1,062 matches
-
și, când se lăsa întunericul, adormeau printro înțelegere tacită, fără să aștepte o anumită oră a serii, căci nu aveau nici un mijloc de a ști cât e ceasul cu exactitate; de fapt, fiecare prizonier avea propria sa oră. La începutul prizonieratului, cei treizeci și doi de prizonieri avuseseră trei ceasuri bune și un ceas deșteptător cumpărat la mâna a doua, pe care nu prea se putea conta, după spusele celui căruia îi aparținea. Mai întâi dispăruseră cele două ceasuri de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
parcul primelor zghihuieli nevinovate, cu multe și mari regrete printre hohotele de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou reînviat din morți, căci timp de cinci ani nimeni nu a știut de soarta lui. Plecase de acasă pe front cu cal și harnașament la Regimentul 2 artilerie călăreață, bateria a 3
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de măritat din sat au pus ochii pe Miluț, așa îl dezmierda bunica Ilinca, de la diminutivul Vladimiruț, care era bine copt la cei 33 de ani, din care zece și-i petrecuse în armată, pe front în război și în prizonierat. Această pildă de sacrificiu uman nu a fost îndeajuns, căci au urmat apoi alți patru ani de captivitate în închisorile comuniste ale patriei. Te oripilează gândul că acei satrapi criminali, fără sentimente și inimă, au fost tot oameni ca și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
soție de chiabur și mamă a celor doi copii, Sorin și Dorina. După terminarea războiului, mama a absolvit școala profesională de la Rădăuți cu o medie de invidiat, iar când tata s-a întors acasă în 1949, după cinci ani de prizonierat în Siberia, ca un adevărat erou, ea nu i-a rezistat insistențelor sale, mai ales că intra într-o familie înstărită și de rang social superior, căsătorindu-se prima oară, pe cinci noiembrie 1949, nebănuind că după 12 ani soarta
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peri, că domnișoara mai are de învățat până termină școala din Rădăuți și nu are timp de prietenii. Un an mai târziu, când Bolocan s-a reîntors la Vama pentru a vorbi din nou cu bunica, tata era venit din prizonierat și i-o luase înainte. Absolvirea „Școlii de arte și meserii pentru fete” din Rădăuții Bucovinei, care a încununat anii de muncă ai mamei, pregătind-o temeinic pentru confruntările de mai târziu cu viața, a încheiat sacrificiile celor de acasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Frasin sau Humor, însoțiți mai rar de mama, care nu agrea fotbalul, mai ales după ce a fost lovită de un suporter advers cu un ciolan în moalele capului și înjurată ca la ușa cortului. Condamnarea eroului din război și din prizonierat a dus după sine la derularea judecării acțiunii de divorț dintre Cotlarciuc Ana, cadru didactic la Școala Vama, și Cotlarciuc Vladimir, fiul fostului primar chiabur care transformase târgul Vama în oraș. La Tribunalul popular al raionului Câmpulung Moldovenesc, judecătorul Ioan
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pct. 2, al. 1 cod penal, infracțiune de uneltire contra ordinii sociale. Aceste condamnări și sancțiuni atât de dure s-au datorat faptului că tata, fiind cel mai tânăr dintre toți deținuții, foarte rezistent fizic și psihic după „antrenamentele” din prizonierat, i-a înfruntat cu mult curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în cea înregistrată la Primărie, în registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale, mai puțin cele 60 ha de teren forestier „donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și camerele de luat vederi lipseau cu desăvârșire. Nicăieri, În afara plăcuțelor cu Microsoft, nu era nici măcar un afiș cu „Nu atingeți! Pericol de electrocutare!“ sau „Atenție! Podea umedă“; evident că de plăcuțele cu „Exit“ nici nu putea fi vorba. Totuși, prizonieratul nu era apăsător. Deja nici nu mai simțeam tristețea faptului că, douăzeci și trei de ore din douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp de-o oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâmplările petrecute în viața militară, povestite de bătrânii care au făcut armata, războiul sau prizonieratul, au constituit curiozități majore și surse de inspirație pentru ascultători. Am avut din dorința de mic dorința să fac armata, să trăiesc și eu acele clipe din viața de ostaș. Sunt născut într-o familie de țărani mijlocași (3 ha
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se duse la ușă. Bărbatul moțăia epuizat, genele ridicându-i-se de pe ochi În ritmul trenului. Mintea ei era Încă ciudat de limpede. Părea că lumina aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
într...rile financiare mari mai ales acum, cănd aprecierea puternic... a leului nu are corespondent în câștiguri de productivitate și când deficitele externe au explodat, dovedește o lips... de realism. Nici nu este de înțeles malițiozitatea care pune pe seama unui prizonierat cultural (că sechel... a unei gândiri revolute) teamă fâț... de fondurile speculative (de pild..., articolul „BNR și Stabilitatea Prețurilor”, Curentul, 20 august, a.c.). Dup... o astfel de logic..., Alan Greenspan și alți bancheri centrali sufer... de aceeasi meteahn... atunci cand avertizeaz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știi că-i jidan?... L-ai găzduit ca pe un rănit În oricare din războaie, chiar și-n ăsta, o fi vreun Înrolat În serviciile auxiliare, am mai văzut oameni de vîrsta lui mobilizați ca auxiliari, o fi scăpat din prizonierat de la ruși, abia se tîrăște pe drum spre casă, e bolnav, l-ai luat să-l ții pînă se Întremează, arăți medaliile de la Împăratul, dacă te Întreabă careva. — Mergeți cu Dumnezeu! Șvabul din Moftin l-a ținut ascuns pe Weisz
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însemnată noapte ori zi din viața lui, mai cu tîlc decît ziua morții fulgerătoare a ta tă lui său, decît cea a debarcării În America, cea a regă sirii nevestei venite după el peste ocean și cea a căderii În prizonierat. Urmară pentru el și alte zile pe cît de neașteptate, pe atît de ciudate. Cu siberienii, vasăzică, se avea de minune. Dar Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
destinul, ei de o parte și el de alta, fusese dreaptă, biruiseră. N-au căzut decît odată cu continentul, cînd cineva, ascuns și neștiut pînă atunci, a tras de sub oameni pămîntul jumătății de răsărit a Europei. Era cel de al doilea prizonierat pentru Gheorghe Pomean și acestuia nu i-a mai supraviețuit. A mai trăit În schimb mama Floare. De ce tocmai ea?... Ca să se poată revărsa cu totul În poveste, iar cineva s-o asculte și să nu-i uite vorbele. Iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În zori, am urcat din nou pe cal și, drâg-drâg, pe la prânz am ajuns la gara unde Vaniușa aducea buștenii. Undeva, lângă o garnitură de alt timp. Celor de față li se părea că ei Înșiși participă la acele tren
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un cot Întreg din satul acela, dar nimeni nu a scos o vorbă. Știa el moșul cu cine să vorbească și cu cine nu... Și, după mai mult de trei săptămâni de mers, am ajuns acasă... Cam asta-i povestea prizonieratului meu la ruși... ― Când l-am văzut acasă - o umbră de om - nu ne venea să credem că e el. Și nu ne-a povestit aproape nimic despre cele ce i s-au Întâmplat și suferințele Îndurate - a vorbit Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i s-au Întâmplat și suferințele Îndurate - a vorbit Nicu. ― Nu voiam să vă tulbur sufletele, fiindcă și așa erau zdrențuite de trecerea războiului și instalarea rușilor la noi. Unde mai pui că și tu erai trecut prin război și prizonierat. Chiar dacă a fost altfel, da’ tot În mâna rușilor ai fost. Pe urmă... ― Ei! Și una-i să povestești În casă și alta-i să vorbești la o masă dintr-un han. Unde mai pui că ai un auditoriu care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Simion Almăjan pe care o veți cunoaște doar în lumea sufletelor, Profesorul Grand, neurochirurg reputat care a operat-o pe Dora, Alindora Bosch, medic anestezist, fiica Minodorei, Gerhard Bosch, medic neamț, condamnat la închisoare în Gulag, Ovidiu Frunză, prietenul din prizonierat al lui Simion Almăjan, fost învățător în satul Arbore din Bucovina de Sud, Dragoș Frunză, fiul lui Ovidiu, pasionat de muzică, Ciprian Frunză, mezinul lui Ovidiu, pasionat etnograf, Familia ucraineană Cozmei, deportată în Gulag, formată din unsprezece persoane (patru generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două fotografii este bine pus de-o parte. Va coborî mâine în oraș să vadă dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria însoțită de îngrijorare a mamei sale pentru bărbatul scheletic și nervos care se întorsese totuși întreg din cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei de origine. Își amintește destul de bine dialogul dintre părinți, pe care îl putea lesne desluși când dormeau în aceeași cameră minusculă care fusese cancelaria școlii în care locuiau, singura bine încălzită în iarna grea care urmase întoarcerii tatălui din prizonierat : "La ce slujește să te frămânți atât, Simi ? Poți tu oare răsturna cursul istoriei ? Au tăiat trupul Bucovinei în două, iar Basarabia au vrut-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]