2,086 matches
-
toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de Aur menționează: Pentru ce n-a existat căsătoria înainte de înșelăciunea omului? Pentru ce n-a trăit Adam cu Eva în rai? Pentru ce n-au existat durerile nașterii înainte de blestem? Pentru ce? Pentru că toate acestea erau pe atunci de prisos; au ajuns în urmă de neapărată trebuință din pricina slăbiciunii noastre. Și nu numai ele, ci și toate celelalte: orașele, artele, meseriile, hainele și tot roiul de nevoi. Pe toate acestea le-a târât moartea cu ea, când a intrat în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
tot ce poate fi atins prin înțelegere. De unde reiese că simțirea lumii nu-i totuna cu înțelegerea ei și că cunoștințele pe care le capeți simțind lumea se deosebesc prin natură de cele pe care le dobîndești înțelegînd-o. E de prisos de amintit că dihotomia aceasta, cea mai longevivă din istoria gîndirii umane, a supraviețuit pînă în zilele noastre sub felurite chipuri. Cum tot atît de prisos e să spui că ravagiile pe care le-a provocat în timp nu pot
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
lumea se deosebesc prin natură de cele pe care le dobîndești înțelegînd-o. E de prisos de amintit că dihotomia aceasta, cea mai longevivă din istoria gîndirii umane, a supraviețuit pînă în zilele noastre sub felurite chipuri. Cum tot atît de prisos e să spui că ravagiile pe care le-a provocat în timp nu pot fi întrecute de nicio altă distincție lexicală. Căci atunci cînd inteligibilului i s-a spus Dumnezeu și în seama lui s-a pus mîntuirea și viața
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
rece, e distanță, potrivită pentru exterior. Eu unul prefer travertinul de culoare mai caldă. Travertinul se armonizează cu natura - cum e, de exemplu, „Fântână martirilor”. Sculptură se găsește în material, trebuie doar să fie date la o parte părțile de prisos, cum spunea Michelangelo - modelul meu din timpul studenției, la fel ca Brâncuși, care însă nu ne era permis că studiu“, adaugă maestrul Gâgă. Cea mai mare lucrare a realizat-o la Guruslău - 110 metri patrati în total (26 m înălțime
Agenda2003-30-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281297_a_282626]
-
situl natural, înseamnă Parcul Național Retezat, despre a cărui frumusețe nici nu mai trebuie să scriem. Cel de-al doilea este situl istoric, zona fiind considerată leagănul de formare a poporului român; despre Sarmizegetusa, la fel, orice cuvinte sunt de prisos. Situl arheologic, cel de-al treilea, înseamnă vestigiile arheologice din Tuștea, depozitul de fosile de dinozauri pitici și mijlocii de la Berthelot, unici în lume, depozitul de fosile de la Sâmpetru Sat. În fine, cel de-al patrulea sit este cel cultural
Agenda2003-31-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281327_a_282656]
-
chitic”, „pâinea de secară este Pâinea aromată a libertății, egalității și frăției...”. Ultima exprimare aparține lui Ernst Leopoldovici Busch, un ziarist de ocazie, nonconformist, specializat în impresionismul german. El este fără o slujbă mai întotdeauna. Rămâne parcă un om de prisos. Cu Busch și cu fotoreporterul Jbankov, scriitorul creează alternativă personagială față de toți parveniții politici, înmulțiți pilduitor când ciuma roșie era chemată insistent sub faldurile comuniste. Poate că peste sute de nume prezente în cele 12 tăblițe narative, Serghei Dovlatov să
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
fiind asigurate de Constantin Noica. Din grijă și eforturile căruia se pot adăuga trei comentarii - cel personal: "Comentariu din perspectiva modernă", precum și cele ale lui Ammonius, fiul lui Hermeios și Stephanus, filosoful (cel al lui Ammonius tradus doar parțial). De prisos a intra în amănunte referitoare la celebrul opuscul al Stagiritului, o fac mult prea temeinic cei trei exegeți. Pe de altă parte, îmi pare foarte interesanta structura în sine a volumului, întrucat ea oferă o implicită învățătură despre cum poate
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
a lui Aristotel; și, mai presus de toate, care e diviziunea în capitole a acestei lucrări. Cât despre întrebarea la ce ar putea fi folositoare lucrarea Despre interpretare celui ce intenționează să filozofeze, un asemenea lucru se va dovedi de prisos, prin expunerea intenției cărții." Desigur, nu este vorba aici despre autoritatea unui model obligatoriu; ci despre o obișnuință a admiterii rigorii în gândire, care poate lua o formă sau alta și care nu echivalează nicidecum cu o anulare de sine
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
ilustra fenomenul de răspîndire rapidă a unor neologisme odată cu utilizarea tot mai masivă a obiectelor denumite de ele sînt, în momentul de față, celularul și/sau mobilul. Despre succesul obiectului pe care cele două cuvinte îl desemnează comentariile sînt de prisos; mă voi opri de aceea doar asupra alegerilor lexicale care îi însoțesc ascensiunea rapidă. Evoluțiile de acest tip sînt destul de greu de urmărit nu numai pentru că au loc într-un timp scurt, dar și pentru că sursele lor lingvistice sînt aproape
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe care le vom cunoaște/ vor fi atît de departe de orice istorie imaginabilă/ încît nu va mai fi cu putință decît un viitor luminos și perpetuu,/ căci tot ce e
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare impresionantă, cu un temperament narativ sigur și calm, cu o imaginație controlată și un simț discret al tragicului și comicului deopotrivă din simplul cotidian. Scrie superb, firesc și cursiv, de prisos s-o mai spun. Cărțile ei au acea sonoritate care e marca marilor povestiri: te somează să le citești, să cauți copii, vreun nepot sau nepoată, fetița vecinilor, băiețelul prietenilor, cărora să le poți citi cu voce tare, bucurîndu-te astfel
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano), cea care triumfă fiind o feminitate domesticită, aceea a Monicăi. Senzaționalul și melodramaticul se infiltrează în intriga romanului - tenebrosul romantic al lui Vania
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
am mirat auzind și murmure de dezaprobare. Încercînd să clatin un mutism prin întrebări iscoditoare, poate nu cu destul tact, mi se transmitea, în fine, mai mult în șoaptă, ca insistența în demistificări are și un aspect deplasat, nenatural, de prisos. Nu mă grăbesc să-i vir în aceeași oală pe toți cei care fac alergie la înflăcărările poetei. Dacă majoritatea mai sînt marcați, evident, de sechelele unei gîndiri retrograde, trăiesc cu nostalgia totalitarismului, au reziduuri de complicitate (mai curînd nedeclarate
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
mori. În alt loc, o strofa de mare prospețime (Și te-ai dus, dulce minune,/ Și-a murit iubirea noastră -/ Floare-albastră! Floare-albastră.../ Totuși este trist în lume!) este masacrata într-un jargon pretențios dar poticnit, care face orice comentariu de prisos: "Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător și nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii. Nu are cum, intră în fatalitatea
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Țesute fiind din materia grea a unor filozofii de calibru greu, precum cea kierkegaardiană, povestirile lui Tournier, odată interpretate, devin mecanisme de semnificație adîncă și complexă. Dar le lipsește suflul epic, acea vigoare firească, grație căreia orice filozofie devine de prisos, povestea trăind din însăși filozofia tradiției care i-a dat naștere. Benjamin susținea, în eseul său, că povestitorul este un sfătuitor, nu în sensul de pisălog didactic, ci mai degrabă ca ins capabil să descopere acele canale de comunicație între
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
de timp. Nu știu cum să-l numesc? E ca un fel de eter, un fel de spațiu rarefiat separat de lume dar nu complet de ritmul ei. Mișcarea această a gândului e ca o călătorie în stepa în care e de prisos să măsori timpul căci el se întinde că o gumă. La capătul lui ce afli? Ceva care știai dar nu-i găsiseși locul exact din dulap. Starea mai mult plăcută de reverie, tensiunea căutării agreabile, comoditatea unui spațiu fără mari
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
la cronica specializată pe domenii (gen «cronica edițiilor»), ci la cea așa-zicînd «generalistă».” Personal, cred că o asemenea caracterizare e departe de a diagnostica exact proiectul meu critic. Dar, din moment ce aceasta pare să fie convingerea lui Paul Cernat, e de prisos să încerc să i-o schimb (și asta tocmai într-un articol care-l vizează). Neavând vanități (am oroare de ele pe măsură ce le constat înflorirea la tot mai mulți colegi ai mei de magistratură), îmi asum jovial formularea și trec
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
doar că fluidul care le unge nu sunt noțiunile, ci intuiția. În plus, ca angrenajul să meargă, actorii nu trebuie să se strîngă în jurul unei mese analizînd textul, căci analiza e act lucid de exercitare a rațiunii, or pentru Brook prisosul intelectual e o meteahnă, textul cerînd să fie „mirosit“, și nu „înțeles“. Concluzia nu e deloc roză: teatrul nu e dezbatere de idei, ci manifestare de energii, și atunci rămîne să te întrebi ce-i de făcut ca energiile să
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
certitudini: a latinității noastre, a apartenenței la cultura și civilizația europeană și, nu în ultimul rând, a vocației culturale. Școala Ardeleană și cărturarii secolului al XIX-lea, se știe, construiseră România livrescă înainte ca ea să existe politic și, de prisos să adaug, această țară de cărți a fost mai reușită decât cea reală. De aceea, Blajul a fost una dintre țintele principale ale represiunii staliniste, începând cu Biserica Română Unită cu Roma și terminând cu structura urbană și socială a
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
îl resimte ca pe o piedică, căci consecința firească a iubirii înțelese ca aspirație este lepădarea de lume, în calitatea ei de coajă efemeră a unor dorințe joase, concesie pe care îndrăgostitul nu e dispus s-o facă. E de prisos a ne întreba în care din cele trei variante credea cardinalul cu trei bastarzi, cel mai plauzibil răspuns fiind că amorul se trăiește alternînd cele trei variante: cînd fornicație bezmetică, cînd sublimație culturală, cînd aspirație divină. Trei fețe ale aceluiași
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
trunchiul copacilor spre a le grăbi căderea. Și copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care Ion Barbu avea oroare. După ce le-ai parcurs nu poți intui defel în ce constă valoarea poetului, și e de prisos să te întrebi ce-ar fi zis satirul iubitor de cîini dacă ar fi putut să-și afle chipul fenomenologic. Dacă nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
carnaval cu virtuți distractive. Literatura ori îți dă hrană spirituală și atunci merită să fie citită, ori te coboară în mîzga unor acrobații expresive, și atunci poate să fie ignorată fără regret. Cu o asemenea exigență în fața ochilor, e de prisos să mă întreb ce impresie îi face Nicoletei Baciu haina minimalistă sau mizerabilistă a literaturii contemporane, în ale cărei pagini, dacă face greșeala să le răsfoiască, va găsi o cloacă pură de meschinării sterile. Probabil că acesta e motivul pentru
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
până la sfârșitul iernii. De vină poate fi introducerea în Vest a noii monede, euro. Oricare partizan înfocat al Reformei decis s-o sprijine în 1999 trebuie să facă și socoteală cam ce ar mai putea vinde din casă, obiecte de prisos, cu excepția patului, spre a-și achita cu conștiinciozitate dările. Privirea se oprește pe o statueta de bronz, mărișoara, grea, academică, înfătisând-o pe Sapho, cum își îmbrățișează genunchii, într-un moment în care a depus la sol harfa. O concurează o
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]