101 matches
-
ceasul morții să termin un studiu despre Eldoradoul banatic, după ce am verificat cum e pregătită pogorârea pe Bega a desantului Polirom-Supliment, mi-am zis că mă pot avânta cu ultimele puteri la cea mai așteptată întâlnire, pe care am tot pritocit-o împreună cu trei foști colegi de liceu. N-o să mă fandosesc zicând că n-are rost să număr anii care s-au scurs, câtă vreme blabla sufletul a rămas tânăr. Dimpotrivă. Recunosc cu mare bucurie că vineri, 18 mai, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Wallace, mă tem că n-aș putea. Gândește-te ce se Întâmplă. Cât de oribil. Sunt Îngrozit. Nu l-ai supăra. Gândește aceleași gânduri indiferent dacă vorbești cu el sau nu. Cum a-i da-o, tot aia e. Oricum pritocește asta. — Nu, nu. E decizia ta, mă rog. Mai e ceva Însă. Sunt bani acasă, În New Rochelle. În casă. Poftim? Din curiozitate, nesiguranță, vocea lui Sammler se ridică. — Bani ascunși. O sumă mare. Nedeclarată vreodată. — Asta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâine nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
lua și niște mușchi țigănesc la subsolul blocului, că rrom nu pot să i zic, Îi strică gustul... Sandu plescăie, prinde ideea din zbor și o degustă Împreună cu țuica aburindă. Gicule, artiștii sunt mister și enigmă, ca-n triunghiul bermudelor, pritocesc gândurile cum o să pritocim noi varza. Da` murături or fi pus? E, murături... Ești insensibil. Artistul are melancolie murată, mă, ascultați-mă pe mine, presară dor de ducă peste ea și gata masa... Ăștia trăiesc În suflet, nici radetul nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
țigănesc la subsolul blocului, că rrom nu pot să i zic, Îi strică gustul... Sandu plescăie, prinde ideea din zbor și o degustă Împreună cu țuica aburindă. Gicule, artiștii sunt mister și enigmă, ca-n triunghiul bermudelor, pritocesc gândurile cum o să pritocim noi varza. Da` murături or fi pus? E, murături... Ești insensibil. Artistul are melancolie murată, mă, ascultați-mă pe mine, presară dor de ducă peste ea și gata masa... Ăștia trăiesc În suflet, nici radetul nu poa` să le mărească
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mirarea. El dădu din cap. - Nu prea-l văd pe bătrînul Arthus de Kersaint drogîndu-l pe Yves Pérec și cărîndu-l pînă la bazinele cu crabi. În timp ce Nicolas și Chantal... - Asta e ipoteza dumitale, zise ea rece. În loc s-o tot pritocim, mai bine am verifica cine anume din Lands’en mai ia Mésadrol, toate dosarele medicale sînt păstrate În cabinetul lui Yves. - Ai dreptate, hai să mergem acolo. O luă spre laboratoare, așa cum avusese de gînd s-o facă Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
au scos afară gălețile pline. Se deșelaseră. Stere înjura în gura mare că prea umblau încet. Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră o coșcoveală și o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
compania Evelinei Fontaine. N-aș putea să spun de unde până unde această pornire misogină; așa am simțit că e mai bine. Îi făcusem pe plac, de-acum gata, libertatea mea, atâta câtă mai rămăsese, Își cerea și ea drepturile. Am pritocit În gând fel de fel de recapitulări, speculații și evaluări ale situației, În general, și ale poziției mele În mijlocul ultimelor evenimente, cu deosebire. N-am realizat nici acum cine știe ce progrese În vreuna dintre direcții, ceea ce m-a cam iritat: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câte șapte - „combinări de n luate câte k”, Îmi suna În creier glasul enervant al profesorului de matematică din liceu, nu-mi prea plăcuseră științele exacte sau, cel puțin, nu În varianta lor didactică din perioada adolescenței -, după ce le-am pritocit, așadar, până mi-au ieșit ochii, a trebuit să admit că bătusem câmpii alandala și pierdusem timpul degeaba. Bătutul câmpilor nu era o problemă, În schimb, pierderea de timp, da, și Încă una a naibii de gravă. Jumătatea de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
goale. Nu-mi place constatarea. Las cartea și mă prefac că-l observ. Mimarea surprizei, efuziunea unei strângeri de mână, cât pe ce și o îmbrățișare, cu scuza „Nu v-am observat“. Zâmbetul lui „studios, tot studios“. Apoi informațiile se pritocesc. Pensie mică, secretar științific la o universitate particulară (atestată), consilier la un institut cu multe inițiale și șeful biroului unui senator („un nepot, din Ialomița, îi fac discursurile, dar de, mi-e greu, nu le înțelege, că eu, știi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împiedică în amănunte nesemnificative. Am să-ți dau un exemplu: se frământă, printre altele, unde a dispărut biletul strecurat sub ușă. Unde l-a pus Scarlat, dacă nu cumva l-a rupt și așa mai departe. Jumătate de ceas a pritocit chestiunea. Melania Lupu coborî ușor pleoapele: "Ce bine ai făcut, draga mea, că l-ai distrus! Mă cutremur doar închipuindu-mi ce probă îngrozitoare ar fi ridicat hârtiuța aceea împotriva ta. Așadar, domnul maior Cristescu încearcă să reconstituie momentele-cheie." ― Într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâine nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
esența artei trebuie să învingi munți de steril. Prea mulți artiști sunt obedienți față de zurgălăii puterii. Tinerii sunt îmbibați de talent ca buretele de apă. Mai trebuie totuși storși din când în când. Ierarhiile literare, ca și cele politice, se pritocesc tot prin cârciumi. Mesajul artei actuale este tot mai contondent, mai colțuros chiar. Creativitatea transformă ideea în pasiune. Cărțile sunt niște scrisori. Dar nu toate își găsesc destinatarii . Singurătatea - această patrie a creatorilor de artă. În fața capodoperelor, cea mai adâncă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
așa câteva clipe, apoi Începe să râdă. Se zguduie grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a avut timp să le pritocească o vară Întreagă. Sunt sigur că nici lui Leac nu i-a arătat nimic. Deși, dacă stau să mă gândesc, singura lui replică a părut Învățată de dinafară. Dar mai bine nu stau să mă gândesc. * Plec În bucătărie, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sale; de aceea, îi spune în față: „Eu nu stau de vorbă cu un hoț!” Casa de Habsburg alege înțelegerea cu ungurii decât să facă dreptate românilor care au luptat pentru împărat. Din anul 1989 se fură încontinuu, distrugem și pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu iese o confruntare academică
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâi ne nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai e pîn' la cină? Dați mîncare la cățel, intonează Tano, pe o arie din Bărbierul din Sevilla. Am tot pritocit relația noastră, pînă dincolo de miezul nopții. Ei da, Ana, știu care-i astrul tău, numai că stelele nu-s fixe. De ce n-ar fi a doua iubire cea importantă? A doua, nu prima. N-a depins de mine. Așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
numiți din greșeală oameni Cuvântul acesta nu s-a schimbat, doar zeii lor au fost alții Mai apropiați de Încrengăturile fixate de Darwin-profetul Puși Într-un cântar unde burta Înfrânge sacrul omphalos și celelalte mizilicuri. 29.09.1960 S-a pritocit În mine toată ambra zeiască din atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
greutăți enorme? Nu-și dădeau seama că era îmboldit de o energie ce se revărsa precum un râu? Chinuit de acele îndoieli, se refugia în munca fizică tocmai pentru a evita să fie prins la mijloc de năluciri, să fie pritocit de fantezia sa fără margini și prejudecăți. Cu voință se puteau muta din loc și devia albiile râurilor; cu puterea creierului, își dăduse seama, putea să capete orice și-ar fi dorit, cu excepția cunoașterii directe a lui Dumnezeu și a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spiona în voie secretele orașului. Prin acest dispozitiv de supraveghere explicit, salonul burghez devenea un veritabil Panopticon, în genul celui imaginat de Bentham, cu singura deosebire că gaițele-supraveghetoare nu dispuneau de niciun mijloc de sancțiune imediată. Bârfitoare suprainformate, bătrânele doamne pritocesc și amplifică zvonurile pe baza informațiilor obținute datorită supravegherii de proximitate. Spre deosebire de Goldoni însă, aici, supravegherea nu unește, ci izolează. Rolurile nu se schimbă niciodată, situația rămâne blocată. Departe de a întreține relațiile sociale firești dintre membrii mediului observat, o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
s-a vărsat și peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu.” Constatăm chiar cu scriitura ,,revelată” lui Saul că Neamurile aveau deja primit Duhul Sfînt și nu doreau să guste otrava satanistă pe care o pritoceau ei de zor. Acest adevăr năucitor îl știau toți ivriții făcători de vedenii și tîmpenii, cu mult timp înainte, de la esenii din Pa-lestina cum este dovedit fără putință de tăgadă la 11,1: ,,Apostolii și frații care erau în Iudeea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
umorul o conciliere, abundența și isteața facilitate a versificatorului arată un spirit poetic fără complexe. Toate poemele lasă să se vadă plăcerea lui Pann de a petrece cu vorbe, proverbe, zicători, apoftegme... Un vers din O șezătoare la țară: „Ca să pritocesc În minte mii de spuneri de folos”... spune ceva despre un spirit care se simte bine În lumea vorbelor de preț. Adevărul este că tema, de regulă, morală, este pur și simplu copleșită, năucită de aceste propoziții gata făcute. Pann
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și englezul, o aveau în vedere pe cea normală. Rusul pritocise deja macabrul scenariu sub spăimoasa tunică închisă la gît. Bănuiau partenerii lui scenariul ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor în făgașurile atît de traumatizate în conflagrație, se gîndeau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu oprit, În orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehemenți, alții repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Mulți dintre cei tineri Își căutau un rost, căutau să-și cîștige existența altfel decît pritocind la infinit niște resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale. Cum era structurată politic, profesional emigrația? Erau și membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori... Da, da... mai erau Încă prezenți pe scena emigrației române oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este «Cântecul cneazului Igor» care însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la realitate. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor evocate. Nu există un document autentic și, pe la 1795, a mai fost pritocit de Ecaterina a II-a, conform cu planurile ei de a ajunge în Bizanț, traversând pământ slav, dar care slavi au coabitat cu românii la Răsărit de Carpați, nu se știe.” Alexandru Gonța a fost un bun analist al evenimentelor, cu
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]