3,831 matches
-
nu i-am mai spus-o autorului Troicii amintirilor, și mă văd silit să o spun acum, in extremis; ceva greu de numit, un fel de atenție mărită, un fel de încântare, complice, ca predarea unei ștafete fluide, din ochii privitorului în ochii celui privit... Peste un an, Ion Vinea murea.
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
de demnitate umană". Geniile, oricum, interpretează diferit această stare omenească. Alteori, Tolstoi scrie de-a dreptul despre... inconștiența înaintea evenimentelor istorice, punând totul pe seama caracterului italiot, cabotin, al Corsicanului. La fața locului,... pășind și eu prudent pe lângă stupiditatea încremenită a privitorilor uluiți de ce văd, caut să înving deriziunea, evocând Codul ce poartă numele împăratului, făurit de el și pe care se întemeiază Europa modernă... Din întâmplare, peste puțin timp ochii îmi cad tocmai pe legea din 16 septembrie 1807 privind Curtea
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
fi, prin atitudine și comportament în actul privirii, prin contemplația activă, deloc neutră a sculpturilor, pe deplin convinși că trăiesc o experiență unică. Fiindcă la întâlnirea cu Brâncuși ceva din misterul creației e vizibil și pe fețele noastre de simpli privitori. Este o întâlnire târzie a lui Brâncuși cu Londra, iar în vară la New York, când expoziția se mută la Guggenheim Museum, era prima după 35 de ani. Acolo în Statele Unite s-a confirmat, am putea spune, modernitatea artei lui Brâncuși
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
este purtătorul de mesaj al unei masculinități care se manifestă pe deplin într-un registru cerebral și diurn. Dar tocmai această aparentă claritate este și purtătoarea unui spectaculos paradox: prin energia ei irepresibilă și prin voința decisă de a introduce privitorul într-o lume în plin proces de structurare, Flora Răducan dobîndește atributele unei conștiințe fondatoare și virile, în timp ce Constantin Răducan, printr-o negocire estetizantă, calofilă și hedonistă cu sonoritățile explicite ale formelor, trădează o anumită cochetărie a privirii și un
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea și tandrețea compun întregul unui demers regizoral exprimat cu discreție, dar nu mai puțin expresiv. E un fel de dramaturgie și un fel de regie mai rar întâlnite în ultimul timp
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
vă impacientați: datorită emoționantei și armonioasei afecțiuni reciproce (ca între neamuri, nu?), aparițiile trio-ului dvs. la televiziune depășesc net pe cele ale cu-mult-mai-modestelor "Trio Grigoriu ", "Trio Los Paraguayos " și "Trio Santa Cruz " de-a lungul întregii lor vieți, iar privitor la dragostea de care vă bucurați din partea moderatorilor și crainicilor sportivi tv, ce să mai vorbim ? Este aproape neverosimilă... Mugur Ciuvică și Dumitru Dragomir. Cred că faceți o oarecare confuzie: B1 nu este un parc zoologic unde animalele (porci, boi
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
infidel - două volume - ediția din 1998 și ediția din 2003. Poate fi considerată noua dv. apariție editorială un «Jurnal fidel»? - Amintirile evocate în carte s-au limitat numai la paginile din dosar care mi-au provocat o întoarcere în trecut. Privitor la acele evocări... se poate spune că este un «Jurnal fidel». De exemplu, împrejurările arestării și condamnării tatălui meu, a raporturilor pe care le-am avut cu editurile, revistele, cinematografia, cenzura, informatorii... Am o memorie afectivă destul de fidelă și cred
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu o oglindă în care privitorii descoperă, în general, chipul oricui în afară de al lor, drept pentru care este atât de bine primit în lume. La Valentin Petculescu grația este o săgeată a cărei tolbă o reprezintă lumea muzicală românească. Ori un ac ce înțeapă, vorba lui
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
al umorului. Arta ei plastică adeverește din plin afirmația... La Început, pictura ei nedumerește un pic. Pentru că e altfel. Aceasta este, de fapt, condiția de a fi remarcat: să fi altfel! Deosebit, În sensul bun a cuvântului. E drept că privitorul avizat caută apropieri de unii maeștri ai penelului. Uneori gândul te duce la Kandinsky și la Delaunay, alteori la Leger și Mondrian, sau Klee și Malevici. Dar cum aceștia, până la urmă, au fiecare ceva specific, ne Întoarcem la Maia Martin
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
pe capătul bastonului inelat cu argint. De fapt, m-am înfățoșat, m-am impus haitei dintr-un instinct animalic. Și acum sunt mulțumit, socotesc ziua încheiată cu rost. Sufletul meu mic, satisfăcut cu atât de puțin! Cu doar câțiva bicisnici privitori. Să nu aspir la mai mult? Să nu am, pe dinăuntru, croiala potrivită pentru lumea cu adevărat mare? 12 aprilie. Vremea se anunță frumoasă încă de dimineață, lucru bun pentru starea mea de spirit. Îmi vine să exclam: la bulivar
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de strălucirea
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
caracterul imperfect al omului; aflate În fața emiterii unui discurs sau replici, se bâlbâie. Acest detaliu conferă situației credibilitate, părând desprinsă din viață, nu din realitatea unui film. Un alt detaliu interesant este prezența unui narator, Cristina. La un moment dat, privitorul devine nesigur, neștiind care dintre ele povestește. În relația dintre cele două iubirea pare să le aplatizeze, să le aducă la același nivel emoțional, Încât granița dintre ele devine labilă. Aflăm astfel, pe parcursul derulării imaginilor, câteva frânturi din ce simțea
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
de Eminescu (în 1886, cu mult înainte de Einstein, în 1906; 1916), în poemul “La steaua”: Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, și nu e. Pe linia timpului, privitorul se află înapoi față de timpul propriu al stelei, văzând-o dinspre trecutul ei. Dar dacă cel plecat ar avea o viteză superluminică (peste limita absolută), ne-am putea imagina ca, întorcându-se, să treacă înapoi (ca printr-o gaură de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
pe frontispiciile unor clădiri, pe garduri și mai ales pe acele panouri de pe trotuare pe care, în timpul comunismului, erau înscrise îndemnuri la "întrecerea socialistă" sau "angajamente de depășire a planului" luate de diverse "colective de oameni ai muncii". Contrazicând așteptările privitorului, obișnuit cu altfel de inscripții în spațiul public, interpretând și comentând ingenios, prin citate, utilitatea unor clădiri și, în general, parodiind cu vervă stilul de viață comunist, Ion Barbu obține efecte neașteptate. El ne oferă o reprezentare sarcastică, de un
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
deasupra stranelor altarelor reci precum scria condrumeața sau poate chiar iubita colegului nostru care în loc să traverseze Styxul traversează Oceanul Înghețat de Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un privitor ca la teatru întruchipând desăvârșit nepăsarea modelatorului față de malformațiile propriei sale creații; o recreație sau procreație în hazard și parcă predestinat cantonată în plictis și indiferență necondiționate ce nu te provoacă nu te-ndeamnă nu te cheamă nici la consimțiri
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
puternică încît, cu ea sub nas, oricine ar fi avut iluzia originalului. O lume pe care o știm inodoră își dezvăluie aroma. Nu zece mii, ci treizeci și două sînt ușile pe care Val Gheorghiu, pictor și scriitor, le aduce în fața privitorului într-un frumos album de pictură, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. O lume pe care o știm incoloră, pentru că sîntem obișnuiți să o ignorăm, deși zilnic trecem praguri de uși, își dezvăluie culoarea. Pictorul smulge lumii
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
crede iarăși că antiteza e duplicitară. E celebră sau umilă ușa atît de puțin înaltă și de îngustă de la Trei Ierarhi? E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu? Imaginea include aici o oarecare ambiguitate ce-l face pe privitor să întîrzie definitiv în luarea deciziei. Umilă e ușa de la numărul 9, cea de la numărul 5, familiară cea din Peretele verde, cu mătură și papuci în față, somptuoasă cea a Casei Sadoveanu, impunătoare cea a Universității, magnifică cea de la Palatul
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
victimelor. O poveste tăcută și grea ca ploaia dintr-o după-amiază de toamnă la Berlin. :: foto: Andreas Levers / 96dpi :: The One Spațiul este bine speculat, cam asta este tot. Placa informativă și controversele fac restul de treabă pentru a impresiona privitorul. Cutremuratoare cuvinte Impresionant..
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
frații, surorile și bunicii pierind de foame, îngropați de vii, bătuți cu pietre, înjunghiați, schingiuiți ori, în cel mai bun caz, împușcați, începi să pricepi prin ce infern au trecut acești oameni. Spre deosebire de celelalte dictaturi comuniste, aici nu au existat privitori de pe margine. Orice khmer care are peste 30 de ani a fost fie victima, fie calau. Închisoarea S-21 este pentru regimul Khmerilor Roșii ce a fost Auschwitz-ul pentru nazism și camera 4-Spital de la închisoarea Pitești pentru comunismul românesc. Aici
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
a fost decât iluzia mânuitorului de zmee. Acolo sus, nu decide nimeni altcineva decât vântul. A coborât câteva clipe, cele mai frumoase de până acum din viața mea, apoi s-a înălțat la loc, în bătaia soarelui și în aplauzele privitorilor. Când mailurile și telefoanele au început să se rărească, s-a întâmplat nenorocirea: hardul Mac-ului meu, pe care-l credeam indestructibil, a crăpat. Am suferit că un câine, mi se părea că pierdusem ani buni de proiecte, mailuri, contacte
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
scot din subiectul meu tot ce simt că ascunde ca rezerve de emoție, poezie și grație." Emoție, poezie și grație... Atît a vrut, atît a obținut. Pare și acesta un "ideal minim", la fel cu acela mărturisit undeva, în Jurnal, privitor la chiar existența sa : Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată". Sînt atîtea "ochiuri interioare de fîntînă" (Perpessicius) în scrierile lui, atîta suferință jugulată, încît simpla notație de jurnal "De mult n-am simțit
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendumť. Așadar, etimologic vorbind, regele României este poporul român. (Aplauze, strigăte de ,Bravo!".) Trăiască regele!" (Aplauze.) Transmisă de două ori pe micul ecran, intervenția i-a derutat pe unii privitori, fie nefamiliarizați cu termenul ,etimologic", fie luați prin surprindere de strigătul ,Trăiască regele!", necorelat cu fraza precedentă. Cîțiva săteni de prin Vrancea și Neamț au dezaprobat atitudinea ,promonarhică" a vorbitorului. în schimb, o bătrînă doamnă din București a lăudat curajul
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite încît mental începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se modifică radical în esență, chiar dacă aparent continuitatea este neîndoielnică. Centrul imaginii dispare sau, mai bine zis
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
și sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului. Și astfel, toate cunoștințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut și contemplînd evoluția cunoașterii, să poată vedea creșterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină și apoi dinspre tulpină spre rădăcina
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoștințelor ei și cercetîndu-le valabilitatea, el ar putea afla stadiul cunoașterii pe care omenirea la atins în cadrul acelei ramuri, ba chiar ar putea trece dintr-o ramură în alta
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]