376 matches
-
doar al unei părți din notabilitățile orașului, se dorește cât mai îndelungată, să ajungă la toți. Mizilul după Caragiale e un loc al precipitării, al elanului, fie el cât de ridicol. Acest timp pe fugă, de la sfârșit de secol XIX, prisosește patruzeci de ani mai târziu, când scrie Bogza O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil (reportajul apare în 1968 la Editura pentru Literatură, cu o prefață a lui G. Dimisianu). Descrierea orașului, văzut din trăsură, seamănă bine cu vederea lui
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile fluturau, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul, coroiat și cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile care curgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
stat. Poate fi mare orator, mare tactician, mare realizator; însă lumina ideilor sale este o lumină reflectată, de satelit. De regulă, îi lipsește viziunea originală, idealismul, forța morală și autoritatea, îl lipsesc adică atributele omului de stat; iar ceea ce îi prisosește e pasiunea puterii. Căci omul politic trăiește pentru și prin exercițiul puterii. Și totuși el nu este cel mai respingător exemplar al faunei politice. Există o speță cu mult mai numeroasă și cu mult mai respingătoare, pe care, dacă ai
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
fi conceput, el, Mizerabilii: în jurul unui criminal abject căruia toate i se împlinesc și care sfârșește în lux, alături de o soție iubitoare și de niște copii adorabili. Penitența lui Valjean îi repugnă, dar îi lipsește curajul (ori, din contra, îi prisosește politețea) pentru a o afirma public. Drama lui e drama celui care a pierdut Paradisul. (Iar aici Fondane găsește argumente împotriva unei lecțiuni psihanalitice a observației). Preferă să țină seama de ordinea magică a gândirii, ceea ce, bineînțeles, e imposibil de
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
efort național pe care poate să îl facă toată lumea. Vreau să lansăm un program național în acest sens. Sunt convins că mulți au acasă foarte multe cărți și foarte multe filme pe care nu le mai folosesc. Dăm ceea ce ne prisosește, ce avem prea mult", i-a transmis Ponta lui Pricopie.
Guvernul dă 20 de milioane euro pentru educația copiilor din Republica Moldova by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33372_a_34697]
-
fractura. Ceva lipsește și în afecțiunea pe care a primit-o în copilărie din partea mamei - căci doamnele din familiile nobile nu-și băteau capul să vadă ce se petrece în odaia copiilor, după ce-i încredințau doicilor să-i alăpteze, ceva prisosește chiar de la început în devotamentul absolut al Conchitei, care l-a pus la sân după ce-și pierduse copilul abia născut. Romanul lasă câmp liber presupunerilor și deducțiilor privind formarea lui Amadeo Lax ca pictor, felul cum și-a găsit
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
G. Călinescu), rabelaisianismul de care vorbise acesta, constituind, opina el, o formulă riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune Vladimir Streinu, efectiv inspirat, curge de pe conștiința humuleșteanului, "ca apa de pe o mare vidră." Dat la o parte în ceea ce prisosește, rămâne miezul estetic al operei, inepuizabil. Criticul, dominat de o concepție relativistă, potrivit căreia el doar aproximează valoarea, neavând capacitatea să pătrundă în straturile cele mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe șine / și tot așa prisosește” („Semiotica”). Toate volumele de poezii durabile trebuiau să poarte un titlu. Și acesta al lui Virgil Dumitrescu poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice pe care le-am consemnat. La cercetări în retorta, se poate dovedi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Presei. Nu, Ponta nu candidează la europarlamentare. E ceea ce analiștii ar numi locomotivă electorală. Un astfel de element nu este indispensabil unui partid cu mașinăria de vot a PSD-ului, însă transferul de popularitate dinspre Ponta către candidați nu poate prisosi. În Germania, sunt afișe pentru europarlamentare ale Uniunii Creștin Democrate doar cu chipul lui Merkel. La o trecere de pietoni distanță de Ponta, cel din fața Casei Presei, un grup de tineri îi cerea demisia premierului. Aproximativ 25 de persoane, câțiva
REPORTAJ din culisele reuniunii PSD: Ce spun delegații despre Schulz, asistentele lui Mazăre și Ponta la Cotroceni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30841_a_32166]
-
nu zice, dar face”, spune președintele Pro Democrația. Intervențiile la nivel declarativ ale UE și CE nu vor cunoaște altă etapă, spune Pîrvulescu. Împotriva Ungariei nu se pot lua măsuri concrete, pentru că îi lipsește ceea ce în România se consideră că prisosește: MCV. Fără MCV, fără intervenții ” Ce ar putea să-i facă lui Viktor Orban? Ungaria nu are MCV și nu se va inventa niciun MCV pentru restul țărilor. Europarlamentarii români au propus în dezbatere recentă, un mecanism de verificare pentru
MCV, singura măsură împotriva ”tupeistului” Orban. Premierul ungar aplică ”politica Merkel” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38770_a_40095]
-
Simona Tache Am dat peste un articol cu sfaturi despre cum poate fi folosită berea care prisosește. Las la o parte că, dacă auzi un bărbat plângându-se că îi prisosește berea, ori a înnebunit și se crede deja Isus sau Maica Tereza, ori e vorba de bunicul, care are 120 de ani și e pe moarte
Să ne spălăm pe cap şi pe picioare cu bere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18597_a_19922]
-
Simona Tache Am dat peste un articol cu sfaturi despre cum poate fi folosită berea care prisosește. Las la o parte că, dacă auzi un bărbat plângându-se că îi prisosește berea, ori a înnebunit și se crede deja Isus sau Maica Tereza, ori e vorba de bunicul, care are 120 de ani și e pe moarte. Mă comport ca și cum așa ceva ar fi posibil. Iată, așadar, ce se poate face cu
Să ne spălăm pe cap şi pe picioare cu bere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18597_a_19922]
-
despre Talida, se discuta doar la superlativ și motive erau destule. Era cuminte și avea grijă de cele trei facultăți la care era studentă. Două la distanță și una la zi, dar și așa avea timp destul și pentru că-i prisosea, îl folosea împreună cu Andu. Nici nu simțea că mai toată ziua îi este ocupată cu cursuri, seminarii, referate, la toate se ducea cu drag și mare curiozitate. Avea resurse pentru încă cinci facultăți. Seara se întâlnea cu prietenele ei de-
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
pământul cu ocazia sărbătorilor sfinte care porniseră să dea ocol lumii. Stratul de promoroacă era din destul, încât să ascundă vederii, păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina răutăților și cu sânge, fața scârbită a răbdătorului pământ și chiar prisosea. Peisajul satului meu, era întocmai cu peisajul dintr-o felicitare de Crăciun coborât din poveste. Lacrimi lungi de gheață franjurau streșinile și când povara cristalelor de apă făceau breșe în masa compactă de nea ce strivea acoperișurile asudate, se prăbușeau
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
ca focul să rămână Cum e în clipa asta, stins... Să amânăm pe rând, cu câte-o lună Scânteia care-l vrea mereu aprins Asteapta-mă, și poate voi sosi Să-nlocuiesc bătaia celui ram Iubirea dacă azi ți-ar prisosi Degeaba tu, n-ai aștepta la geam. 07.02.2016, Focșani sursa foto: internet Referință Bibliografică: LA GEAM... Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Bertoni
LA GEAM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383022_a_384351]
-
înalț spiritul - al meu și al țării, indisolubil - deasupra a tot ceea ce urâțește existența noastră, făcând aerul să devină fetid, irespirabil.” Deslușesc în lucrările sale, scrijelit, un S.O.S. întru salvarea nației de năvala ingratitudinii și a nesocotinței. Pentru ca să prisosească sentimente de plinătate prin iubirea de aproapele nostru. Norma sa nu e una strictă, riguroasă, searbădă și, cu atât mai puțin, suprameticuloasă; oarbă împlinire a celor câtorva ”porunci artistice” în alcătuirea unui portret, icoană sau tablou. El oficiază când desenează
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
de 20 de metri. Fără jamesbondisme inutile Însă; Îl folosești doar pentru a te apăra și numai În situații extreme. Sper din tot sufletul să nu fie cazul, dar păstrează-l pentru orice eventualitate. Decât să lipsească, mai bine să prisosească! Și nu uita: cel mai important În viață este să nu mori - tot restul se poate aranja Într-un fel sau altul, așa că ai grijă de tine. - Și tu. Să te Întorci repede... - O-la-la, vezi ce spui: pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poiene, avea un caracter permanent, deoarece pământul obținut era cultivat trei ani, după care se defrișa în continuare, sau în altă parte, fără să se depășească hotarul obștii. Treptat, odată cu creșterea populației, hotarul obștii a fost curățat de pădurea care prisosea, de arborete, iar locul de arătură, trasă la sorți anual, la început, a devenit o folosință ereditară pentru părți din sat, locuit de un grup de rude (o ceată), sau ca proprietate individuală, prin ieșirea din indiviziune. Tragerea anuală la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de mecanisme, de la gramofoane la mașini de calculat, pentru a le desluși secretele. CÎnd nu era cu mine sau nu lucra pentru taică-su, Tomás Își petrecea majoritatea timpului Închis În camera lui, construind artefacte de neînțeles. Tot ceea ce Îi prisosea În inteligență Îi lipsea În simț practic. Interesul lui pentru lumea reală se concentra În aspecte precum sincronizarea semafoarelor de pe Gran Vía, misterele surselor luminoase de la Montjuïc sau automatele din parcul de distracții Tibidabo. Tomás lucra În fiecare după-amiază În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
groaznic că ne-am hotărât să cumpărăm alte fursecuri, proaspete, un pic de brânză, unt de calitate, șuncă și pâine albă, Ori luați, ori lăsați, spuse comisarul zâmbind, Mâine, dacă sunteți de acord, o să luăm micul dejun împreună și ceea ce prisosește rămâne, zâmbi și inspectorul. Zâmbiseră cu toții, agentul ținându-le companie celorlalți, iar acum erau serioși toți trei și nu știau ce să spună. În cele din urmă, comisarul își luă rămas-bun, Mă duc să mă culc, am dormit prost noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au obținut bine strictul necesar că oamenii și încep să se gândească la lucruri inutile. La cele necesare ar face bine să nici nu mai înceapă să se gândească. Viața e luminată de lucrurile de prisos, atunci când banii nu‑ți prisosesc. Altfel, viața de zi cu zi e cenușie. N‑ai mai fost de patru săptămâni la întrunirile de seară și tocmai acum ar avea nevoie d etine pentru lipit afișe (mama către Hans). Scutește‑mă (Hans către mama). Apoi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a trecut repede. Akatius a adunat cu minuțiozitate șervețelele folosite, le-a băgat într-o altă pungă de plastic și le-a luat cu el. Băiat educat! Finlandez manierat. Nu ca ai noștri, care aruncă pe jos tot ce le prisosește! Nici nu s-au oprit bine motoarele avionului ca cei doi și-au înșfăcat ruksacurile și au țâșnit spre ieșire. Nu înainte de a-mi zice amândoi în cor „bai-bai”... Cel mare a mai adus o completare: „See you next time
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
cum se cuvine, fiindcă, de facto, poetul Eugen Dorcescu este coautor al eseului dialogat, o observație ce se cere consemnată cu onestitate. Întregul este o singură partitură, comprehensiunea își are incidența în contiguitățile colocuției, argumentele - covârșitor-persuasive - întemeiază inferențe care nu prisosesc, cu atât mai mult când se statornicesc în metatext. Iată de ce rezervăm acestui fapt în continuare spațiul cuvenit și, chiar dacă reluăm ideea, merită să o facem: fiecare interviu are suficientă identitate, exprimată în titlu, dar, toate la un loc, realizează
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
de la anumite niveluri de putere într-un anumit loc și timp sub forma „brațelor de flori”, buchetelor oferite conducătorilor, întâmpinării simbolice (tradiționale) cu „pâine și sare”, confecționarea ghirlandelor și pavoazarea tribunelor la marile sărbători naționale sau comuniste etc. Ce mai prisosea de pe mormintele cimitirelor și din piețele cu țigănci sâcâitoare din cale afară și tutuitoare, ni le schimbam între noi gratulându-ne și mulțumind Cerului că (încă) existăm. Mai rămânea să pună ”obloane” ochilor pentru a nu mai privi Cerul! La asta
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]