711 matches
-
timp tăcu; lumina scădea; o adiere rece se strecura din pădure: ne apropiam de pârău. Voinea întoarse spre mine capul: —Era cuconu Enacache? Apoi cine putea să fie? că boierul cel bătrân nu se mai urnește de acasă... Și-n prisacă te-ai întâlnit cu dânsul? — Da, în prisacă... Păru că se gândește un timp, apoi zise cu glas scăzut: —Hm! cine știe ce avea să-mi spuie... Mă uitam la dânsul cu coada ochiului. Cumpănindu-și ușor într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strecura din pădure: ne apropiam de pârău. Voinea întoarse spre mine capul: —Era cuconu Enacache? Apoi cine putea să fie? că boierul cel bătrân nu se mai urnește de acasă... Și-n prisacă te-ai întâlnit cu dânsul? — Da, în prisacă... Păru că se gândește un timp, apoi zise cu glas scăzut: —Hm! cine știe ce avea să-mi spuie... Mă uitam la dânsul cu coada ochiului. Cumpănindu-și ușor într-o parte și-n alta trupul, pășea liniștit ca de obicei; obrazu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trupul, pășea liniștit ca de obicei; obrazu-i ars de vânturi, cu mustața de cărbune, avea blândețea și liniștea tristă de totdeauna. Nu putea să fie nimic. Ce putea să fie? Omul era liniștit. Ș-așa mă duceam eu des în Prisaca lui Ion. Mă îndemna ceva ascuns din fundul ființii mele spre Măriuca, căci eram în floare pe atunci și mă ademenea într-acolo și năcazul ei pe care nu-l pricepeam. Și mă chema mai ales pădurea bătrână, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi cât de slabă era? numai pielea și ciolanele; și trupul negru de vânătăi... negru de-atâtea bătăi crunte... Măriuca tăcu. Privea neclintită înainte, spre fundul Prisăcii lui Ion. —Uite așa... dumneata de unde să știi câte poate îndura o femeie pe lumea asta? O întrebai mirat: —Te bate Voinea? Mie nu mi se pare om rău. Nu, de ce să mă bată pe mine? Dar eu vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la margine! Ca-nspre o dragoste, cu dor, pornii, după două luni de lipsă spre codrul Antileștilor. Înaintea iernii, în toamnă târzie, voiam să mai văd o dată bolțile sărăcite de podoaba întunecoasă de frunze. Poate mă chemau și alte doruri spre Prisaca lui Ion, poate mă chemau, dar de atunci au trecut ierni multe și primăverile tinereței s-au dus cu soarele care le lumina atunci. Măriuca robotea prin căsuța întunecoasă și tăcea, cum o știam. Din umbră nici fața nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
f. 37r-38v. footnote>. Documentul notifică, de asemenea, și prezența temporară la Belcești a posesorului (arendașului, n.ns.) moșiei, căminarul Gavril Cilibiu, precum și a unor negustori din starea aIII-a, așa cum era lipovanul Alecsa Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa<footnote Ibidem, f.
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
o ideologie care avea să fie cauza seismelor. Asta poate să pară chiar evident. Este însă discutabil că vreun curent literar a presimțit caracterul dezastruos al celui de-al doilea război mondial. Să ne referim la marii scriitori: Sadoveanu cu prisăcile lui nu presimte nimic, deși cărțile lui aveau să fie arse, la un moment dat, în piața publică. Sîntem mirați să aflăm astăzi acest lucru. Întrucât povestirile de la "Hanul Ancuței" puteau stârni ura sălbatică a legionarilor? Explicația trebuie căutată în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
moș hâtru cu barbă albă sau o fată cu părul bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
face două mănăstiri din afara Iașilor? --Aronenii le-au dat celor de la Dealul Mare “Un loc de dughene ce iaste pe Podul Vechiu lângă Arcărie, aproape de besereca armenească”, pe care l-au primit pomană “de la Misailă iuzbașea”... în schimbul unui “loc de prisacă”. --Știu că nu te încurci în răspunsuri. Da’ te-oi prinde eu la cotitură! --Până să mă prinzi, hai la o întâlnire cu Iane Hadâmbul, despre care tocmai am vorbit. Într-un suret găsim: “Zapis din văletul 7187 (1678) octombrie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Iași. Prin această ctitorie a vrut să se știe despre el în lumea Orientului și a Occidentului. Această fortificație s-a dorit a fi mai sigură decât mănăstirile Golia și Galata. Poziția dominantă a dealului plin atunci cu vii, livezi, prisăci și beciuri și în mijloc cu o fortificație veche ce avea o bisericuță cu hramul Sfânta Treime, l-au ispitit pe Duca să-și stabilească aici, o reședință de vară. Încadrată organic în peisajul natural al vechii capitale a Moldovei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ioan Caproșu, op. cit., vol. I, documentul 360, p. 429 footnote>. Alt act din 2 martie 1656, un zapis de la Ionașcu, fiul lui Gavril Chiper de la Galata din Vale, vinde preotului Iosif de la Rumele, moșia de la Cetățuia (deal), cu loc de prisacă cu pomet, loc de grădină, livadă și casă cu 40 lei. Între martori este și un Istrati de la Cetățuia( deal)<footnote Ibidem, documentul 414, Iași, 1999, p. 474-475 footnote>. Tot în acest document se face referire și la Istratie din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și 10 prăjini de vie la Cetățuie, cu 25 de lei<footnote Ibidem, documentul 243, p. 213 footnote>. La 17 aprilie 1670, Matei, pisarul unguresc și soția sa Agafița, fiica lui Iordache săbierul, vând lui Duca voievod, două locuri de prisăci cu casă, pomet și fântână în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca voievod scrie vătămanului și sătenilor din Hlincea că cei 12 poslușnici din sat vor asculta de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
că te înșeli, fiule. Chiar de a doua zi, adică la 25 noiembrie 1766, vodă îl cheamă pe egumenul de la Agapia, căruia îi dă această dugheană și încă una cumpărată alături, pe lângă alte bunuri, în schimbul unui vad de moară, două prisăci și alte acareturi la Chiperești, pe Jijia, unde vodă a făcut „o fabrică de postajă” (postăvărie). Prima din Moldova! Fala primei dugheni a rămas doar în cinstea numelui lui vodă, care a cumpărat-o, pentru că a doua dugheană a fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dugheni a rămas doar în cinstea numelui lui vodă, care a cumpărat-o, pentru că a doua dugheană a fost prefăcută în crâșmă... Iar se adeverește vorba mea, părinte, că una-i umbra unei dugheni sau crâșme și alta-i moșia, prisaca sau moara... Nu fi supărat, fiule, pentru că o să intrăm și noi măcar într-una din cele dugheni, să vedem cum arată și pe dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lucru... Și spune doamna Nastasia că a „îndzăstratu, după cum ne-au fostu prilegiul din darul lui Dumnedzău cu veșminte de odoare”. Mai zice apoi că i-a dăruit case și locuri de prin prejurul mitropoliei precum și sate și locuri de prisacă. La sfârșit, spune: „Pentru aceea ca să hie svintei Mitropolii toate ceste ce scriu mai sus drepte ocini și moșii în veci și nouă pomenire”. Dacă mai vrei deovezi că a existat o Mitropolie veche numită Biserica Albă înaintea Strateniei Domnului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
locul pe care l-am curățit,... în pădurea întreagă și deasă și am îngrădit cu gard acele chilii și cu locul, ca să fie sfintei mănăstiri Galata cu tot venitul neclintit.... De asemenea,... am dat sfintei mănăstiri Galata un loc de prisacă și cu poiana care a fost livadă la prisacă,...acea prisacă se numește Balica”. Trebuie să mai vorbesc și despre dania făcută de Petru Șchiopu voievod la 18 decembrie 1589 (7098). El dăruiește mănăstirii „Galatia” braniștea Miroslavei „și cu loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și deasă și am îngrădit cu gard acele chilii și cu locul, ca să fie sfintei mănăstiri Galata cu tot venitul neclintit.... De asemenea,... am dat sfintei mănăstiri Galata un loc de prisacă și cu poiana care a fost livadă la prisacă,...acea prisacă se numește Balica”. Trebuie să mai vorbesc și despre dania făcută de Petru Șchiopu voievod la 18 decembrie 1589 (7098). El dăruiește mănăstirii „Galatia” braniștea Miroslavei „și cu loc de prisacă în rediu”. Deși Aron Vodă a fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și am îngrădit cu gard acele chilii și cu locul, ca să fie sfintei mănăstiri Galata cu tot venitul neclintit.... De asemenea,... am dat sfintei mănăstiri Galata un loc de prisacă și cu poiana care a fost livadă la prisacă,...acea prisacă se numește Balica”. Trebuie să mai vorbesc și despre dania făcută de Petru Șchiopu voievod la 18 decembrie 1589 (7098). El dăruiește mănăstirii „Galatia” braniștea Miroslavei „și cu loc de prisacă în rediu”. Deși Aron Vodă a fost numit „cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu poiana care a fost livadă la prisacă,...acea prisacă se numește Balica”. Trebuie să mai vorbesc și despre dania făcută de Petru Șchiopu voievod la 18 decembrie 1589 (7098). El dăruiește mănăstirii „Galatia” braniștea Miroslavei „și cu loc de prisacă în rediu”. Deși Aron Vodă a fost numit „cel Rău”, el a făcut totuși danii către sfintele lăcașuri. Și mai mult chiar, a zidit „mănăstirea din łarină”... Ce ai de spus? N-am să zic altceva decât ceea ce a spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Lăpușneanu) pe două sate, anume Ezerenii, cu iaz și cu loc de moară, și satul Găurenii, ce sântu în ținutul Cârligătura, și cu loc de moară la Gălata și cu iazuri și cu locuri de mori la Socola, și de prisacă și de poieni de fânaț în Braniște și pe întreg hotarul sfintei mănăstiri, pe care li l-a dat și întărit atunci Alexandru voievod, și pe drepții lor robi țigani... ele l-au pierdut în zilele lui Ioan voievod când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ales locul și au stâlpit și mai bine... Deci au rămas buciumenii din toată legea țării”. Ei, da’ călugărițele au avut și zile bune, fiindcă aceeași Ilisafta și soborul mănăstirii Socola, la 7 mai 1666 (7174), vând „un loc de prisacă deasupra Iezerenilor, în Rediu, și loc pen pregiurul prisăcii... dumisali lui Gligorașco vătavul părintelui mitropolitului Ghedeon... Și cu acei bani am făcut o vie sfintei mănăstiri, în sat, la mănăstire”. Oare nu ne-am abătut de la făgașul discuției noastre, sfințite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au rămas buciumenii din toată legea țării”. Ei, da’ călugărițele au avut și zile bune, fiindcă aceeași Ilisafta și soborul mănăstirii Socola, la 7 mai 1666 (7174), vând „un loc de prisacă deasupra Iezerenilor, în Rediu, și loc pen pregiurul prisăcii... dumisali lui Gligorașco vătavul părintelui mitropolitului Ghedeon... Și cu acei bani am făcut o vie sfintei mănăstiri, în sat, la mănăstire”. Oare nu ne-am abătut de la făgașul discuției noastre, sfințite? Nici pomeneală, fiindcă aici este vorba despre niște locuri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
amândouă mâinile să primească o danie: Ascultă numai ce spune egumenul mănăstirii Aron Vodă la 20 iulie 1619: „Scris-am cestu zapis, cum au venit la svânta mănăstire Ana Mustețoaie den târg den Iași și,... au închinat sfintei mănăstiri o prisacă cu pomi și cu tot hotarul ei”. Admir pe bătrân pentru faptul că nu-i cruță deloc pe sfințiile lor călugării. Și cum era și firesc, mi-am dezvăluit și eu un gând ce nu-mi dădea pace: Nu sunt de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
drese”. După cum se știe, voievozii - din când în când - întăreau stăpânirea asupra avuțiilor mănăstirești. Așa face și Istratie Dabija voievod la 9 aprilie 1663 (7171), când spune: „Drept aceia, aceste... sate, și fălci de vii, și dughene cu pivniță, și prisăci, și locul în semne prin prejurul sfintei mănăstiri...adică: Rânzeștii... cu giumătate din Hărciata, și Avereștii pe Cracău,... și Selecicanii cu vad de moară pe Bașeu... și Nicoreștii cu mori pe Cracău, și a treia parte din Ochintești, în ținutul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Aron Vodă nu era deloc săracă. La cele știute mai adaugă și - după cum spune „pisariul domnesc” - că mai este o „Carte de la Duca vodă, 7174 (1665) dechembrie 13, ca să aibă călugării de la Aron Vodă tot locul de pădure pin pregiurul prisăcii, care prisacă este în pădure la Hlincea” În „sărăcia” lor, călugării de la mănăstirea din łarină aveau și două dughene în Târgul Făinii, cumpărate de un oarecare Stati, dar fără încuviințarea egumenului mănăstirii. Constantin Cantemir voievod însă intervine și dă la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]