1,457 matches
-
păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa casei părintești... Este la fel de greu de răspuns ca și în cazul apariției ideii de zbor în vechile mitologii, la acea vârstă imaginară considerată de mitografi „copilăria omenirii”. În ce-l privește, Profesorul nu-și amintește cu precizie. S-a visat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și cu alte grupuri minoritare O gospodărie tradițională cuprinde: casa propriu-zisă, bucătăria de vară, magazia pentru unelte agricole, grajdul, cotețul, cuptorul și baia. Casele vechi aveau trei sau patru încăperi înșirate una după alta și erau mărginite, de obicei, de prispă. Camera dinspre stradă era folosită drept cameră de oaspeți, dar avea un rol important și în evenimentele familiei Ănuntă sau înmormântare). După această cameră urma un antreu, camera folosită de membrii familiei și eventual încă o încăpere. În prima cameră
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
el de parcă înțelegea tot. Am să te strig TONI! El dădu din coadă, ciuli urechile, semn că înțelesese. Îl strigă Toni! Câinele dădu din coadă. Ce bucuros sunt că am un tovarăș! Seara, ostenit de atâta muncă, stăteau amândoi pe prispă, până târziu. Și Petre îi povestea... și-i povestea... Nu se știa care din ei adormea mai întâi. Mai erau încă multe de făcut în casă. Era nerăbdător să ajungă la București, să-i spună Cameliei ce reușise să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
jos. Nu le dădu atenție, Toni nu reacționă, așa că își văzu liniștit de gânduri. Peste ceva timp, iar scârțâit, iar pași, iar liniște. Deschise totuși ușa afară se întunecase, nu se vedea țipenie de om, dar pe masa mare din fața prispei văzu două papornițe și o damigeană. Se frecă la ochi și papornițele și damigeana tot acolo erau. Le luă, le aduse în casă și... ce să vadă? Papornițele erau pline ochi cu cârnați, șuncă, ouă, borcane de zacuscă de ciuperci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să stau cu tine, îmi dai voie? Sigur, sigur! Camelia se întinse pe balansoar, leneșă ca o pisică mare. Înțeleseseră că trebuie să o lase să se odihnească. Plecă de mână cu Ana prin livadă și apoi se așezară pe prispă. Tată, e minunat aici. E minunat tot ce ai făcut. Cât trebuie să fi muncit! Pentru ce, tată? Pentru voi, copiii mei. Ai făcut toate astea singur? Da, dragă mea, singur. De aceea ai lipsit atât de mult timp? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de condițiile examenului de admitere, luă un "caiet" cu "recomandări și tematici", văzu cum arată "mapele cu lucrări" și-i cumpără Anei mai multe materiale necesare pentru pregătirea mapelor. La Bucura fu întâmpinat, în poartă, de "străjerii casei", iar pe prispă îl aștepta Ana, dornică să afle "știrile". Îi dădu achizițiile, Ana era emoționată de atenția ce o acorda tatăl ei pregătirii pentru facultate. Se bucură nespus de aprobarea fondurilor, știind că o așteaptă de acum multă muncă în concretizarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră e fata lui în toate și ce bune bucate știe să pregătească, pe care le mânca întotdeauna cu mare poftă, spre încântarea "bucătăresei". Într-o seară, stătea cu Ana pe prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu, Bușteni și Bucura, frumoase, unele de tot hazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea sănătoasă, serile lungi de discuții pe prispă le prinseră bine, nu le lipsea nici bronzul, fiind și ei răsfățați de soare la treburile prin livadă, prin grădină... Ana începu școala, ultimul an, cel mai greu, cu bacalaureat, examen de admitere... Alice și Radu mai aveau de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Casa de joc, a lui Lișman (Tița), lângă actuala școală. Sărbătorile erau prilej pentru bătrâni, tineri, copii, să se adune după-amiaza pe tăpșanul ca un amfiteatru din spatele școlii și să privească cum joacă tinerii, uneori chiar și să participe. Pe prispa casei lui Lișman erau muzicanții care cântau: uneori orchestra unui țigan,Horghidan, violonist din GuleaDolhasca, așteptat de toată lumea să cânte Ciocârlia, demonstrându-și talentul; orchestra lui Tudorică, trompetist tot din Gulea; fanfara satului, condusă de mai mulți muzicanți, printre care
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de a ploua, tare și zgomotos, te obliga să nu faci nimic, doar să ai ochi pentru singurătatea apăsătoare. Totuși marea se liniștise puțin. Abia o atingeam. Nu era o mare de băi văratice. Ne așezaserăm pe prima treaptă a prispei. Era o ușă voluntară. Veșnic leneșă, se închidea și deschidea după cum i se năzărea, străină de trecerea noastră prin ea. Ușa nu avea cheie și oricine putea veni aici, să intre în casa noastră, întrerupându-ne timpul de iubire și
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie. Apa din jgheab se prelingea direct pe picioarele mele goale. Viața era scurtă și lungă. Nu mă plângeam. Într-un fel, locul ăsta era un paradis. Natura era bogată
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
rănile pe care deja le ai, ci ca să ai un trecut. Se strecoară pe la spate și mă mângâie pe furiș. Mă îndepărtez. Acum citesc. Tu și calicia ta catalană, zice. Și tu, cu pasivitatea și cu țigările tale columbiene. De pe prispă am văzut-o pe negresa Aida ieșind în pragul colibei ei. Își pusese rochia cu flori galbene-stacojii pe care i-o dăruisem cu câteva zile în urmă, când negrul Poncho mai trăia încă. E o rochie spaniolă, zicea Aida țuguindu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
și cearșaful e ud. Să audă dintr-un capăt în altul, în El Valle, în La Boca sau în Bahía Negra. Să audă toată lumea. De ce spui asta, zic. În după-amiaza asta s-a așezat din nou pe o treaptă a prispei. Mă cheamă lângă el, dar continuă să vorbească tare. Zice: Prietenul meu, ziaristul Lucas, cel căruia îi zicem "Slăbănogul" e și el osândit. Suntem mulți, bărbați, femei, chiar și copii cei care o să murim. Dar dacă îți vorbesc acum de
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Mi-am ridicat ochii spre ea. N-am putut s-o văd. Casa părea moartă. Nu știu nici ce caut eu aici, m-am gândit. De ce mă vrea? Nu mai ploua și nisipul strălucea ca o rogojină fină, argintie. Lemnul prispei era așa de uzat că putea ceda oricând, îndoindu-se precum cartonul umezit de ploaie. Femeia râdea ca un pește. Wilson a zis că poveștile de dragoste se scriu înainte de a fi trăite. Așadar, a zis, iubirea noastră a existat
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
scoți o cană cu vin sau nu? Cum să nu, dar hai să facem treaba gospodărește, că doar nu mereu vine un maior să mi cinstească familia. Vă rog să scuzați că nu am o casă mai mare! Ieși pe prispă și scoase un șuierat de flăcău, iar după două minute apăru Maria crezând că s-a aprins casa ori că, Doamne ferește!, a murit chiupul cel mare! Victor a comandat scurt: Eu aduc vin, tu vezi păstramă de berbec Încălzită În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si atât. In clipa următoare eu nu mai existam pentru el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vasile Hliboceanu. Păi, cum să trăiască? Nenea Jănel nu ieșea din covălie cât îi ziua de lungă, iar la Frăsâna lui nici nu se uita. Venea seara acasă, se spăla de funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în casă. Acolo se întindea pe laiță, punea mâinile cruciș pe piept
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zis că o murit...Toate au mers așa până într-o zi...Cucul cânta de răsuna pădurea cât era ziua de lungă. Gospodarii arau și semănau de zor. Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață, numai că și-o lăsat capul în jos, ca și cum ar fi privit în pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l cheme în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
undița. Ieșea aproape tiptil din ogradă, să nu prindă bunica de veste. Si tiva, băiete! Gospodăria rămânea în seama bunicii. Când se întâmpla - și asta foarte rar - să nu plece la baltă, îl găseai ziua în amiaza mare întins pe prispă, cu pălăria pe ochi, să nu-l supere lumina, și somn băiete! Cum s-ar spune, tot pește. Da’ nu caras, nu crap, nu plătică, ci somn - l-a întrerupt moș Dumitru. Dar Pâcu s-a făcut că nu aude
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Povestea cu zăludul îi adevărată sau? a întrebat moș Dumitru. Cum să nu? Ii adevărată. Aista avea o păsărică în capul lui, care se apuca să cânte taman când bunica îl ocăra pe bunicul...In rest, ședea toată ziua pe prispă și vorbea singur sau cu orătăniile... Apoi nici noi nu suntem prea sănătoși la cap dacă am pornit la drum cu încărcătură pe așa niște troiene. Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă mâine până la târg. Hai să facem nani, copii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de la gâtul sacului tău, în care ai adunat tot ce a fost bun în viața ta de până acum, și îl răstorni aici, în mijlocul începutului grădinii suspendate a dragostei tale, apar, pe rând, niște nuielușe galbene, cu care încropești o prispă numaidecât, o sticluță cu lacrimi de urși din clanul abenaki, din care pipetezi câteva picături care se cristalizează într-o masă mare de chihlimbar, cutiuța cu semințe de petunii magice, pe care o ai de la iubitul tău, din care vâri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așteptare a prințului tău, cel hotărât să ajungă la capătul drumului său lung și întortocheat, cerul tău nu s-ar limpezi, khamsinul nu ar mai adia, dragostea nu s-ar purifica. așteptare aștepți calmă în cuibușorul tău, zăbovești senină pe prispă, sau pe plaja de miazăzi a lacului kanas, sau prin pătratul cu fire de trifoi cu cinci foi. asculți cântecul greierilor-verzi-caraguatatuba, care anunță ploaia, ploaie care îndulcește așteptarea, asculți concertul de seară al greierilor-verzi caraguatatuba, care te umple de speranță
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din grădina ta, atât de sănătos irigată de trompele elefănțeilor-cretani-din-pleistocen, cei care trăiesc cât libelulele, doar o zi trăiesc stropitoarele tale vii, își termină toată apa din ei și își dau duhul. șase în al treilea loc: te duci pe prispa grădinii suspendate, te așezi pe o broască țestoasă de galapagos, în apus, și privești îndelung la toată viața ta, prin cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți. înveți să vezi cum plutesc cuburile de aer concentrat, departe, deasupra lacului kanas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]