206 matches
-
măsură să asigure cetățenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înțelegere pentru demagogia politicienilor care se proțăpesc la televizor și spun: v-au plecat românii din țară", a spus președintele Băsescu, citat de Mediafax. El a subliniat că, în prezent, Guvernul, Președintele și Parlamentul României se "bat zi de zi" pentru liberul acces al românilor pe piețele
Traian Băsescu: România nu vă poate plătii salarii ca în SUA () [Corola-journal/Journalistic/22834_a_24159]
-
că o să se întâmple se mai întâmplase cu alții mai inteligenți bogați și nobili ei aveau gută și mergeau la vânat adevărat tu aveai mătrăgună și mergeai la vânat trucat viețile întinate ale oamenilor și pâinea cea de toate zilele proțăpite în lăncile hăitașilor ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
ca o alee până în Traian, iar în intersecția asta mică, pe locul unei coșmelii, demolată anul trecut, primăria a ridicat un monument. Este vorba despre un bloc de marmură, cam cât un televizor cu diagonala de 50, lustruit bine și proțăpit pe un mic postament cubic, de ciment. Leonard l-a văzut chiar de pe când era coborât cu efort dintr-o mașină albastră și probabil că a fost primul bucureștean care a venit să-l cerceteze de aproape. Pe o tăbliță
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Febră și lance (2002; Polirom 2005), Dans și vis (2004; în pregătire la Editura Polirom) și Venin, umbră și adio (2006). (Prezentarea aparține Editurii Polirom) La intrarea într-un supermagazin sau big sau pseudomagazin unde își făcea cumpărăturile Luisa, se proțăpise acum câteva zile o fată tânără, care pe deasupra era străină și mamă, iar aceste două lucruri în chip îndoit: căci avea doi copii, unul de două luni într-un cărucior prăpădit și altul mai mare, dar tot foarte mic, între
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
adăpostul pădurii... Iar, când tocmai a dat să pătrundă pe sub bolta joasă și înfiorată a acesteia, și-i era viața mai dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
altul sus, Multe-ar mai avea de spus. Stau tustrele rânduri - rânduri, Parcă au rămas pe gânduri. N-o poți pune cu ghiocul - Ea cu greu își află locul. La sfârșit de uliță Șade ca o suliță. Un cârlig se proțăpește, Parcă-ar vrea să prindă pește. Dacă-n față-și are masul, Semn e c-a-nceput taifasul. Dacă-i mică, negreșit, Două vorbe a unit. Uneori, între cuvinte, Cade-o lacrimă fierbinte. Câte una mai fudulă Poartă-ntr-una o căciulă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună ceva, că Toader a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și o fiolă de algocalmin. Ce vis oribil. Auzi, n-are el magneziu! Doctorii ăștia sunt niște tâmpiți chiar și în vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la el cu ochii cârpiți de somn. Tu știi cât e ceasul? zise ea molfăind o bucățică de lămâie. — Cât e? — Cinci! De ce te-ai trezit așa devreme? Nu știu. Am visat urât. — Ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nu, Sire, nu mi-aș permite. Datoria mea este să vă apăr, indiferent de deciziile pe care le-ați lua. Judecată din acest punct de vedere, conduita mea de azi mă mulțumește pe deplin. Bella sări în picioare și se proțăpi în fața quintului său, a cărui statură impresionantă făcea ca întreaga scenă să aibă un aer ușor caraghios. - Dar dacă nu ai fi atât de disciplinat și de respectuos, atunci ce ai avea de zis? Hinnedi șovăi câteva clipe apoi rosti
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apucă de cot făcându-l să simtă o solidaritate sinceră pe care și-o demonstra vorbind în dialectul lui. —Doagele, spuse bătrânul, unul din acele cuvinte care, de la mutarea noastră în S., se târau pretutindeni, pe toate lucrurile, mi se proțăpeau în față și se dădeau mari fiindcă nu le înțelegeam, doagele, spunea, l-ar fi dus cu gândul să producă schiuri și W. aprobă din cap, fiindcă și el avea ceva în comun cu asta. Da, da, răspunse, și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cum latră câinii, nu-i a om cunoscut. Costăchel avusese dreptate. În poartă ședeau patru indivizi, îmbrăcați pe jumătate militărește, pe jumătate civil. Printre ei își arătau fața Vrăbioi și Catârcă. Când Măriuca a ajuns la poartă, Vrăbioi s-a proțăpit în fața ei. Bună ziua! Aici locuiește Costache Vultur? Da! Spune-i să iasă afară! Nu poate ieși, pentru că-i bolnav. E... Dacă nu poate ieși el, intrăm noi! Cine sunteți și ce vreți de la el? Suntem noua putere din comună. Cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am Întrebat-o ce fel de cuplu fuseseră familia Pfarr. — Vreau să zic, erau fericiți? Certăreți? Ea dădu din cap la ambele Întrebări. — La Început, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima. Apoi s-a proțăpit în picioare, lângă umărul stâng al tatei. S-a aplecat, a mușcat o bucată zdravănă de cârnat de la umărul tatei și i-a băut paharul din față. - Iancule, ia dă un rând, că mi-e sete! i-a spus tatei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că e homosexual, avea ceva care aducea a curvă masculină. În rest, normal ca orice mirean L-am lăsat să-și termine micul dejun după care mi-am urnit persoana spre el. - Aaa..., o făcu pe miratul când mă văzu proțăpit în fața lui, care-i baiul? - Păi, vă rog să-mi dați aprobarea pentru materialul acesta. Și-i scosei din sân câteva coli de hârtie bătute la mașină. - Știți, trebuie să apară... - Mda, rău moment ai ales, te rog să-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se înfățișa mereu, același petrecăreț, un oarecare om din Țicău, nărăvit la ospitalitatea doamnei Ecaterina Ionescu. Venea și bătea în poartă: - Madam Ionescu! Madam Ionescu! Ieșea femeia din casă și întreba: - Ce-i, bre. Da' intră, bre, ce te-ai proțăpit acolo? - Madam Ionescu, spunea omul intrând în tindă, eu... - Știu eu, omule, îți arde gâtul... Hai, vino în casă, să bei o cană de vin. Intra și se oprea în dreptul cuierului, unde depunea pălăria și bastonul. - Hai, intră, să ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj nu făcea parte din lumea mea suburbană, prin urmare mi se păruse exotic. Și totuși Îmi era familiar, reprezentativ pentru energiile creatoare deosebite ale orașului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am din ce în ce mai acut sentimentul că drăcia aia (acum e ca un fel de bâzâit) a început să alunece zbârnâind pe gât (s-a oprit puțin și s-a făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca lumea (de data asta fumegând) fix în coșul pieptului. Trebuie să mă înțelegeți că, oricât aș vrea ca unele lucruri să stea pitite măcar până la Judecata de Apoi dacă nu pentru totdeauna, oricât mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se află privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin stomacul...Sunt sigur, o mică tărie ar fi bine venită. Ce părere ai...?” Propunerea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă.Ne având altă alternativă, Tony Pavone nu se opuse. Ocoliră Întradevăr restaurantul, proțăpindu-se În scaunele Înalte ale barului.Ceru bartmanului. „Cristian, pentru fiecare câte o tărie mică. Repede Însă, suntem extrem de grăbiți...!” Sorbiră băutura dintr’o Înghițitură, iar Tony Pavone pregăti banii să plătească Însă Șeful Șantierului Îl opri mai comandând un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcând o rapidă investigație a celor prezenți, ordonă Șefului de Șantier. „Oprește plata, salariilor. Toată lumea să părăsească Încăperea În afară de acest individ, repede, sunt extrem de grăbit...!!” Muncitorii vociferară, Însă În cele din urmă biroul rămase gol. Necunoscutul, fără alte formalități, se proțăpi În fața lui Tony Pavone,exclamând. „Deci, tu ești magnificul...! Mi te Închipuiam altfel...Dar, ce importanță mai are...?? Oricum, deschide sertarele biroului și scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Tony Pavone era descumpănit. Efectiv, nu putea realiza dacă urma să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
săpun ordinar care nu făcea spumă, dar care totuși urma să pregătească fața pentru bărbierit, fără oglindă și pămătuf. Când Îți venea rândul la bărbierit te așezai pe un fel de scaun cu trei picioare ca apoi frizerul să se proțăpească În fața ta Într-o poziție de aveai senzația nedefinită dacă vrea să te pocnească, ori să-ți taie beregata...! Mai făcea o singură mișcare de fixare a poziției picioarelor, după care pornea cu simț de răspundere să te bărbierească. Trăgea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și ne-am culcat devreme. Petre nu și-a aflat somnul mai toată noaptea. Îi apărea mereu Argatu, în uniforma de polițist cerându-i panoplia, amenințându-l cu pușcăria, apoi Domnul Argatu, în campanie pentru Parlament și acum "revoluționarul" Argatu, proțăpit în vârful hotelului Irbis. Aprinse veioza și se uită la cartea de vizită ce o primise: Ștefan Argatu, Doctor în științe juridice. Consultant în probleme economice și financiare, manageriat, contracte, marketing. Sediul central București... Telefon, fax, e-mail... Trase o înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un perete o diplomă de înnobilare (erau diplome locale, acordate de cetăți unor notabili, diplome care nu aveau nici o valoare heraldică, doar convențională, ca un simplu titlu administrativ, care ține loc de decorație). În seara petrecerii, Elena Moraru s-a proțăpit în fața diplomei și mi-a spus: „Păi voi sunteți adevărați reacționari!“ Vorba asta a ajuns repede la urechile anchetatorilor - bănuiesc prin serviciile binevoitoare ale fraților Dragostin - și au căutat prin toate mijloacele de care dispuneau să dea de urma acestei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]