11,078 matches
-
pe post de istorie și de Ťsinteză inefabilăť), dar niciodată în contemporaneitate: canonul actual nu este înconjurat de canoane virtuale, de fantome care să bântuie pe la marginile Ťcanonizăriiť ca posibile opțiuni. Literatură neplurală, canon unic." Bogdan Ghiu este un scriitor prizonier în totalitate al literaturii - inclusiv în sensul bibliografiei la zi -, pe care nu se mulțumește doar să o citescă sau să o traducă ("cine nu traduce, nu citește"), dar să îi și priceapă resorturile, să o "gândeacă" în permanență în
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
sațietate, și mult dincolo de presupusele sale preferințe sexuale.. Întrebarea de bun-simț rămâne, totuși: ce impact pot să aibă astfel de dezvăluiri făcute, de data aceasta, negru pe alb? Va reacționa electoratul? Așa cum spuneam -slabe speranțe. Cam jumătate din țară e prizonierul minciunii pesediste. Ei nu văd, nu aud și nu înțeleg și nu fac decât ceea ce le spune Iliescu. E segmentul acut pasiv, incapabil să se reformeze, al unei societăți bolnave incurabil. Doar timpul - dar nici asta nu e sigur - va
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
nu fac decât ceea ce le spune Iliescu. E segmentul acut pasiv, incapabil să se reformeze, al unei societăți bolnave incurabil. Doar timpul - dar nici asta nu e sigur - va reuși să-i neutralizeze. Partea proastă e că pe măsură ce dispar actualii prizonieri ai pesedismului apar alții! Se va autosesiza Justiția? Se va încumeta vreun judecător independent și inamovibil să investigheze măcar autenticitatea documentelor? Să fim serioși! Se vor preface că plouă, așa cum au făcut în zecile și sutele de cazuri de încălcare
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
să ne culcăm diseară într-o țară care crede că se îndreaptă spre Europa și să ieșim, mâine, de la urme, într-o nouă țară, numită Ucraina de Vest! România e, fără nici o îndoială, o entitate profund scindată. Dar poate că prizonierii bolșevismului și-ai puturoșeniei balcanice vor avea încă o tresărire de orgoliu și vor înțelege că nu se poate continua la nesfârșit cu același mers pe burtă. Sincer, nu sunt din cale-afară de optimist. În ultimele luni s-a instalat
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
și organizarea lor în cele trei cicluri (Căutarea, Soluția, Discursul), când s-ar fi cerut o dezvoltare mai ramificată și mai complicată factologic. Rememorarea rămâne doar o convenție a speculației științifice. Dacă vreți, Bogdan Brătescu e "furat" de subiect, este prizonierul lui, documentarea minuțioasă asupra imunologiei se vede că l-a captivat serios. Narațiunea s-a transformat prea mult într-o demonstrație de logică științifică, fie și în termenii absolut permisibili ai ficțiunii, și a rămas prea puțin un joc, un
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
-uri în care găsești de toate: de la CD-uri piratate la încuietori și șampoane. Cu o condiție: să nu suferi de claustrofobie. Pentru că, în înghesuiala parcelată la sânge, amestec Hong Kong și de șal al Isadorei Duncan, devii un atom luat prizonier de șuvoiul indivizilor obligați să mărșăluiască, ca într-un labirint metalo-textil, de la un capăt la altul al pieții. Raportul vânzător-clienți îmi spune dacă ne aflăm în săptămâna în care se ia salarul sau în aceea în care se plătește întreținerea
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
în "Argument"? Ne spune că este "unul dintre mulții supraviețuitori buimaci ai unei dictaturi ce părea fără sfârșit", purtător cu el, în tranziția tot fără sfârșit, al urmelor "indelebile ale lumii dinainte", că în multe privințe "supraviețuitorul" se simte încă "prizonierul lumii din care vine", adică al lumii totalitare cu tot ce a sădit ea în el. Și nu e numai atât, ar mai fi ceva, "o circumstanță agravantă", în ce-l privește, și anume aceea că vreme de trei decenii
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
care "nu a încetat nici azi, iar fumul carnetelor arse ne mai înțeapă nările". Cine vorbește aici? Un devot al vechiului regim, un păstrător la icoană al carnetului de partid, un inamic al reformelor, un "nostalgic"? Nicidecum. Vorbește un fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine din trecut îl apasă pe
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine din trecut îl apasă pe fostul prizonier și omenește altfel nici nu se putea. Tocmai de aceea, luându-se ca reper pe sine, propria-i experiență, este atât de contrariat de performanțele altora în materie de schimbare, uluit de acele prea iuți prefaceri de mentalitate și de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
rosti satisfăcuți de sine: "Mamă, ce deștept sunt! Păi eu intuisem chestiile astea demult"". Fie-mi iertată această digresiune de la adevăratul subiect al acestei cronici, care este, cum bănuiți deja, cea mai recentă ecranizare după J.K. Rowling. Harry Potter și prizonierul din Azkaban (2004) este al treilea film din serie, lansat în timp ce scriitoarea lucrează deja la al șaselea " penultimul " roman cu bine cunoscutul erou. De data aceasta, Chris Columbus s-a mulțumit doar cu rolul de (co)producător, cedându-i locul
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
decât cele anterioare, Cuarón dorind să facă în primul rând un film valoros și abia apoi o ecranizare reușită; de aceea, arta cinematografică devine mai importantă decât transpunerea cât mai fidelă a celei literare. Din păcate, deși Harry Potter și prizonierul din Azkaban este cel mai bun roman " având în vedere construcția, suspansul și, de ce să nu o recunoaștem, valoarea literară " dintre primele trei, ecranizarea sa este cea mai slabă dintre filmele de până acum. Astfel, se poate observa o tendință
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
ale lui Cuarón îi vor face probabil să caște pe cei mai tineri spectatori. Din păcate, cel mai antrenant dintre romanele cu Harry Potter a devenit pe ecran cel mai plictisitor film. Cu toate acestea, cred că Harry Potter și prizonierul din Azkaban merită văzut nu doar de fanii eroului, ci de orice cinefil. Motive sunt destule: există multe fragmente fermecătoare, în care povestea nu trenează (de exemplu începutul și sfârșitul filmului); în roluri secundare apar mari actori precum Gary Oldman
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
scenele horror sunt la fel de reușite ca în ecranizarea anterioară și, nu în ultimul rând, atmosfera claustrofobică pe care Alfonso Cuarón a reușit s-o creeze merită toată atenția. Chiar dacă, probabil, nu va atinge încasările primelor două filme, Harry Potter și prizonierul din Azkaban se va bucura cu siguranță de succesul predestinat produselor purtând marca Harry Potter.
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
a emoției este să avem o schimbare de trăire, erlebnis.... A doua condiție este ca schimbarea de trăire să fie sau nu în legătură cu o trebuință, cu necesitate... Favorizarea îndeplinirii ei produce plăcere... Ne-favorizarea, - neplăcere. Deci, emotivii, în general, sunt prizonierii schimbărilor dese de trăiri. Ei neputând face față solicitărilor unei existențe înalte ca temperatură, să le opună deci răceala rațiunii. Insensibilii, indiferenții, cinicii, imperturbabilii, fiind la adăpost de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
împărați care pleacă în călătorii inițiatice pentru salvarea prințeselor răpite, etapele încercărilor, tovărășiile de drum cu ființe înzestrate supranatural (centauri - pe unul îl cheamă Hippokalos -, inorogi, cai și stânci vorbitoare) sau nelipsiții zmei, balauri și vrăjitoare. Grupul de oameni "extratereștri" prizonieri pe planeta premitologică ajung astfel în postura de ciudați tovarăși de drum ai prințului Brave Soul, un Făt-Frumos avant la lettre. Puterile lor magice sunt emițătoarele, laserele, filtrele de aer și termoizolantele salvate din nava defectată. O serie întreagă de
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
pentru istoria orală, îndepărtarea în timp a subiectului de obiectul relatărilor sale e o condiție de autenticitate; în mod sigur, lucrurile ar trebui reevaluate pentru perioada post-comunistă, despărțită de antecesoarea ei printr-o ruptură brutală cu efecte puternice asupra personalității prizonierilor ei. O carte precum Anii "80... e un soi de operațiune arheologică de recuperare a vestigiilor unei lumi care și-a lăsat cioburile în străfundurile fiecărui locuitor al ei. Și sînt lucruri care spun mai multe despre realitatea prezentului (și
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
D. Constantin Nu mă hotărăsc deloc ce fel de rai e Raiul găinilor. Cu siguranță unul fictiv, trăind, ca orice construcție literară, din fine tehnici scriitoricești, studiate cu amănuntul. Cu siguranță unul real, atent, fidel fotografiat. Te simți în el prizonier și pasager. Sau pur și simplu te simți firesc - dar asta se întîmplă pentru că ești, măcar un pic, personaj al lui. E o parte din raiul tranziției de acum. Dintre toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
Un inginer sîrb e detașat de la Belgrad, cu familia, într-un sat din Bosnia, ca să construiscă prin munți o linie de cale ferată; nevasta - fostă cîntăreață de operă, excentrică și excesivă în toate - fuge cu altul, iar fiul va cădea prizonier de război; inginerului i se încredințează paza unei tinere și blonde ostatice musulmane, destinată să fie oferită, la schimbul de prizonieri, ca să-și primească fiul înapoi. "Să te îndrăgostești de ostatica ta și să vrei s-o schimbi pe cel
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
cale ferată; nevasta - fostă cîntăreață de operă, excentrică și excesivă în toate - fuge cu altul, iar fiul va cădea prizonier de război; inginerului i se încredințează paza unei tinere și blonde ostatice musulmane, destinată să fie oferită, la schimbul de prizonieri, ca să-și primească fiul înapoi. "Să te îndrăgostești de ostatica ta și să vrei s-o schimbi pe cel mai apropiat om din familia ta" - așa sună "situația dramatică", explicată de autor. Dar nu "faptul divers" contează, la Kusturica, ci
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
nici liber-individualistă, deși nu mai puțin pregnantă: un foc de artificii al simțurilor în fața căruia e bine să fii prudent. Ceea ce Istoria oferă în schimb adolescentei pasionate de go este Celălalt: un ofițer japonez trimis incognito să spioneze mișcările chinezilor prizonieri în propria țară. În mijlocul Pieței Celor O mie de Vînturi cei doi se întîlnesc și încep o partidă de go interminabilă, purtată de la un punct încolo ca pretext pentru a se afla zilnic față în față și a uita de
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
valoare, o performanță, din toate punctele de vedere, la care simt nevoia să mă întorc din cînd în cînd. Este o revenire aproape ritualică pe care o fac, un exercițiu de redescoperire a miracolului în teatru. Bătrînii pe buza neantului, prizonieri în ei înșiși, în vidul din ei, în decorul lui Helmuth Stürmer, definiție a decrepitudinii și delabrării. Bătrîna legată cu sfori care o trag în toate părțile, care deschid și trîntesc uși, scaunele care ies din decor, din pereți, de peste
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
sistemele de creație ale teatrului modern. Artaud respinge și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare a societății, a moștenirii ei culturale și nu de pe canapeaua psihanalistului începe calea reîntoarcerii la obârșii. De-a lungul istoriei sale și teatrul a avut epoci când legătura sa cu lumea funcționa organic: în Antichitate și în perioada
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
de ani... Deși conține o cantitate record de imagini de arhivă, filmate în '78, ca și multe alte materiale documentare (scene cu partigiani sau cu "revoluția" care se petrecea în URSS), filmul lui Bellocchio se bazează pe o carte (romanul Prizonierul de Anna Laura Braghetti), nu strict pe fapte reale. Contextul istoric e clar marcat, dar apar și erori - imaginile cu Stalin din fanteziile Chiarei: brigatisti îl venerau pe Lenin, dar îl detestau pe Stalin din cauza birocrației și a oligarhiei care
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
stat nu numai incompetenți, ci și lași (vezi, la noi, comportamentul lui Iliescu în cazul Bîstroie), toți îți închid gura cu votul democratic și cu "încrederea electoratului". Care electorat, domnilor? Prostimea care n-a deschis în viața ei un ziar? Prizonierii semi-oligofreni ai diversiunilor orchestrate prin televiziuni? Babele fericite că li se mărește pensia cu un dolar și jumătate? Prizonierii din cuștile de beton construite pe vremea lui Ceaușescu? Vagabonzimea de maidan? Caracatița infracțională care, în mare ei generozitate, se ocupă
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
gura cu votul democratic și cu "încrederea electoratului". Care electorat, domnilor? Prostimea care n-a deschis în viața ei un ziar? Prizonierii semi-oligofreni ai diversiunilor orchestrate prin televiziuni? Babele fericite că li se mărește pensia cu un dolar și jumătate? Prizonierii din cuștile de beton construite pe vremea lui Ceaușescu? Vagabonzimea de maidan? Caracatița infracțională care, în mare ei generozitate, se ocupă și cu "aducerea de voturi" pentru PSD? Peștii, curvele și traficanții de droguri controlați de mafia din poliție și
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]