situată în siajul creației bolintineene, are nu numai meritul de a fi intuit, cu trei ani înainte de cunoscuta acțiune uzurpatoare a „monstruoasei coaliții), destinul tragic al domnitorului primei Uniri, sacrificat pentru ideea „prințului străin”, care apărea atunci
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
mașină care au bulversat, de curând, regimul vederii. De când anume? În general, mania datelor e oricum mai bună decât miopia cuvintelor. Când sunt prea nete, liniile de separație sunt artificiale. Când sunt prea fluctuante, inutile. Dacă e important să ținem prinsoarea cronologică, în ciuda aparentei ei stupizenii, e fiindcă ea ne constrânge să resituăm eterna și literara "moarte a artei" în istoria neutră a invențiilor. Sustrăgând-o metaforelor melancolice ("toate imperiile vor pieri" și cel al artelor deopotrivă) sau biologice ("tot ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Iulianus, după ce introduce o aspră disciplină în trupele sale, trece el acum fluviul în țara Dacilor și bate pe Decebal la Tapae, ucigându-i un mare număr de oameni. Vezinas profetul de pe acel timp al Dacilor, pentru a scăpa de prinsoare, se preface a fi mort și fuge noaptea de pe câmpul de bătaie. Se zice că Decebal pentru a împiedica pe Romani de a înainta către Sarmizagetuza ar fi tăiat o pădure la înălțimea unui stat de om si ar fi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dacă acceptă să fie redus la statutul de corp inert, legat, pasă-mi-te, indelebil de-o masă. Atâta vreme însă cât spiritul lui rămâne viu la superlativ, el se poate desprinde de sine mai iute decât l-ar revendica prinsoarea gravitației, căci prezența de spirit nu e altceva decât forța de sciziune opozabilă ei. În episodul de lângă Bergamo se purificase de sine prin viteză. După ce lestul fricii fusese lepădat, de-a lungul fapticului devenit oaspete în mai vasta lui ființă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
realizarea predicației prin intonație sau numai prin marcarea exclamativă a predicatelor. Realizează predicația prin intonație interjecțiile afective, care se impun ca termeni centrali (sau unici) ai unor enunțuri neanalizabile, componente ale unor enunțuri complexe, întemeiate pe relația de incidență: „Fac prinsoare pe ce vrei, că și tu ai venit să mă vezi pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... -Aș! zic eu... -Măi! adaugă el...” (I.L. Caragiale) „-Văleu! și unde-i bălaurul, moș Nechifor?” (I. Creangă) Interjecția ei realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sterilitate la noua generație de politicieni, percepută ca incapabilă să îndeplinească programul revoluției pașoptiste (pe care Hasdeu îl va considera abandonat odată cu abdicarea silită a lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866), poema Ștefan Tomșa Vodă și vornicul Ion Moțoc în prinsoare la Leopole (1564), situată în siajul creației bolintineene, are nu numai meritul de a fi intuit, cu trei ani înainte de cunoscuta acțiune uzurpatoare a monstruoasei coaliții), destinul tragic al domnitorului primei Uniri, sacrificat pentru ideea prințului străin, care apărea atunci
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1728]
-
sesizabil. Dacă Tom Degețel nu avea la dispoziție niște cizme de șapte coți, el n-ar fi fost niciodată în stare să scape de uriaș la timp. Diferența dintre timpul de care Tom Degețel are nevoie pentru a evada din prinsoarea uriașului și timpul de care uriașul are nevoie pentru a se trezi este, în acest caz, decisivă pentru deznodămîntul fabulei. Mai mult, întotdeauna se întîmplă cîte ceva undeva, fie într-un loc care există într-adevăr (Amsterdam) sau într-un
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Pagini de critică literară, vol. II, p. 86 4 Pagini de critică literară, vol. I, p. 230-235 51 perspectivă asupra poeziei noastre actuale 1. Ion Barbu este văzut aici ca „un virtuoz al versului, poet din proprie voință, printr-o prinsoare, cum declara el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc-balcanic apoi, baladist fantastic prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie.” 2 Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
creației rebreniene, Vladimir Streinu observă judicios: „Atât se deosebesc între ele, ca mediu social, ca interes anecdotic, ca tehnică și construcție, romanele lui Liviu Rebreanu, încât s-ar zice că întreaga sa carieră de scriitor este o mare și continuă prinsoare de a nu se repeta. Această sforțare la noutatea temelor, a procedeelor și a lumii ce-și propune a ne înfățișa de fiecare dată, se remarcă mai ales în romanele de al doilea plan și din ea rezultă aspectul felurit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
vânătoare preste toată fărădelégea covârșéște, și așé, primejdiile dintr-îmbe părțile în cumpăna drépții socotéle cumpănind, spurcata aceasta faptă decât frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fi află, și batgiocura isteciunii viclene decât lauda carea socotiia că cu prinsoarea Inorogului își va agonisi cu multul mai mare și mai neștearsă a fi cunoscu"16. Ceea ce îl aduce pe calea cea bună este pilda Inorogului, exemplaritatea corectitudinii și purității acestuia, care împrumută, astfel, accente christice. Șoimul se convertește, asemenea atâtor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]