261 matches
-
Cărții s-a rătăcit ani de zile prin subsolurile birourilor somptuoase ale municipalității, revendicându-și un locșor în oricare punct al urbei. Pentru realizarea acestui proiect din oțel inox, nu existau, desigur, fonduri suficiente la dispoziție, așa că el s-a pripășit pe undeva, cine știe prin ce ungher, deși ar fi meritat pe deplin dreptul la nemurire. Eu l-aș fi așezat cu smerenie în curtea Bibliotecii Județene „V.A.Urechia”. Nicăieri ca acolo nu s-ar fi simțit mai „acasă
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
vrea să-nsemne asta, dar mergeam înainte amândoi, el cu trimisul „fânului” literar, eu cu „rumegatul”. Și astfel mi-am făcut o imagine mai clară despre scris și menirea acestuia. Am cunoscut prozatori, poeți, oamenii ai scrisului de limbă română pripășiți pe diferite meridiane și paralele ale lumii! Cu mulți am luat legătura prin intermediul poștei electronice, ne-am împrietenit chiar, și am creat punți de legătură literare. Foarte repede poemele d-nei Georgeta Resteman din Cipru au devenit de-atunci „dulcele” care
TAINA SCRISULU (22) – ADEVĂRUL SAU DESĂVÂRŞIREA de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355029_a_356358]
-
onești din RO nu acced de să se poată bucura de o Infrastructură Intelectuală și academică (biblioteci, televiziuni, internet, școli, universități, muzee, teatre, temple, excitante la discreție, cluburi, malluri și cămine culturale) compatibilă cu cea occidentală, de care beneficiază renegații pripășiți în DRO, de unde se râde de noi și ne dă sfaturile cele mai umilitoare, inclusiv despre cum se face ciorba de burtă sau burta însăși, amintindu-ne ca insolență „fibra de mitocan român a lui Ionescu - ajuns, iată, la forma
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
în propriul trup. În chip cu totul bizar, acum înflorește în ea și sentimental iubirii, indus tot de fabulațiile sale: Sigur nu mai este sloiul de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, bărbații pe care i-a pripășit în casă și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pe dragostea adevărată. Acum, brusc, iubirea i-a pus gheara în gât. O sufocă. Este fericită și terbil de tristă, ca o monedă cu două
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
și peste toți, moartea ușura sufletele deținuților și grijile călăilor. Mai lipsea din uvertura groazei, denigrarea, care trebuia făcută public: oral și scris pentru a rămâne în caz de supraviețuire, hrană hienelor-calomniatori ce se vor naște în ieslele irozilor. Se pripășise și în închisorile unde erau deținute politic, celebrele Cluburi de reeducare în care se încerca denigrarea creștinilor naționaliști, prin câte unul frânt, care ceda sub torturile insuportabile. Pentru a se încălzi atmosfera se da citire unui articol care denigra și
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
să o acapareze. Fierbe sângele ei în arterele, pe care Mărțina Herseni și le credea a fi fost demult sclerozate. Sigur nu mai este sloiul de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, masculii pe care i-a pripășit în casă și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pentru dragoste. Acum, brusc, iubirea i-a pus gheara în gât. O sufocă. Este fericită și terbil de tristă, ca o monedă cu două fațete
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
făcută peste noapte, Le dă iarăși libertate. Odată se spunea,măi vere: „Pe-al ei glas,pasărea piere”! Iar prim ministru infatuat, A fost împins și a zburat. Și-n locul ce el l-a părăsit, Un „tehnocrat” s-a pripășit. Însă guvernul de „tehnocrați”, Copiază pe„ foști frați.” În noul an, ei taxele cresc, Lor pensiile și le măresc. Bătrânii noștri chiar de-s bolnavi, În sărăcia lor sunt bravi. Ei, pământul drag și l-au lăsat Copiilor ce i-
NU UITA, ROMÂNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369947_a_371276]
-
Articolele Autorului Când peste Prut rusificat-au Țara, Iar alții vor enclave în Carpați, Să ducem grănicerii sus pe Nistru, Sărbătorind Unirea dintre frați. De mii de ani ne-au divizat imperii, Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc - S-au pripășit și alții... Astăzi , frate, Nu le mai place graiul românesc. Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova Trăiesc hibrizi, românii nu-s români, Că-n zecile de ani de plagă rusă Confrații au uitat de Mușatini. Când limba românească
PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370460_a_371789]
-
toată toamna la muncă. Jupân Tanasie, cârciumaru, a și zis: -‘’ Bă nu-i a bună cu prietenia asta dintre Mărin al lu’ Sandu lu Din și Colaie al lu’ Lipici.’’! ** În săptămâna din naintea Paștilor, Gheorghe, un copil al nimănui, pripășit pe lângă casa lui jupan Tănasie și de care acesta zisese că-i va da zestre și-l va însura, când îi va veni vremea, cu o fată de seama lui. Ducând vacile la păscut sus pe deal, a dat de
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
după câte știu de poporul evreu când, fiind confruntați cu anumite atitudini, situații limită ori comportamente xenofobe ale unor majoritari au fost siliți să-și părăsească locurile natale, casele, căminele și avutul plecând în lumea largă unde să se poată pripăși pentru a putea trăi în liniște restul de viață care le mai rămăsese. Între această situație limită și ce se petrece acum în lume este însă o imensă diferență ceea ce ne determină ca, referindu-ne la actualele evenimente să nu
DIASPORA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362581_a_363910]
-
s‐a și întâmplat, el fiind primul care a rămas în America, la doar câteva luni de contract. Hussein în fiecare port își cumpără hărți cu orașele din UȘĂ, pentru a‐și face o idee cam pe unde s‐ar pripăși și cum are ajunge acolo. Țin minte că, odată, vizităm în grup organizat, împreună cu trainerul nostru, un muzeu care aparținea de NAȘĂ, în Cape Canaveral (de acolo de unde se lansează și navetele spațiale) și, ca de obicei, Hussein făcea cumpărături
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
i-au servit drept etalon în anii petrecuți în mijlocul lor, dar și când a plecat pe drumul străinătății. „De unde au venit oamenii satului nostru, nu se știe, ceea ce însă se mai spune și astăzi este că cei care s-au pripășit pe aceste meleaguri pline de frumuseți și au băut apă din minunata valeBătrâna s-au îndrăgostit de locurile acestea binecuvâtate și nu s-au mai putut dezlipi de ele niciodată, acolo au rămas!” Invazia tătarilor din anul 1241 a fost
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > UN IFI-GENIU TURBAT Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 1268 din 21 iunie 2014 Toate Articolele Autorului O anacronică Ifigenie, cu obârșia în Aulida sau în Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle și Euripide, dar pripășită la revista „Luceafărul de dimineață”, simte sadica plăcere de a pune etichete, în funcție de digestia sau indigestia sa cerebrală, pe unele reviste care au „tupeul” de a ieși în lume, fără girul domniei sale. O fiară mușcă numai în măsura în care este amenințată sau
UN IFI-GENIU TURBAT de JANET NICĂ în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357237_a_358566]
-
a Ifigeniei) să pară ambrozie metafizică.... VI. UN IFI-GENIU TURBAT, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 1268 din 21 iunie 2014. O anacronică Ifigenie, cu obârșia în Aulida sau în Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle și Euripide, dar pripășită la revista „Luceafărul de dimineață”, simte sadica plăcere de a pune etichete, în funcție de digestia sau indigestia sa cerebrală, pe unele reviste care au „tupeul” de a ieși în lume, fără girul domniei sale. O fiară mușcă numai în măsura în care este amenințată sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
ține de prezența scriitorilor unși de către Patriarhia Literaturii din București. Un userist, egal valoare. Doi useriști, valoare la pătrat. ... Citește mai mult O anacronică Ifigenie, cu obârșia în Aulida sau în Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle și Euripide, dar pripășită la revista „Luceafărul de dimineață”, simte sadica plăcere de a pune etichete, în funcție de digestia sau indigestia sa cerebrală, pe unele reviste care au „tupeul” de a ieși în lume, fără girul domniei sale.O fiară mușcă numai în măsura în care este amenințată sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
noroc cu prietenii de acasă. Am primit pe diferite căi mai multe materiale de unde am extras esența lucrării. Apoi am folosit din plin materiale comparative despre aceea vreme, găsite prin bibliotecile din Sydney, cât și cele din rafturile conaționalilor români pripășiți pe meleagurile australe. Aș fi vrut să concep un studiu mai vast, dar sărăcia surselor de informare mi-au limitat lucrarea. Păcat! Poate profesioniștii români, din domeniul istoriei și cel al arhitecturii, se vor indura să-l aprofundeze și să
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > NECAZ Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1226 din 10 mai 2014 Toate Articolele Autorului De câțiva ani s-a pripășit Pe la noi un deputat . Încet , încet și-a construit O casa-n vale lângă sat . Lua o parte din pădure Și-o bucată de islaz . S-a luptat ca să le fure Să aiba-n curte parc și iaz . E vechiul
NECAZ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350693_a_352022]
-
părintește pe frunte, că așa îi veni mai bine și-i spuse aproape șoptit: „Pân’ la Înviere hai să vorbim despre noi...” * Repede se mai dusese seara din Sâmbăta Învierii. Mai întâi Trifu, care pentru ea, devenise soțul ei, român pripășit printre țigani, și apoi Marița, care pentru el era fata de evrei salvată de la moarte tot de țigani, își spuseră pe rând, mărturisind unul altuia întreaga lor viață. Viața lui era de aventurier, pe când a ei era de victimă, a
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
în: Ediția nr. 475 din 19 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Din toate cele pe care le-am trăit pe lume Îmi amintesc prea bine de un om și-un câine, La capătul de stradă într-o căsoaie mare Se pripăși un câine bolnav și dornic de-alinare. Nu ochii lui blajini ce parcă îmi vorbeau Făcură inima să-mi bată ci, el făcu să vreau, Să îmi doresc cumplit și-nfrigurat Să cred că este câinele de mine căutat. Stăpânul lui
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]
-
bateriile, cum s-ar zice, da’ tot în doliu a venit, da. Veselă, plină de viață, de parcă nu murisă Conrad, tot neamț ca și ea, adică amândoi sunt nemți di pi la Jimbolia, am înțeles, da’ poți să știi? Să pripășiră aci când cu cutremuru’ din ’77. Stătură o vreme, văzură că e bine, că oaminii sunt de cinste și omenie și nu măi plecară, nu. Vezi? De-aia să zice că cine bea apă din Dunăre nu măi pleacă. Ai
PERUCA de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340440_a_341769]
-
l-a salvat de la o înfrîngere rușinoasă. Marele conducător de oști a fost suspectat că ar fi dorit să ajungă împărat în locul lașului Honorius, deși, Aetius nu a avut niciodată asemenea veleități. [ix] Federații (în latină: „Foederis”) erau popoarele barbare pripășite în Imperiu. Ei căutau adăpost în interiorul limesului roman, fiind amenințați cu distrugerea de către alte popoare nomade. Imperiul le acorda subvenții și îi înzestra pe federați cu loturi de pămînt în schimbul serviciului de pază de-a lungul granițelor sale. [x] Themă
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
Cela-i cavaler... e iute... oare știe franțuzește? Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă. Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moi degetul în gură - am să-l prind - ba las’, săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul „ins!” la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
o lume anapoda. Atât de frumoasă e viața asta, iar noi ne pierdem în lucruri atât de mărunte...”. Pădurea cu năluci Munții Vâlcanului sunt plini de povești. Aici au trăit dacii, prin codrii ăștia hoinărea viteazul oștean Straja, aici se pripășeau vestiții haiduci ai lui Neag, pe crestele uriașe ale Vâlcanului își aveau sălașul strigoii. Emil Părău îmi povestește tot, pe nerăsuflate, bucurându-se ca un copil de răgazul ăsta mirific. Vrea să-mi arate toată pădurea, să-mi dezvăluie toate
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului[i], auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
de martiri și de sfinți. Apelul și mesajul lui maturizat în cicatricele durerii, turnată în tiparul de aur al demnității, după ce ne poartă pe Calea desăvârșirii sale lăuntrice, prin focul mistic întețit de flăcările suferinței din temnițele feroce ale iadului pripășit la noi, ne arată că jertfa sa este totuși insuficientă și că trebuie urcat cu mult mai sus, pe piscul filocalic, spre comuniunea deplină a sufletului cu Dumnezeu, cu Fecioara Maria, cu Martirii și Sfinții Neamului, unde strălucește aura ortodoxă
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]