95,170 matches
-
vedea și personaje colorate, cu sclipici și cîrpe tipa-toare, ca la circ. Iată și o cucoana de vîrstă bunicii, în fustă scurtă, de piele și părul în două culori bizare, tăiat scurt sau mai degrabă ciopîrtit. Oricît ar scormoni cu privirea în jur, nici un om normal, nici un bărbat cu pălărie, nici o damă respectabila, nici un ajutor. Văzînd, prin secoli, progresul la care visa și pe care luptase să-l impună, fie și numai prin felul în care își lega nodul la cravată
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
că sfîrșitul lumii e iminent. Dacă i s-ar spune însă că unul dintre acești ipochimeni este stra-stra-stra-stra...nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el: un ins încotoșmănat în după-amiaza cu soare blînd, un tînăr cu mănuși, pălărie cu panglică și guler tare, cu o sticlă ridicolă acoperindu-i un
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
spune însă că unul dintre acești ipochimeni este stra-stra-stra-stra...nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el: un ins încotoșmănat în după-amiaza cu soare blînd, un tînăr cu mănuși, pălărie cu panglică și guler tare, cu o sticlă ridicolă acoperindu-i un ochi, stînjenit în mișcări de tot ce are pe
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
pălărie cu panglică și guler tare, cu o sticlă ridicolă acoperindu-i un ochi, stînjenit în mișcări de tot ce are pe el, de la încălțăminte la baston. Și acest tînăr bizar ar putea fi un stra-stra-stra-stra... bunic. În lipsă acestor priviri semnificative, toata recuzita lor și a noastră nu mai are, parcă, nici un haz.
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
de crizele care, izvorînd din condiția ființei, o distorsionează chinuitor. Conflictul pe care-l pune în scenă e o îndepărtare de lume de factură elegiaca ("Departe departe de lume/ frumoasă lume cea mai frumoasă" - Nenumărata iarbă), un regret domol ("Cu privirea-n oglindă/ viața e o dragoste regretată" - Mater Enciclopedia), în raza cărora orașul i se înfățișează precum "un miriapod de singurătăți" (Vară de fosfor), producînd o lozinca oarecum mașinala, fără suficientă acoperire energetică: "Să facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după ani și ani într-un tablou" (Vizuina din tablou). Dumitru Chioaru e un sceptic grațios, un anxios amabil, un decepționat caligrafic. Deși
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
lucruri ce-mi aparțin, restul e tot cu chirie." Personajul căruia Povestitorul îi descoperă cu uimire desăvîrșita asemănare cu un străbunic a cărui istorie o află de îndată e inconfundabil: Pașadia Măgureanu. Portretul străbunicului a reținut de mai multe ori privirea criticii, o singură dată pe cea a Povestitorului. " Fu un Bergami", spune Pașadia privindu-și străbunicul și sonoritatea numelui ar trebui să surprindă auzul cititorului și să-l mire pe Povestitor la fel de mult ca asemănarea portretului cu Pașadia. Pentru a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
chipul său de către povestitor: "Ce frumos cap avea totuși! într-însul ațipea ceva neliniștitor, atîta patimă înfrînată, atîta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu glas tărăgănat și surd, se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă." E un chip nobiliar, adus în roman parcă dintr-o pînză a Renașterii italiene. Că e vorba de un portret
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită să nu se poată smulge din Valahia, credincioasă legii vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La o privire înapoi redescoperim portretul primului dintre Măgureni: balcanic îi e portul, a balcanic îl ghicește după semnele chipului Povestitorul, balcanică e și istoria ce-l aduce în patul unei domnițe din Balcani. De acest cuvînt se teme Pașadia atunci cînd, în fața
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
iar criticii oricum "nu se puteau înșela prea tare". Cu alte cuvinte, Maria-Luiza Cristescu conștientizează contextul nou care pune cartea într-o alta lumină (în nici un caz nu e vorba de vreo eroare a criticii), dar nu acceptă faptul că "privirea asupra unei opere poate fi atât de alta după câțiva ani doar pentru motivul prea mărunt că autorul ei nu se mai află în viață". Această ultimă parte a frazei are rolul de a reduce salvator motivele la unul insignifiant
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
Alexandru și Vasile Gorduz, s-au putut întîlni așa de profund și atît de exact, încît Sculptorul să simtă nevoia hipostazierii Poetului? Aparent, în nici unul. Ioan Alexandru: înalt, ușor adus de spate, cu mîini aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a elibera, după caz, fie surîsuri imponderabile și angelice, fie mușcături benigne și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita ca apostol și poet paradoxal, pregătit mereu să-și mîntuie răzvrătirea
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
mai interesantă dintre cele trei, o voce a conștiinței, imperativă, scrutătoare, care cheamă la ordine: "Iată-te în fața oglinzii, Cornelia Tudoran. [...] Privește-te, doamnă Tudoran ... O, cum te simți, cum te prefaci, cum încerci să razi de pe tine arsura unei priviri de bărbat care te-a tulburat. Crezi oare că, reluându-ți vechile exerciții, vei repune lucrurile în vechea lor matcă? Haide, reintră în tine, în viața pe care ți-ai confecționat-o cu habotnicie, ca într-o abație izolată de
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
fosta) Cehoslovacie stabilea o legătură între romaniștii cehi (I. Urban Jarnik) și slaviștii români (printre care, ca întemeietor, îl considera pe B.P. Hasdeu); despre amândoi a scris în 1970, la București și la Praga. Jiřina Smrčková a avut întotdeauna o privire specifică, proprie, asupra limbii și culturii noastre. Ca lingvistă, ca o cercetătoare avizată în filologie slavă, ea considera româna o limbă și o cultură romano-slavă, care mai mult avea a face cu Balcanii decât cu Roma latină. Atunci când, după căderea
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
Jiřina Smrčková, în 1994, condus, cu delicatețea-i caracteristică, de doamna Libu"e Valentová. O flacără a iubirii pentru România trecea de la una la alta, de la o românistă în vârstă la una tânără, generoasă, entuziastă. Trecea? Le ilumina vorba și privirea? Când am îndrăznit să ofer Jiřinei Smrčková un neînsemnat dar bănesc, răspunsul i-a fost: "Păstrez acești bani pentru a-i dărui copiilor nevoiași din România"!
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii universale ne duce gîndul și la un Bacovia speculativ, locvace, care-și discursivizează densele nuclee sumbre: Cînd
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
gând după ce trec de Odeon: Vertitur interea coelum ruit oceano nox... Între timp, cerul se rotește și din ocean dă buzna noaptea învăluind pământul, polii și vicleniile grecilor... mirmidonumque dolos... (când Ulisse născocise Calul troian)... Pe la stația Cluny-Sorbona îmi mut privirile în stânga vagonului și încep să citesc ceva cu istoria construirii metroului în care călătoresc... Cum, în secolul trecut, pe la începutul lui, ajungându-se cu săpăturile în dreptul stației Piața Saint-Michel de astăzi și întâmpinând dificultăți, inginerii avură ideea de a îngheța
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
normal să se întîmple cu scriitorii de la un nivel de valoare în sus într-o țară normală. Deși s-a scris despre cărțile ei atunci cînd au apărut, cred că debutul ei canadian recent e un bun prilej pentru o privire de ansamblu asupra scriitoarei Felicia Mihali din perioada ei românească. Prima carte, Țara brînzei, e și cea mai cunoscută și s-a scris despre pesimismul pe care îl degajă. E vorba despre o femeie tînără cu un copil preșcolar și
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
german era oricînd susceptibil de pasiuni fasciste, devenite un fel de tară etnică). Soarta germanilor din România este probabil cea mai dramatică în raport cu a celorlalte minorități, iar cartea lui Totok poate fi privită și din acest punct de vedere, dincolo de privirea dinăuntru oferită celor interesați de modul în care funcționa lumea literară în România anilor '70- '80 (și, în subsidiar, de încă un exemplu al felului în care merge mintea foștilor anchetatori convinși de nevinovăția lor; interviul cu fostul procuror Iosif
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
similar pentru Tudor Arghezi, încununîndu-și timpuriile comentarii de întîmpinare cu prima amplă cercetare ce i-a fost închinată, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946). Capital pentru concepția lui Șerban Cioculescu despre poezie ni se înfățișează eseul său intitulat O privire asupra poeziei noastre ermetice, cu care se deschide volumul Aspecte lirice contemporane (Casa Școalelor, 1942). Avem a face cu un conspect de bun simț și deopotrivă penetrant asupra fenomenului liric modern, care, pe de o parte, înregistrează o înaltă cotă
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Roxana Racaru Volumul de proză scurtă al lui George Cușnarencu cuprinzînd prozele scrise înainte de 1989 și nepublicate pînă acum în volum, alături de cele scrise în ultimii ani, permite o privire de ansamblu a evoluției scrisului lui Cușnarencu. Iar comparația celor două imagini - tînărul care promitea în 1978, cînd revista Tribuna i-a acordat premiul pentru debut și maturul care încearcă să se întoarcă la proza scurtă "ca la prima iubire
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
Toulouse. Meaume venise de la Lunéville împreună cu Errard Nepotul care apoi l-a părăsit ducîndu-se la Mainz. Frumusețea ei îl lăsă buimăcit. Silueta ei zveltă îl fermecă. O urmări fără măcar să-și dea seama. Ea însă îl observă. Meaume îi surprinse privirea ațintită asupră-i. Privirea aceasta va trăi în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă ar vrea să-l prezinte fetei. Meșterul (faimosul Johann Heemkers) primi să-l ajute fără să-i pună vreo întrebare
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Lunéville împreună cu Errard Nepotul care apoi l-a părăsit ducîndu-se la Mainz. Frumusețea ei îl lăsă buimăcit. Silueta ei zveltă îl fermecă. O urmări fără măcar să-și dea seama. Ea însă îl observă. Meaume îi surprinse privirea ațintită asupră-i. Privirea aceasta va trăi în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă ar vrea să-l prezinte fetei. Meșterul (faimosul Johann Heemkers) primi să-l ajute fără să-i pună vreo întrebare. Au mers s-o
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]